Cel mai bogat om din România, Ioan Niculae, își întreține uriașul imperiu agricol pe care l-a dezvoltat în sudul țării prin munca a mii de țărani săraci pe care nu-i plătește cu lunile. O investigație incognito a României libere a scos la iveală faptul că zilierii care lucrează pe terenurile latifundiarului primesc, după 12 ore de trudă, în cel mai bun caz o pâine sau o mână de făină. Acest fapt a fost recunoscut chiar de șefii unor ferme din holdingul InterAgro, deținut de Ioan Niculae, care au refuzat să-i primească la muncă pe reporterii sub acoperire de teamă că aceștia ar putea face scandal la finalul zilei dacă nu primesc banii promiși.
“Nu are de unde să îi plătească”
Camioanele holdingului InterAgro trec în fiecare dimineață prin satele din Giurgiu și Teleorman să-i adune pe țăranii săraci care vor să muncească pe pământurile administrate de holdingul lui Ioan Niculae. Oamenii vin și de la zeci de kilometri depărtare, cu speranța că la finalul zilei vor căpăta cei 40-50 de lei promiși pentru efortul lor. Numai că arareori se întâmplă așa. Investigația noastră a pornit tocmai de la faptul că mai mulți țărani din Teleorman s-au plâns că anul trecut au primit abia la Crăciun puținii bani care li se cuveneau încă din primăvară.
Am mers la mai multe ferme administrate de firmele lui Ioan Niculae, cu pretextul că vrem să ne angajăm și noi ca zilieri. La podgoria pe care cel mai bogat om din România o dezvoltă în lângă Zimnicea, unde munceau deja zeci de săteni când am ajuns noi, chiar doi dintre agronomii de aici, care s-au recomandat Șerban și Drăghici, ne-au explicat că șansele să fim plătiți sunt minime.
Reporter: Şefu’, zilieri mai primiţi?
Șerban: Primim, dar e problemă cu banii.
R.: Cât plătiți pe zi, că am văzut oamenii ăia…
Ș.: Nu e vorba de… Dar nu are de unde să îi plătească. Deci nu ştim dacă vă dă banii. Ăştia (arată spre țăranii din vii – n.r.) vin pe tarâţe, pe măruntaie. De ce să îţi spun ție: “Vino, mă!” şi pe urmă să nu am de unde să îţi dau banii. Nici noi nu ştim dacă ne luăm banii. La ăștia este o lună de când nu le dă.
R.: Dar produse ceva , grâu le dă?
Ș.: De unde? Dacă ar fi banul la noi în buzunar, am spune: „ia, tată, banul“, dar aşa… de unde?
“Nu vreau să stricați atmosfera”
Deși am fost refuzați direct de cei doi, a doua zi ne-am amestecat incognito printre țăranii din comuna Suhaia care așteptau camionul InterAgro care să-i ducă la vii. Voiam să verificăm dacă într-adevăr nu vom fi plătiți. Ca să avem mai multe șanse de a intra la fermă, separat de noi a venit și un alt coleg de la România liberă, pe care nu-l văzuseră anterior inginerii agronomi.
La 6.30, când am ajuns la punctul de adunare a celor care pleacă la muncă, o tură de zilieri din satele din zonă fusese transportată deja la podgorie. Ne-am urcat și noi în camionul vechi cu prelată, în care oamenii stăteau îngrămădiți pe niște băncuțe de lemn, așezate la întâmplare. Așa am aflat că din toate satele din jurul Zimnicei, fieful lui Ioan Niculae, se formează grupuri de câte opt-zece persoane care așteaptă să fie luate la treabă. Mai mult, vin cu propria sapă pentru a lucra terenurile celui mai bogat om din România.
Când am ajuns la vii, peste trei sute de țărani lucrau deja la legatul viței pe spaliere. Înainte de a începe, fiind practic prima noastră zi, trebuia să trecem pe la inginerul cu care vorbisem cu o zi înainte. Acesta a insistat din nou că nu ne poate primi. Nici măcar pe colegul nostru pe care nu-l mai văzuse niciodată nu l-a acceptat, din același motiv: nu sunt bani. “Avem nevoie de oameni, că lucrăm 400 de hectare de vie, dar nu vă putem plăti. Eu nu vă cunosc și nu vreau să stricați atmosfera printre oamenii ăștia”, i-a comunicat inginerul agronom.
Acesta a precizat că cei pe care-i primește vin de ani de zile la muncă și acceptă tăcuți condițiile InterAgro. “Oameni amărâți, care muncesc cu speranţa că vor primi în câteva luni banii, aşa cum s-a întâmplat totuși şi în anii trecuţi”, a filosofat acesta.
Potrivit șefului de fermă, în 2013, țăranii săraci au muncit primăvara și vara doar pentru hrană: primeau o cotă lunară de produse alimentare, practic o cartelă cu care puteau lua pâine ulei sau făină de la InterAgro. La începutul acestui an au primit câte o masă caldă, care apoi a fost redusă la doar o pâine pe zi. Ioan Niculae nu a dorit să discute cu România liberă despre afacerile sale din agricultură, în ciuda insistențelor noastre.
Zona defavorizată, în favoarea lui Niculae
Cel mai bogat om de afaceri din România, potrivit topurilor realizate de revistele economice, a beneficiat de-a lungul anilor de sprijin consistent din partea statului pentru firmele sale, sub masca faptului că astfel dezvoltă una dintre cele mai sărace zone ale țării.
Presa a relatat că InterAgro a ales să investească în Zimnicea sute de milioane de euro deoarece acolo existau numeroase fabrici rămase din perioada comunistă, pe care le-a cumpărat pe sume derizorii, dar mai ales pentru că zona a fost declarată, între 2000 și 2010, defavorizată.
Acest lucru a însemnat, potrivit legii prin care se stabilea statul de zonă defavorizată al Zimnicei, scutirea de la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adăugată pentru maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile, precum și scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime importate. Mai mult, Guvernul a sprijinit InterAgro pentru obținerea de fonduri europene. Un alt avantaj a fost scutirea de la plata impozitului pe profit.
InterAgro, un holding uriaș
Grupul InterAgro este unul dintre cei mai mari jucători în agricultură din sudul României. Pe lângă câteva zeci de mii de hectare de teren agricol, holdingul a investit în ultimii ani și în vii (370 de hectare, potrivit site-ului InterAgro), livezi (circa 260 de hectare) și tutun (aproximativ 1000 de hectare, potrivit aceleiași surse). De asemenea, InterAgro are în portofoliu o seră de tomate, dar și investiții în industria cărnii și a panificației, deține o fabrică de ulei și una de produse lactate și brânzeturi. Holdingul administrează inclusiv o fabrică proprie unde produce saci.
Zilierul trebuie plătit la finalul fiecărei zile
Legea zilierului, aprobată în 2011, prevede că plata pentru munca depusă de o persoană angajată cu ziua în agricultură se va face, obligatoriu, la finalul fiecărei zile. “Beneficiarul are următoarele obligații: să plătească zilierului, la sfârșitul fiecărei zile de lucru, remunerația convenită”, potrivit articolului 5. Actul normativ mai stabilește că un zilier nu are obligația să vină la muncă cu sapă, coasă sau alt instrument propriu.
Angajatorul este obligat “să asigure, pe propria cheltuială, echipamentele de lucru și de protecție care se impun datorită naturii și specificului activității desfășurate de zilier“. Mai mult, legea prevede chiar că un zilier nu poate fi plătit cu mai puțin de 2 lei/oră brut. În fine, persoana fizică sau juridică care beneficiază de munca unui zilier în mod regulat este obligată să înființeze un “registru de evidență a zilierilor”, pe care să-l prezinte autorităților statului în caz de control.
70.000 de lei amendă pentru nereguli cu zilieri
54 de societăți cu profil agricol din Teleorman au apelat la zilieri, potrivit Inspectoratului Teritorial de Muncă din județ. În ultimii trei ani, au fost înregistrate 8.108 persoane care au muncit cu ziua în agricultură, conform aceleiași surse. De la apariția legii zilierului, au fost amendate 32 de societăți pentru nerespectarea prevederilor legale, cu amenzi în valoare de 70.000 lei, ne-a comunicat ITM Teleorman, care însă nu a detaliat despre ce societăți e vorba și nici care au fost neregulile constatate.
Acuzat de subminarea economiei
Ioan Niculae a fost cercetat penal, alături de foștii miniștri Adriean Videanu și Varujan Vosganian, pentru subminarea economiei naţionale. Potrivit DIICOT, “Varujan Vosganian (în perioada decembrie 2006 – decembrie 2008) și Adriean Videanu (în perioada decembrie 2008-septembrie 2010) au aprobat, semnat și susținut în Guvern mai multe ordine și memorandumuri care aveau ca scop sprijinirea intereselor financiare ale grupului infracțional constituit de Ioan Niculae”.
DIICOT susține că cei doi au folosit societatea Romgaz în interesul privat al InterAgro, care a primit reduceri comericale substanțiale la livrarea de gaze. Reducerile ar fi fost acordate peste plafoanele practicate de Romgaz și în condițiile în care InterAgro avea debite mari la plata gazelor consumate. DIICOT susține că în acest fel a fost cauzat un prejudiciu de aproximativ 130 milioane dolari.
