Dedic aceste texte celor care au făcut posibilă călătoria mea, în special femeilor care m-au ajutat cu ideile lor, cu sfaturile lor, susținându-mă permanent în drumurile mele complicate, dar și celor pe care le-am întâlnit peste tot în peregrinările mele și care au fost extrem de generoase cu mine.
“Hai să jucăm o partidă de fotbal până vin ceilalți să stăm de vorbă” mă îndeamnă Galym Ageleuov de la “Libertatea”, o importantă organizație neguvernamentală pentru apărarea drepturilor omului din Almaty, conducându-mă în spatele unui cvartal central de blocuri comuniste spre un teren unde deja îl aștepta “echipa adversă”. Eu, Galym și Rinat Kibrayev, un alt activist și blogăr, organizator frecvent de flashmoburi, care pune însă mai mult preț pe “atac”, decât pe “apărare” ne-am organizat pentru un scurt joc pe terenul neasfaltat.
Galym duce aproape singur meciul, pasându-mi cu generozitate mie și lui Rinat Kibrayev, doar doar reușim și noi să dăm un gol. După vre-un sfert de oră, o minge puternică îi face, însă, praf ochelarii lui Galym, care are dioptrii de plus 4,5 și nu prea se poate descurca fără ei.
Meciul se termină în acest fel cu victoria și totodată abandonul forțat al activiștilor anti-guvernamentali. O realitate permanentă în Kazahstanul lui Nursultan Nazarbaev, în care Rinat Kibrayev așteaptă zilele acestea să fie aruncat în închisoare pentru protestele de stradă organizate, deși efectul acestor acțiuni a fost minim, la fel și prezența oamenilor la ele.
“Societatea civilă este extrem de slabă aici”, îmi spune mai târziu Galym Ageleuov, când ne așzăm la o terasă nu prea scumpă pentru o bere. “Line Brew” este berea locală pe care mi-o recomandă, în defavoarea “Berii Albe” sau “Belly Medved”, cum îi spun ei, care este o bere kazahă nefiltrată de 4,2 la sută. Dina Baidildayeva, jurnalisă la Radio Europa Liberă Radio Libertatea susține că cele nefiltrate nu sunt produse în cele mai igienice condiții în Kazahstan, iar cele rusești nu sunt mai bune decât cele belgiene.
După meci băieții vor să mănânce și îmi propun câteva feluri locale: shashlik (carne marinată, pusă în frigare în bucățele mici și prăjită pe cărbuni de saksaul, un arbust care crește în deșert), lagman (noodls uigur cu sos și carne), manty (carne tocată în aluat) sau pilaf cu carne și legume. În alte forme, sub alte denumiri sau chiar așa cum se gătesc aici la Almaty, aceleași feluri se găsesc și dincolo de granițele Kazahstanului: în China, în Kîrgîstan, în Uzbekistan.
Pe tot Drumul Mătăsii se mănânc noodls, carne tocată în aluat, orez amestecat cu diferite ingrediente și frigărui. Felurile chinezești sunt însă mult mai diversificate și mai rafinate, având întotdeauna și variante fără carne. Rămân la bere cu fistic, fiindcă nu au decât mâncare cu carne și eu sunt vegetariană, iar Rinat Kibrayev la fel fiindcă shashlikul, de data asta e făcut din porc nu din miel, iar el e musulman.
Dina mi-i prezintă pe cei trei opozanți ai regimului Nazarbaev cu care am fost la fotbal după preferințele lor ideologice: Galym Ageleuov este liberal și agnostic, Rinat Kibrayev e socialist musulman, iar Andrey Tsukanov, comunist ateu, celebru în Kazahstan pentru activitatea lui politică, dar mai ales pentru că a aruncat cu ouă în fostul ministru al Muncii, când a anunțat creșterea perioadei de pensionare pentru femei de la 58 de ani la 63.
Pentru ultimul dintre ei Uniunea Euro Asiatică e cea mai bună soluție, pentru că “după căderea comunismului nu a mai existat nicio altă idee interesantă în Kazahstan”, Rinat Kibrayev este într-un fel resemnat că țara sa va deveni “o colonie a Rusiei”, în loc să construiască un califat. “Va pierde treptat din independență și suveranitate” adaugă Galym Ageleuov.
Toți trei vorbesc rusește între ei, iar Galym și Andrey Tsukanov nici nu știu limba kazahă. Rinat Kibrayev susține că “rusa este o limbă universală și toată lumea ar trebui să o știe bine”. “Doar câteva cuvinte și propoziții nu sunt de-ajuns pentru a înțelege ce se întâmplă într-un loc atât de vast în care încă se vorbește rusește”, zice el fără să vrea să mă facă să mă simt vinovată că nu știu destul.
“Serviciile secrete ne țin captivi” îmi explică Rinat Kibrayev, destul de trist în perspectiva arestării sale iminente. “Nimeni din zona societății civile nu va putea scoate capul și nu va putea concura vreodată cu apropiații puterii”, crede și Galym Ageleuov, fiind convins că supravegherea lor este “permanentă și totală”. Aceste servicii nu sunt “otova” îmi spune mai târziu o sursă diplomatică există fracțiuni naționaliste, fracțiuni pro-ruse și chiar o firavă fracțiune liberală. În Kazahstan “serviciile secrete sunt la fel ca berea, care fie e rusească, fie se face după o rețetă furată, fie e produsă aici sub diverse mărci, dar are gustul ca la Moscova” mă lămurește sursa mea pentru care această țară cu mare potențial energetic “are un singur viitor: alături de Rusia”.
Drumul Mătăsii prin Kazahstan: gaz, petrol și droguri
Pe Drumul Mătăsii, “Kazahstanul este nu doar unul dintre marii furnizori de energie ci și este culoarul prin care drogurile ajung dinspre Afganistan spre Rusia sau spre Turcia și eventual mai departe spre Europa” îmi spune Rinat Kibrayev, unul dintre cei mai activi organizatori de flashmoburi împotriva guvernului kazah. Pune degetul pe paharul de vin în care stă aprinsă o lumânare decorativă și-mi arată până la jumătatea lui: cu 10 dolari poți cumpăra atâta canabis”.
Canabisul ajunge în Kazkhstan din Valea Chu, aflată în sudul țări, în vreme ce opiaceele traversează Kîrgîstanul, Tadjikistanul și Turkemenistanul. “Aici nu se prea folosesc droguri tari, dar canabisul se fumează pe scară largă” adaugă Galym Ageleuov de la organizația“Libertatea”, explicându-mi că grănicerii pot fi corupți foarte simplu: “de exemplu soția mea a călătorit nu de mult în Uzbekistan și a uitat să-și ea actele cu ea. A trecut, însă, ușor granița pentru că vameșii au închis ochii și au deschis buzunarul”.
Oricine duce textile sau alte lucruri de vânzare, din Kîrgîstan în Kazahstan, trebuie să dea mită, mi-a zis Tulia lângă care am stat în microbuzul dinspre Bishkek spre Almaty. Tulia are 46 de ani și a lucrat zece ani în Germania, dar acum s-a întors să-și ajute fata care tocmai a născut, părinții stau în Kîrgîstan, dar copiii în Kazahstan. Totuși toate bagajele, din câte am văzut, trec prin filtru ca în aeroport, ceea ce nu înseamnă că drogurile pot fi depistate foarte ușor.
Granița dintre Kazahstan și Kîrgîstan pe șoseau principală care leagă cele două țări e tot timpul extrem de aglomerată. Micul trafic de frontieră e o ocupație permanentă și în tot timpul sunt oameni care duc în sacoșe mărfuri chinezești, cumpărate ieftin în Kîrgîstan, datorită taxelor mici și pe care le vând mai departe în bazarul bine ordonat din Almaty. Durează 15 minute trecerea, dar sunt cazuri când cozile sunt foarte mari și atunci poți chiar și câteva ore după cum mi-a povestit că i s-a întâmplat lui Janybek Omorov expertul în energie din Bishkek, care se grăbea să prindă un avion din Almaty.
Pentru el Kazahstn este un însă cel mai important centru de distribuție al resurselor enegretice din zonă, iar cel mai important contract între Asia Centrală și China înseamnă aproape 2000 de kilometri de gazoduct prin care se transportă gaz din Turkmenistan spre China prin Uzbekistan și Kazahstan prin care trec annual 40 de miliarde de metri cubi de gaz pe an plus conducta de petrol prin care Kazahstanul furnizează 14 milioane de tone anual Chinei.
Rinat Kibrayev nu e de loc mândru de acest aranjament și spune că în Kazahstan “nu se produce nimic cu adevărat, doar se consumă, ca în orice țară din lumea a treia, care are resurse și nu e în stare să-și bazeze dezvoltarea și pe altceva”. “Statul e slab și corupt”, iar “gazul, petrolul și drogurile sunt singurele produse autohtone”. “În sud, de unde vin eu marihuana se cultivă fără probleme și toată lumea își permite să fumeze iarbă aici”, mai spune el.
De altfel chiar fiica președintelui autocrat al Kazahstanului, Dariga Nazarbaeva, care este membră a legislativului și conduce partidul tatălui său, i-a cerut Parlamentului la începutul anului 2014 “să revizuiască atitudinea față de canabis”, iar ministrul de Interne a fost receptiv la această idee și a declarat, referindu-se la Valea Chu, care este de două ori mai mare decât Franța și unde sunt cele mai mari culturi, că pur și simplu “nu se poate pune sub lacăt un teritoriu de 140.000 de hectare”.
Dariga Nazarbaeva pare să vrea să schimbe politica anti-drog aplicată de tatăl său în ultimii ani, dar deocamdată doar pentru a încuraja producția internă, folosită de aproape 60 la sută din populația țării. Potrivit rapoartelor internaționale cel puțin 20 la sută din procentul de heroină care trece prin Kazahstan, rămâne aici la un preț de 10.000 de dolari kilogramul, față de 3000 cât este în Afganistan și 22.000 de dolari cu cât se vinde mai departe în Rusia
Moartea lui Nazarbaev nu va aduce un viitor mai bun
Cafenele în stil occidental, restaurante de toate felurile, malluri și zgârie nori din sticlă sunt peste tot în Astana și Almaty, oamenii de afaceri străini sunt bine primiți, iar locuitorii acestor mari orașe se îmbracă și se poartă la fel ca europenii. Ai zice că sunt mulțumiți și “majoritatea chiar sunt” crede Dina Baidildayeva, jurnalisă la Radio Europa Liberă Radio Libertatea citând un sondaj recent care arată că 80 la sută din locuitorii Kazahstanului sunt de acord cu Uniunea Euro Asiatică, o idee care a pornit de la Nusultan Nazarbaev în urmă cu mai mulți ani.
“E o parodie după fosta Uniune Sovietică” spune Galym Ageleuov de la Asociația Libertatea, “e cu totul altceva” argumentează Andrey Tsukanov care se declară comunist, în vreme ce Rinat Kibrayev o decrie ca pe “o uniune burgheză gândită de cei bogați pentru ei”. Toți trei sunt însă împotriva autocratului lor președinte pe care potrivit Constituției nu au voie să-l critice, dar nici unul nu crede că moartea lui ar aduce un sistem democratic în Kazahstan.
La 73 de ani Nazarbaev pare să o pregătească pe Dariga Nazarbaeva, fiica lui cea mai mare, pentru a prelua conducerea țării, dar chiar dacă ar veni altcineva opozanții cred că nu au nicio șansă, fiindcă cei care au cele mai mari afaceri au nevoie de “krîș”, adică de “un acoperiș”, care să-i protejeze, iar ei vor susține pe unul de-al lor, care să continue politica de până acum: un echilibru între investitorii ruși, chinezi și occidentali. Pentru mulți kazahi Nazarbaev a însemnat “liniștea și stabilitatea”, pe care alte țări din fosta Uniune Sovietică nu le-au avut, dar în același timp marea majoritate trăiește în sărăcie, iar țara nu are nicio strategie de viitor în afara celor pe care le conturează Rusia, pe de o parte și China pe de altă parte.
Dispariția lui va lăsa în urmă o mulțime de lucruri nerezolvate, în afara cursului de “nazarbaevologie” pe care unii universitari s-au grăbit să-l pregătească și a conductelor prin care resursele țării se scurg în afară. Nazarbaev se află în fruntea celei mai dezvoltate țări din Asia Centrală din 1991, preluînd funcția de președinte al Kazahstanului independent direct din cea de prim-secretar al unei republici a URSS.
Înainte de acest moment el a fost membru al Biroului Politic al Comitetului Central al URSS și fusese în cărți pentru fotoliul de premier și de vicepreședinte al URSS. Nazarbaev a avut mereu o poziție privilegiată, iar pe 29 iulie 1991, Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn au căzut de acord ca el să fie șeful guvernului noului stat proiectat să apară după semnarea viitorului tratat unional. Nazarbaev a simțit însă de unde bate vântul și și-a consolidat locul acasă, doar pentru ca în decembrie 1991, la Almaty, fosta capitală a Kazahstanului să organizeze summit-ul unde liderii republicilor URSS să semneze actul de deces al URSS.
Citește și:
15 mii de km în 80 de zile. Singură pe Drumul Mătăsii
Singură pe Drumul Mătăsii – II. București-Beijing via Moscova sau despre permanența Rusiei
Singură pe Drumul Mătăsii – IV. Beijing: cum am fost păcălită și cu cine va fi înlocuit Mao
Singură pe Drumul Mătăsii – V. Xi’an, locul unde începe Drumul Mătăsii
Singură pe Drumul Mătăsii – VI. Xi’an – locul unde taximetriștii pe scuter te duc unde vor ei
Singură pe Drumul Mătăsii – VII. Împăratul care a făcut pipi în pălăria unui înțelept
Singură pe Drumul Mătăsii – VIII. De ce este Galben Fluviul Galben
Singură pe Drumul Mătăsii – IX. Wuwei: De ce au devenit comuniștii confucianiști
Singură pe Drumul Mătăsii – XI. Noul Drum al Mătăsii este un drum al autocrațiilor. Hami
Singură pe Drumul Mătăsii – XII. Turfan: Dubele negre de poliție și Grotele celor 1000 de Buda
Singură pe Drumul Mătăsii – XIII. Urumqi, un oraș sub asediu sau moartea vine pe Drumul Mătăsii
***
România liberă vă prezintă, în serial, notele de călătorie ale Sabinei Fati.
O călătorie solitară în care Sabina Fati străbate ținuturi îndepărtate, traversând marginea Deșertului Gobi, Munții Pamir și Thian Shan, Asia Centrală și Deșertul Karakum, Iran, Azerbaidjan până la Marea Negră, în total aproape 15.000 de km. Un proiect Black Sea Trust susținut de Radio Europa Liberă și Freedom House România.
