O limbă de pământ lată de nici 20 de metri, cuprinsă între faleza Mării Negre și linia de cale ferată Constanța-Mangalia, a provocat un imens scandal între pescarii care-și trag aici bărcile și Primăria comunei 23 August.
În urmă cu mai bine de o lună de zile, „România liberă“ arăta cum ultimul sat de pescari de pe litoralul Mării Negre, cel situat între Costinești și Olimp, în dreptul Haltei Pescăruș, riscă să fie ras de pe fața pământului pentru a face loc unor posibile interese imobiliare. Nu toți pescarii de aici s-au resemnat, iar unii dintre ei merg mai departe cu procesele intentate Primăriei 23 August, cea care vrea să demoleze așezarea.
Între timp, ies la iveală jongleriile pe care primarul comunei, Mugur Viorel Mitrana, cu complicitatea tuturor consilierilor locali, indiferent de culoarea politică, le-a pus la cale pentru a dispune după bunul plac de parcela respectivă.
Cum au fost păcăliţi pescarii din 23 August
Așezarea de pescari de la Halta Pescăruș datează de la finele anilor ‘90, însă ea a fost statuată oficial ceva mai târziu. În 2002, același primar de acum, Mugur Viorel Mitrana, a scos la licitație, în vederea închirierii, o suprafață de 2,2 hectare de teren situat pe malul mării, împărțită în loturi de câte 100 mp. Chiria pentru un lot a fost stabilită la un milion de lei vechi pe an pentru locuitorii comunei 23 August și dublu pentru ceilalți.
În expunerea de motive a Hotărârii Consiliului Local nr. 5/28.02.2002 se arăta că „din această activitate sursele de venit vor fi asigurate pe o perioadă de cel puțin cinci ani, fapt ce permite Primăriei alocarea de fonduri pentru drumuri, alimentări cu apă sau alte lucrări necesare comunei”.
Contractele de închiriere au fost semnate pe cinci ani, cu posibilitatea de reînnoire. În 2007, Primăria a refuzat să prelungească valabilitatea contractelor, însă primarul le-a dat asigurări pescarilor că nu se va întâmpla nimic cu ei atâta vreme cât va fi el în funcție. Dar nu a fost așa, iar șase ani mai târziu a venit bomba.
La finele lunii iulie 2013, Primăria trimite către pescari adrese prin care îi înștiințează că în termen de 30 de zile trebuie să elibereze „terenul aparținând domeniului privat al comunei 23 August”. La acea dată însă terenul nu era în domeniul privat, ci în cel public. „Amănunt” care avea să fie reglementat o lună mai târziu.
Pe 29 august 2013, Consiliul Local al comunei 23 August aprobă în unanimitate Hotărârea nr. 55, în care la articolul 1 se stipulează: „Se aprobă introducerea în domeniul privat al comunei 23 August a terenurilor situate în intravilanul localității 23 August, identificate potrivit anexei nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre”. Adică exact terenul pe care își construiseră pescarii barăcile.
Teren trecut în domeniul privat al comunei
Și aici intervine jongleria comisă de primar și de toți cei 15 consilieri locali care au votat hotărârea. Ea a ieșit la iveală abia acum, în urma demersurilor făcute de doi pescari. Ilie Popa, fost mecanic de foraje marine, și Dumitru Dascălu, fost mecanic de locomotivă, au refuzat să se dea bătuți cu una, cu două și își continuă lupta în instanță cu Primăria 23 August.
În toate sentințele instanțelor competente (oamenii locului spun, mai în șoaptă, mai cu voce tare, că în materie de justiție acolo este „Republica Mangalia”) se face referire la „domeniul privat al comunei 23 August”. La fel și în toate întâmpinările făcute de Primărie.
Ei bine, nu poate fi vorba de niciun fel de domeniu privat, ci de domeniu public de interes național. O spun răspicat două instituții ale statului român. „În zona fostei Halte Pescăruș, de la km 256+900 la km 257+100, pe partea stângă a liniei de cale ferată, în sensul de creștere a kilometrajului (pe partea cu Marea Neagră), limita zonei CF – teren domeniul public variază între 11 m și 19 m, distanță măsurată din axul liniei CF. În conformitate cu prevederile art. 29 din OUG nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române, zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice este de 20 m din axul liniei CF”, scrie directorul Regionalei de căi ferate Constanța, Dorin Maer.
Din acest răspuns, emis la începutul lunii aprilie a anului în curs, este limpede că toată suprafața de teren pe care primarul Mitrana a introdus-o în domeniul privat al comunei este, de fapt, domeniu public.
Apele Române: Domeniu public de interes național!
Și pentru ca lucrurile să fie și mai clare de atât, și Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL) susține acest lucru, ba chiar îl întărește.
„Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, «aparțin domeniului public al statului falezele care sunt în contact cu marea sau cu proprietatea publică a statului până la 10 m în spatele crestei falezei». În consecință, terenul în cauză face parte din domeniul public al statului de interes național”, se arată într-o adresă din februarie anul acesta, semnată de directorul ABADL, George Papari.
Acesta punctează situația de ilegalitate în care se află comuna 23 August, menționând: „AN Apele Române, prin direcțiile regionale, este administrator de drept al falezelor litoralului românesc, inclusiv al falezelor aferente comunei 23 August, județul Constanța (…). Consiliile locale riverane Mării Negre nu pot administra domeniul public al statului de interes național, plaja și faleza Mării Negre”.
Viceprimarul: „Vrem să facem o parcare pentru plajă“
Executivul comunei 23 August se încăpățânează totuși să nege evidența. Am descins la Primărie joia trecută, în încercarea de a sta de vorbă cu primarul Mugur Viorel Mitrana, dar mi s-a spus că atât el, cât și viceprimarul sunt plecați și nu se știe când vor reveni. L-am sunat pe primar pe telefonul mobil, i-am trimis și un mesaj în care îi explicam cine suntem și ce vrem. Niciun răspuns.
Am revenit a doua zi și l-am găsit pe viceprimarul Dănuț Trușcă. Acesta o ține una și bună că actele emise de Primăria și de Consiliul Local sunt în perfectă legalitate. „Apele Române au doar plaja, nu și faleza, iar CFR și-a intabulat doar în jurul liniei ferate, inclusiv drumul, dar nu și terenul în cauză”, ne-a declarat el, contrazicând astfel pozițiile exprimate de cele două instituții ale statului român.
Cum terenul respectiv este în domeniul privat al comunei, teoretic el poate fi vândut oricând, însă viceprimarul susține cu tărie că nu are asemenea intenții: „Nu intenționăm să vindem terenul atât timp cât suntem în formula actuală la Primărie”. Dar dacă se schimbă formula?
Gurile rele vorbesc prin sat că aici, pe faleză, după evacuarea pescarilor, vor apărea bungalouri de lux, care vor putea fi închiriate la prețuri deloc modeste, având în vedere apropierea de o plajă sălbatică, foarte puțin aglomerată în comparație cu cele din stațiuni. Deja de câțiva ani de zile, puțin mai la sud, tot pe faleză, a răsărit o pensiune de două etaje, care are camerele ocupate cât e vara de lungă.
Trușcă spune însă că departe de el gândul de a face aici loc unei dezvoltări imobiliare: „Vrem să facem o parcare pentru plaja 23 August, ca atunci când vine lumea la plajă să aibă unde-și lăsa mașina. Vrem să aducem și toalete ecologice. Așa se va dezvolta comuna 23 August. E singura plajă pe care o avem. Intenționăm să facem și un punct pescăresc adevărat”.
Viceprimarul susține că pe faleză nu mai e demult un sat pescăresc. „Mai sunt doi-trei pescari, restul sunt oameni care vin în weekend și fac grătare, iar alții fac turism”, spune el. Doar în parte e adevărat, numai că, asemenea glumelor de la Radio Erevan, sunt mai mulți pescari, iar „turism” face o singură persoană, care închiriază o viluță de două camere.
