Dedic aceste texte celor care au făcut posibilă călătoria mea, în special femeilor care m-au ajutat cu ideile lor, cu sfaturile lor, susținându-mă permanent în drumurile mele complicate, dar și celor pe care le-am întâlnit peste tot în peregrinările mele și care au fost extrem de generoase cu mine.
Istoricii locali spun că Osh este un oraș mai vechi decât Roma, deși nu a rămas mai nimic din trecutul acestei așezări din Asia Centrală. Orașul are doar blocuri comuniste și clădiri din epoca sovietică. “Tot timpul s-a construit pe deasupra” îmi explică Sydyk Smadyorov, șeful catedrei de istorie de la Universitatea din Osh, a doua ca mărime după cea din Bishkek, “dar oriunde ai săpa aici în Osh ai putea găsi urme ale vechii așezări, așa cum s-a întâmplat când au făcut fundația noii televiziuni”.
Înainte de concursul despre istoria kîrgîză la care au venit studenți de la toate facultățile din Osh, grupați pe echipe, cel mai mare specialist în Drumul Mătăsii din țară îmi povestește că cele mai importante rute care duceau și aduceau mărfuri din Est spre Vest și invers treceau pe aici:1) dinspre China cu popas pe malul lacului Issyk-Kol spre Osh și mai departe spre Tashkent; 2) dinspre China prin pasul Torugart spre Osh și Tashkent și 3) dinspre China prin pasul Erkeștam spre Osh și Taskent.
Toate trecerile dinspre China se fac dificil la altitudini mari prin munții Thian Shan. Drumul Mătăsii era deschis și înainte ca marele Columb al Chinei cum i se spune lui Zhang Qian, ambasadorul trimis de Dinastia Han să găsească aliați în Asia Centrală în secolul 2 î. Ch. El a descoperit trecerea spre China, care “continuă să aducă foloase politice și economice celor care știu să o folosească”.Columb-ul chinez a venit până în Osh, susține profesorul Sydyk Smadyorov, arătându-mi pe harta pe care o port cu mine traseul lui Zhang Qian, dar “a deschis larg o ușă care până atunci era doar întredeschisă”.
Între timp punctele de frontieră spre China sunt deschise, dar dificile, iar cele spre Uzbekistan și Tadjikistan sunt adesea închise sau greu de trecut. Osh se află în fertila Vale a Ferganei, unde cele trei foste state sovietice își dispută încă frontierele și din cauza acestor dispute greu de rezolvat variantele vechi ale Drumului Mătăsii care treceau prin zonă sunt aproape impracticabile. Împărțirea spațiului a fost făcută pe vremea lui Stalin, dar Rasul Avazbek uulu, profesor de relații internațile de la Universitatea din Osh spune că a fost inițiativa lui Lenin de a diviza teritoriu și de a-i “încăiera” pe oamenii care locuiesc aici și care înainte de secolul al 19-lea, când Rusia a cucerit acest spațiu se considerau toți turci: “chiar astăzi destui dintre louitorii Ferganei se declară turci, pentru că au aceeași limbă foarte apropiată cu turca ”. Spre exemplu între 1933 și 1988 liderii sovietici au trasferat dinspre Tadjikistan spre Kîrgîstan 146 de mii de hectare, completează tabloul, istoricul Botonoev Soldoshbek, iar din 1990 încoace aproape 100 de incidente, unele armate au avut loc în zonă.
Sovieticii au inventat naționalitățile de aici în secolul 20, înainte identitățile erau date de clanuri și religie, iar teritoriul era unificat din punct de vedere politic, fie că se numea Transoxiana, în perioada antică și aparținea de Imperiul Persan, fie că mai târziu a căzut în mâinile mongolilor și a devenit parte a hantului Chagatai. Drumul Mătăsii era astfel controlat de o singură mare putere și putea fi traversat relativ ușor, dacă nu punem la socoteală barierele geografice și bandele de hoți care pândeau caravanele.
“La Osh era nu doar o mare piață, ci și un centru unde se vindeau sclavi. De aici chinezii cumpărau mai ales caii de care aveau nevoie în războaiele de apărare sau de cucerire, piei de animale, blănuri și bumbac” enumeră profesorul Sydyk Smadyorov mărfurile locale. În schimb chinezii vindeau mătase și bijuterii. Și acum orașul se bazează tot pe comerț și are probabil cel mai mare bazar din Asia Centrală, unde tadjicii, kîrgîzii și uzbecii vând și cumpără în special mărfuri aduse din China, dar și produse agricole sau mărfuri locale. Totuși istoricul Smadyorov
este sceptic în ce privește viitorul Osh-ului, pentru că “după căderea Uniunii Sovietice toate fabricile au fost distruse și nu se mai produce nimic în afară de bumbac, așa că o infrastructură bună așa cum ar vrea chinezii să facă nu ne va ajuta la mare lucru”.
Cum ar putea ajunge Coranul mai important decât legile în sudul Kîrgîstanului
“Soția mea va trebui să poarte hijab și jilbab” îmi spune Timur, care abia a împlinit 20 de ani, dar a început să devină musulman practicant de acum un an. La fel ca alți islamici socotește că doar soțul și familia apropiată ar trebui să vadă părul sau mâinile femeilor lor. “Nu vreau să-și acopere fața cu văl, dar părul, pieptul, mâinile, picioarele trebuie să fie complet acoperite când merge pe stradă” crede Timur, care își imaginează că-și va găsi o fată musulmană sau o europeană pe care o va convinge să treacă la islamism. Are multe argumente, a citit coranul, l-a analizat și și-a dat seama că “viața în credința pentru Alah te poate face cu adevărat fericit”.
S-a așezat lângă mine în timp ce-mi beam cafeaua stând pe patul uriaș acoperit cu carpete iraniene, numit balcon sau mangea în toată Asia Centrală, din ținutul uigurilor aflat la chinezi, până la Marea Neagră, în curtea hotelului Sun Rise din Osh, uitându-se dezaprobator la țigările de lângă mine. Îl întreb dacă știe că șase tineri iranieni tocmai au fost arestați doar fiindcă au dansat pe melodia “Happy” a lui Pharell Williams într-un video-reportaj, iar motivul a fost că fetele nu purtau pe eșarfe pe cap, așa cum cere legea și că dansau în același loc împreună cu băieții, ceea ce e de asemnea interzis în Republica Islamică.
“Trebuiau pedepsiți pentru că musulmanii nu au voie să danseze, poate nu chiar cu închisoare, poate cu amendă sau muncă în folosul societății” își expune convingerile tânărul meu interlocutor. Visul lui pentru Kîrgîstan este să devină o republică islamică, în care oamenii să înțeleagă că respectarea Coranului îi poate face mai fericiți și mai sănătoși. “Prietenii mei care au trecut la islamism nu mai fumează, nu mai beau, nu mai merg în cluburi, au slujbe mai bune și se simt mai bine” insistă Timur să mă convingă că “islamul e singura religie pură, fiindcă nici un rând din Coran nu s-a modificat de la început până acum și pentru că adevărații musulmani nu fac niciodată rău nici cu vorba, nici cu fapta”.
Pe străzi poți vedea multe fetițe purtând hiijab (eșarfa care acoperă gâtul și părul), iar la Univeristatea din Osh multe studente au adoptat rochia lungă și largă și acoperământul pentru păr. Nu toți profesorii privesc cu bunăvoință adăugarea la uniformă a hijab-ului, iar trecerea la îmbrăcămintea tradițională islamică ridică multe semne de întrebare într-o regiune cum e Asia Centrală în care mișcările islamiste sunt ținute cu greu în frâu.
Nu este clar încă unde ar trebui să fie limita dintre libertatea personală și instituțiile seculare, dar până acum organizațiile musulmane au câștigat în fața școlii aici în Osh, unde educația islamistă a prins rădăcini. “Coranul ajută statul pentru că e mult mai ușor să respecți regulile lui, decât să știi legile. Noi suntem corecți și decenți fiindcă așa ne cere religia, voi în Vest aveți o grămadă de legi pe care oamenii de rând nu le pot înțelege și deci n-au cum să le respecte” crede Timur.
Citește și:
15 mii de km în 80 de zile. Singură pe Drumul Mătăsii
Singură pe Drumul Mătăsii – II. București-Beijing via Moscova sau despre permanența Rusiei
Singură pe Drumul Mătăsii – IV. Beijing: cum am fost păcălită și cu cine va fi înlocuit Mao
Singură pe Drumul Mătăsii – V. Xi’an, locul unde începe Drumul Mătăsii
Singură pe Drumul Mătăsii – VI. Xi’an – locul unde taximetriștii pe scuter te duc unde vor ei
Singură pe Drumul Mătăsii – VII. Împăratul care a făcut pipi în pălăria unui înțelept
Singură pe Drumul Mătăsii – VIII. De ce este Galben Fluviul Galben
Singură pe Drumul Mătăsii – IX. Wuwei: De ce au devenit comuniștii confucianiști
Singură pe Drumul Mătăsii – XI. Noul Drum al Mătăsii este un drum al autocrațiilor. Hami
Singură pe Drumul Mătăsii – XII. Turfan: Dubele negre de poliție și Grotele celor 1000 de Buda
Singură pe Drumul Mătăsii – XIII. Urumqi, un oraș sub asediu sau moartea vine pe Drumul Mătăsii
***
România liberă vă prezintă, în serial, notele de călătorie ale Sabinei Fati.
O călătorie solitară în care Sabina Fati străbate ținuturi îndepărtate, traversând marginea Deșertului Gobi, Munții Pamir și Thian Shan, Asia Centrală și Deșertul Karakum, Iran, Azerbaidjan până la Marea Negră, în total aproape 15.000 de km. Un proiect Black Sea Trust susținut de Radio Europa Liberă și Freedom House România.
