Desfășurat mai degrabă în anonimat, pentru că – nu-i așa? – ajutoarele lui Moș Crăciun n-au nevoie de reclamă, fenomenul cadourilor trimise de comunitățile românești din Occident pentru copiii săraci, orfani sau bolnavi din România poate fi totuși apreciat ca unul de amploare, în ultimii ani. Asta, numai dacă te gândești la exemplul pe care l-am descoperit, al unei asociații a conaționalilor noștri din Belgia, care au găsit destinații ale jucăriilor, dulciurilor și hainelor trimise de ei în 13 județe ale țării lor de origine.
Cutia de pantofi. Sau cea de cizme. Acolo vei pune cadourile. Bomboane, jucării, pixuri, caiete, stilouri, ceva îmbrăcăminte, lucruri care să nu necesite un spațiu în exces. Dar, înainte de toate, să te gândești ca toate să fie adaptate la vârsta celui care le va primi. Și dacă e băiat sau fată. Altfel, un destin pe care nu-l vei cunoaște, probabil, niciodată. Știi doar că este acolo, undeva, departe, în România. Poate într-un centru pentru minorii cu handicap ori într-o instituție destinată micuților fără părinți. Sau poate că trăiește într-un sat de munte, rupt de civilizație.
Lunga călătorie a cutiei de pantofi
Gata, acum trebuie să închizi bine cutia. O învelești în hârtie colorată. Lipești o etichetă pe care scrii că în cutia aceasta sunt lucruri destinate unui băiețel de zece ani. Atât. Cutia va fi preluată de organizația românilor din Belgia. Acolo unde locuiești și tu. Mai departe, cutia cu cadouri va porni într-o lungă călătorie, cu mașina, până în România, într-un loc în care va fi preluată de o altă organizație, umanitară. Ei o vor pune în mașina lor, pornind spre satul ori spre instituția unde știu ei că sunt copii care-l așteaptă pe Moș Crăciun. Și copiii de acolo vor vedea că Moșul chiar există. Nu neapărat pentru că cineva s-a îmbrăcat în haina aceea lungă, roșie. Și pentru că are barbă. Nu. Moșul există, în primul rând, pentru că oamenii mari încă își mai amintesc de generațiile care vin după ei. Fără să fie vorba neapărat de proprii lor copii.
Dialog prin mail și telefon cu românii din Belgia
Am vrut să vă arăt cum funcționează acest mecanism al cadourilor care pleacă de la românii stabiliți în străinătate. Dorind să știu ce mai face Moșul zilele astea, înaintea Crăciunului, am dat, pe Internet, de povestea unor oameni din cealaltă parte a Europei, strânși într-o organizație numită oficial Romanian Open Society Abroad, adică Societatea românilor din străinătate, ca s-o luăm pe limba noastră. Le-am expediat un mail și mi-au răspuns repede, găsind-o astfel pe Miahela Meresi. Ea mi-a vorbit despre 2014, cel de-al treilea an în care "Moș Crăciun din Diaspora" își face datoria față de copiii din România. Așa se cheamă programul organizației. Aflu că, prima oară, a fost trimis un mesaj către organizațiile umanitare din România, dar și spre toți cei care doreau să contribuie la bunul mers al inițiativei. Ceva de genul – fraților, noi, românii din Belgia, trimitem cadouri în Țară. Dar acolo cineva trebuie să le preia și să le ducă la destinație. Au venit repede răspunsuri. S-a făcut o bază de date, s-au schimbat numere de telefon și de mail între românii din Belgia și cei din România.
Fiecare pe cont propriu
Un model de solidaritate, mai mult sau mai puțin asemănător cu cel al "belgienilor", s-a răspândit până azi și în rândul altor organizații ale românilor din diverse țări europene, în Germania, Marea Britanie, Italia, Spania. Este drept că nu există o coordonare între comunități și acțiunile lor, remarcă Mihaela. Fiecare lucrează pe cont propriu. Strânge cadouri, găsește soluții de transport, cu mașinile proprii ori prin societățile internaționale de curierat. S-au legat deja relații strânse între românii din diaspora și organizațiile din România. Construindu-se adevărate "șosele" ale lui Moș Crăciun, de mii de kilometri, pe întreg continentul. Pe unde circulă, zilele acestea, cadourile. Ca să fie sub brad la timpul cuvenit. Doar că nimeni nu poate cuantifica amploarea fenomenului.
Lista organizațiilor din România care preiau coletele
Mihaela îmi spune că, de la un an la altul, sunt tot mai mulți români din Belgia care donează jucării, hăinuțe, dulciuri. Câteva zeci, la început, câteva sute, acum. Dar copiii, cei din România, câți au primit, în primii doi ani, cadouri de la voi? – vreau să știu. Aprecierea merge spre cifra de 500, consideră vocea de la celălalt capăt al firului. Există și un fel de regulament. De pildă, să nu pui în pachet alimente perisabile sau obiecte din sticlă, care se pot sparge pe drum. Dacă e vorba de haine mai mari, atunci se fac și pachete pe măsură. Colecta pentru acest an s-a încheiat pe 5 decembrie. Cunosc și o altă româncă din Belgia, Slvia Olari. Spune că locuiește aici de 14 ani. E proprietara câtorva magazine care vând produse tradiționale din România. Zice că aprovizionarea se face cu mașini speciale. Tot cu mașinile acelea au plecat cadourile, spre România. Dar important este altceva, și anume apelul făcut către românii din Occident. Legat de faptul că se pot uita pe site-ul organizației din Belgia – diasporaprogresista.eu – acolo fiind lista celor care, în România, sunt dispuși să preia coletele și să le ducă la destinatari. Mă uit pe listă și văd că sunt, în cea mai mare parte, asociații neguvernamentale. Dar și profesori sau preoți, implicați în acțiuni de sprijinire a comunităților cu probleme de sănătate sau cu necazuri pricinuite de sărăcie, din județele Iași, Galați, Hunedoara, Cluj, Argeș, Botoșani, Sibiu, Brașov, Tulcea, Bihor, Gorj, Constanța, Maramureș. Site-ul e plin și cu fotografiile din anii precedenți. Cu atât mai mult cu cât, potrivit regulamentului, donatorii cadourilor vor să vadă, prin imagini, că tot ce-au trimis ajunge cu adevărat acolo unde trebuie.
O clipă de bucurie pentru copiii din groapa de gunoi a Clujului
Am sunat la câteva adrese, din Cluj, Hunedoara și Argeș. La prima îmi răspunde Sergiu Raiu, vorbindu-mi despre copiii din comunitatea care-și duce zilele în apropierea gropii de gunoi a Clujului. Acolo sunt acum câteva sute de persoane, deși numărul lor fluctuează, pentru că unii pleacă, alții vin, supraviețuind în niște cocioabe din lemn. Cât despre copii, cel puțin 100 vor primi anul acesta cadouri de la românii din Belgia. Și nu doar în cutiile de pantofi, ci și în colete mai mari, pentru că e vorba de haine, în primul rând. S-a făcut inițial, spune Sergiu, un schimb de informații între cele două părți, astfel încât românii din diaspora să știe că acei copii din Cluj au anumite vârste, plus numărul fetelor și al băieților. "Vor fi voluntari care împart aceste cadouri copiilor", spune Sergiu. Referindu-se la voluntarii Direcției de Asistență Socială și Medicală din Cluj. Cei de aici au trecut deja prin experiența de anul trecut, a cadourilor primite de la românii din străinătate, amintindu-și reacția copiilor, de umire, în fața unor lucruri la care nici nu sperau.
Speranță și la Simeria
Simeria este un alt loc în care oamenii încearcă, după puterile lor, să-i facă pe copii să zâmbească. De data asta, mă refer la 77 de suflete, puștani care fie se zbat în sărăcia propriilor familii, fie au ajuns în Centrul social de urgență din Barcea Mare. Pentru ei s-a încercat strângerea de fonduri, zilele trecute, printr-un spectacol cu scop caritabil, dar mai mult de 2.500 de lei nu s-au obținut, spune Tiberiu Nistor, președintele Asociației de voluntariat local "Volsim". Cu atât mai așteptate au fost, în asemenea condiții, cadourile oferite de românii din celelalte colțuri ale Europei.
"Anul acesta știm sigur că Moș Crăciun vine!"
Cu totul altă situație este în Argeș. Aici vorbim despre 103 copii cu dizabilități. Am reținut, înainte de toate, vorba spusă de Nicolae Costel, de la Fundația Umanitară Hand-Rom. "Ne îngrozim în fiecare an, de câte ori vin sărbătorile, pentru că tot mai greu găsești sponsori care să te ajute în privința cadourilor". Dar uite că anul acesta a venit semnalul din Belgia. Este pentru prima oară când s-a legat colaborarea cu asociația umanitară din Curtea de Argeș. "Avem nevoie de jocuri specifice copiilor cu dizabilități. Avem nevoie de multă susținere, în continuare", exclamă interlocutorul. Cu atât mai mult cu cât organizația depune eforturi uriașe, zilnic, pentru a lua toți copiii de acasă, transportându-i la centrul unde beneficiază de terapiile atât de necesare. Discuția se încheie cu bucuria pe care o simt în glasul lui Nicolae Costel, atunci când vorbește despre ce-i așteaptă pe copii – "important e Moș Crăciun. Anul acesta știm sigur că vine!".
