Un clujean și o sătmăreancă fac legea în spitalele din rețeaua MICS, din orașul canadian Matheson, din statul Ontario: George V. Freundlich și Helga Drăguș. El este directorul medical, ea este asistenta-șefă.
Totul a început cu un mesaj primit prin e-mail în primăvara acestui an. Îmi scria un vechi prieten, doctorul George V. Freundlich din Matheson, Canada (statul Ontario). „La mijlocul lunii mai, pe aceste meleaguri se sărbătorește «Ziua Asistentelor Medicale». Și de această dată, ziarele s-au întrecut să scrie articole de apreciere la adresa asistentelor medicale. Mi-au luat și mie un interviu. Eu, ca director medical pe spitalele asociate, am vorbit mai mult despre Helga Drăguș, care este asistenta-șefă peste aceste spitale“.
George V. Freundlich este o personalitate medicală în acea zonă a statului Ontario, la 700 kilometri nord de marea metropolă Toronto. Aparițiile sale în presă sunt frecvente, ziariștii locali îi menționează des performanțele medicale, dar și extraordinara poveste de viață. În plus, îl consultă când au nevoie de informații din sau despre sistemul medical din zonă.
Din Satu Mare în Ontario
Surpriza o constituie Helga Drăguș. Originară din Satu Mare, e o persoană serioasă, tenace și modestă, o profesionistă care-și face meseria impecabil. Este apreciată deopotrivă de pacienți, de colegi și de șefii ei, care nu întâmplător au promovat-o, deși ducea în spate povara statutului de imigrant din fostul bloc comunist al Europei de Răsărit.
„Deși e ardeleancă, la fel ca mine, eu am cunoscut-o aici. Mi-a plăcut de la început felul său de a lucra cu oamenii. Este o profesionistă desăvârșită, dar mai ales un om bun. Știe să fie drăguță și în situațiile cele mai critice“, o descrie colegul ei de serviciu, clujeanul George V. Freundlich.
Acesta găsește și o coincidență pe care o pune pe seama destinului: „Helga a fost asistentă-șefă pe Secția de Obstetrică-Ginecologie la spitalul din Satu Mare, iar șefii ei au fost doi colegi de-ai mei de facultate, de promoție chiar: medicii ginecologi Ștefan Pop și Vasile Matiz“.
Chief Nursing Officer
George lucrează cu Helga de mai mulți ani. „Prin 2010 sau 2011, spitalele au recrutat o nouă asistentă. M-am bucurat când am aflat că a fost aleasă o româncă de-a mea, ba chiar o ardeleancă, Helga Drăguș. În 2012, când mi-am revăzut colegii la întâlnirea de 30 de ani de la absolvirea Facultății de Medicină din Cluj-Napoca, le-am povestit că lucrez cu Helga. Numai cuvinte de laudă au avut despre ea.“
În Ontario, Helga a lucrat mai mult pe la celelalte spitale din rețea, iar din 2015 a devenit asistentă-șefă la spitalul din Matheson. De atunci, e „nas în nas“ în fiecare zi cu doctorul Freundlich.
În vara acestui an, Helga a primit o funcție și mai înaltă, deși era plecată în concediu. A fost promovată coordonatoare a asistentelor-șefe din spitalele MICS. În contractul ei scrie: CNO, adică Chief Nursing Officer.
Helga are 43 de ani și un fiu, Levi, care tocmai a terminat liceul. Pozele absolvenților au apărut într-un ziar local, iar dr. Freundlich i-a făcut o surpriză colaboratoarei sale: a cumpărat cinci exemplare ale ziarului în care apărea fiul ei, pe care i le-a dat când Helga a revenit din concediu. George a „asortat“ surpriza cu două sticle de șampanie, pentru a sărbători promovarea în funcție a asistentei sale șefe.
„Flying Doctor“ în Terra Nova
George V. Freundlich a emigrat în Canada în 1985. La început a locuit în Ottawa; i se spusese că doar pe-acolo, prin capitală, poate intra în imensa țară nord-americană. „După puțin timp mi s-a spus verde-n față că nu voi putea obține niciodată o diplomă medicală în Ontario, pentru că sunt prea mulți medici, iar eu sunt un «pârlit» de emigrant. M-am mutat la Montreal, în provincia Quebec, unde mi-am luat examenele medicale în limba franceză, dar tot nu puteam practica. Trebuia să repet rezidențiatul făcut în România, dar nu mi-au dat loc.
M-am mutat în Terra Nova (Newfoundland), unde am primit acceptul de a practica medicina cu o licență provizorie, care trebuia reînnoită anual. Iar reînnoirea nu era tocmai o formalitate.“
În Terra Nova, dr. Freundlich se deplasa cu barca la pacienții izolați. În zonele mai îndepărtate ajunge cu elicopterul, patrulând coasta de sud a insulei Terra Nova. În acea perioadă și-a atras supranumele de „Flying Doctor“ („Medicul Zburător“). A fost greu, dar și frumos. „Am văzut imagini de o frumusețe ireală“, spune clujeanul.
Cu răbdare și tenacitate, George V. Freundlich a urcat ierarhic, iar la 33 de ani, în 1989, a devenit cel mai tânăr „Senior Medical Officer“ din provincia Newfoundland. Era cea mai înaltă calificare pentru un medic. George a fost felicitat și de premierul de atunci al Canadei, Brian Peckford.
Director peste patru spitale
În 1994, dr. Freundlich s-a mutat în Ontario, unde clima era mai blândă decât în Terra Nova, iar medicii erau plătiți cel mai bine din Canada. Așa a ajuns la „Bingham Memorial Hospital“ din Matheson.
Doi ani mai târziu, patru spitale mai mici din zonă s-au unit sub o singură administrație. Așa s-a format MICS Group of Hospitals, nume dat de orașele Matheson, Iroquois Falls, Cochrane și Smooth Rock Falls. Mulți ani, dr. Freundlich a fost director peste toate cele patru spitale. Recent urma să-i fie reînnoit mandatul.
Dar George nu și-a mai depus candidatura. Voia să mai aibă timp și pentru el. Dar tot n-a „scăpat“ complet: în prezent e director medical la Bingham Memorial Hospital din Matheson.
George V. Freundlich se mândrește cu nobila sa meserie, cu miile de vieți salvate, dar și cu premiile obținute de-a lungul anilor. Sunt atât de multe, încât una din camerele sale seamănă cu o sală de muzeu. Mai mult, pe 24 martie 2012, orașul, spitalul și pacienții săi au organizat „Ziua de Apreciere Dr. George Freundlich“. Festivitățile s-au încheiat cu un banchet festiv, unde Filarmonica din Timmins a interpretat imnul național al României, alături de imnul Canadei.
Când doctorul devine pacient
Dar toate au un preț. În această vară, trecut de granița a 60 de ani, doctorul Freundlich a devenit pacient. Doborât de oboseală și de stres, George a ajuns la terapie intensivă. Timp de câteva săptămâni, a crezut că se apropie sfârșitul carierei sale medicale. Își făcea griji chiar mai mari. „Nu e ușor să fii medic premiant în Canada, lucrând nebunește într-un orășel izolat, departe de marile metropole. Oamenii mă apreciază, pacienții mă iubesc, dar sănătatea, inevitabil, mi se macină. Am simțit-o în aceste zile de cumpănă, când o echipă de șapte medici – trei interniști, un chirurg, doi specialiști de boli tropicale și infecțioase și un dermatolog – au «tras» de mine până m-au salvat.“
George s-a pus pe picioare și a luat-o de la capăt. Nu poate renunța la ritmul de lucru cu care s-a obișnuit, nici la călătoriile în jurul lumii, dar a înțeles că responsabilitățile administrative sunt uneori o povară prea mare. De aceea a renunțat la privilegiul de a conduce patru spitale, alegând să rămână director medical la Bingham Memorial Hospital.
Mi s-a spus verde-n față că nu voi putea obține niciodată o diplomă medicală în Ontario, pentru că sunt prea mulți medici, iar eu sunt un «pârlit» de emigrant.“
