Dupa episodul Berevoiesti, de acum 15 ani, Procuratura a efectuat o ancheta asupra celor care au distrus arhivele Securitatii. Intr-o prima faza, sub efectul surprizei, SRI a intocmit o nota, incercand sa explice cum s-a ajuns la Berevoiesti, dar mai ales faptul ca “materialele” nu aveau valoare arhivistica: “Precizam ca aceste materiale aveau numai caracter informativ-documentar si nu constituiau rezultatul unor masuri de cercetare sau ancheta, intrucat fosta Directie I – potrivit prevederilor legale – nu avea asemenea atributii”
Bun! Se stie acum, dupa studierea celor 9.000 de dosare puse la dispozitia CNSAS, ca Directia I a Securitatii a fost una dintre cele mai dure. Ii urmarea, cerceta si ancheta pe romani. Nu avea “atributii” legale si totusi ii ancheta pe romani fara sa clipeasca. Ii interna si in spitale psihiatrice fara sa aiba “atributii”.
Cand Procuratura a intensificat ancheta, a solicitat SRI un RAPORT mai detaliat cu ceea ce s-a intamplat la Berevoiesti si cum au intrat documentele in posesia unor persoane “neautorizate”. Raportul, pe care-l reproducem astazi in premiera, recunoaste ca inca din 22 decembrie 1989, din ordinul sefului Directiei I, s-au ars dosare de urmarire informativa, care trebuiau sa fie pastrate in Arhiva Securitatii si nu la groapa Berevoiesti.
Termenii in care se analizeaza cazul Berevoiesti sunt blanzi – “insuficienta preocupare”, “nu s-au ales modalitatile cele mai eficiente”, “usurinta”, “nu s-au asigurat pentru mascarea perfecta a terenului”. Dar sintagma care-i incrimineaza cel mai mult este aceasta: “Nu au acordat atentia cuvenita materialelor cu continut informativ operativ”. Comisia de cercetare a SRI, evident, propunea doar masuri de sanctionare administrativa. Rolul procurorului era de a stabili vinovatii penale.
Obisnuit, Securitatea scapa de arhive nefolositoare la Scaeni, unde se intrerupea procesul de productie, pana ce cuva cu apa inghitea “maculatura”. Dupa Revolutie, satui de securisti, angajatii fabricii n-au vrut sa-i mai primeasca. Asa se face ca au refuzat transportul lui Bordeianu, dupa ce mai inainte au avut de patimit cu dosarul dlui Brucan, pentru care s-a efectuat o ancheta in toata regula.
In episodul de astazi reproducem si un raport al directorului Corpului de Control al ministrului, despre episodul Scaeni (cum a fost gasit dosarul Brucan). Din acest raport reiese clar ca era vorba de dosarul de supraveghere a dlui Brucan si reprezenta un document “strict secret”. Un dosar de politie politica, care trebuia sa se regaseasca acum intre cele 1.300.000 cedate CNSAS.
Serviciul Roman de Informatii – Secret
Ex. nr. 1
RAPORT
In perioada decembrie 1990-ianuarie 1991, prin intermediul suplimentului “Strict secret” al cotidianului “Romania libera”, au fost date publicitatii mai multe materiale informativ-operative cu caracter secret de stat, care au apartinut fostei Directii I din cadrul Departamentului Securitatii Statului.
In baza ordinului conducerii Serviciului Roman de Informatii, in scopul stabilirii imprejurarilor in care aceste documente au intrat in posesia unor persoane neautorizate, ajungand astfel sa fie publicate in presa, s-au efectuat verificari, din care au rezultat urmatoarele:
1. In dimineata zilei de 22 decembrie 1989, pe fondul panicii si starii confuze produse de evenimentele ce se desfasurau in Capitala, fostul sef al Directiei I a ordonat distrugerea documentelor de interes operativ, in special cele apartinand compartimentelor cu atributii pe linie de arta, cultura si invatamant. Actiunea nu a fost coordonata de conducerea unitatii, fiind lasata la libera apreciere a ofiterilor din compartimentele respective, sub aspectul trierii materialelor si al modului de distrugere. Acestia au procedat la ruperea si introducerea in saci de corespondenta a documentelor cuprinse in dosare informative privind: baza de lucru (dosare de urmarire informativa, mape de verificare, supraveghere informativa – 78 de cazuri), retea informativa (157 surse) si 20 cazuri in control (de la municipiul Bucuresti si judetele Iasi, Buzau, Neamt, Bacau, Timis, Mehedinti, Vrancea, Dolj, Cluj) – vezi filele 5-6, 7, 9-12.
Sacii respectivi, cu materialele distruse in modul mentionat, au fost depozitati intr-o incapere din cadrul grupului sanitar al unitatii (camera-dus), precum si intr-o camera anexa a magaziei (vezi filele 28-32). Incaperile in care se gaseau sacii nu au fost asigurate prin sigilare.
In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, unitatea a fost preluata de grupuri de revolutionari, iar fisetele cu documente ramase intacte au fost incuiate si sigilate, iar cheile predate sefilor de servicii.
2. In luna februarie 1990, s-a procedat la desigilarea fisetelor si inventarierea materialelor informative ramase intregi, unitatea fiind preluata de Ministerul Apararii Nationale.
In toata perioada care a urmat, comanda unitatii, cadrele cu functii de conducere si ofiterii operativi nu s-au preocupat de documentele introduse in saci si depozitate in conditiile mentionate mai sus, in sensul de a le separa de alte materiale fara importanta (reviste, carti, maculatura etc.) si nici daca in sacii respectivi au fost introduse si dosare intacte, nerupte in bucati. Totodata, nu s-a putut stabili daca in aceasta perioada s-au mai distrus si alte materiale informative.
3. In luna iunie 1990, mai ales dupa evenimentele din 13-15 iunie 1990, pe fondul preconizarii masurii de schimbare a sediului unitatii, s-a constatat existenta unei mari cantitati de hartie, care trebuia dusa la topit. In cei 82 de saci existenti in incaperile mentionate mai sus se aflau, in afara dosarelor informative distruse in ziua de 22 decembrie 1989, si multa literatura mistico-religioasa ridicata de la secte interzise prin lege, brosuri politice, reviste, maculatura etc. In aceste conditii s-a luat legatura cu doua intreprinderi (din Scaieni si Bucuresti) unde in anii anteriori se ducea hartie la topit, dar acestea au refuzat sub diverse pretexte sa mai primeasca materiale de hartie provenite de la organele noastre.
4. Comandantul Diviziunii “B”, care a preluat fosta Directie I, a raportat conducerii Serviciului Roman de Informatii situatia existenta la acea data, fara a se informa de continutul exact al sacilor care urmau sa fie dusi la topit si a obtinut aprobarea folosirii unui autocamion de la garajul institutiei pentru transportul hartiei ce trebuia arsa.
Totodata, s-a format un colectiv compus din lt.-col. BORDEIANU NICOLAE, maior IONASCU CORNEL, capitan GHERGHE FLOREA, capitan IPCAR IOAN, lt. maj. DOBRE HARET si plt. maj. CRISTEA GHEORGHE (conducator auto), care au primit misiunea sa transporte cei 82 saci in comuna Berevoiesti, sat Gamaesti – judetul Arges, la locuinta numitului SCARLAT ION, ruda cu lt.-col. BORDEIANU NICOLAE, unde sa fie arsa cantitatea de hartie respectiva.
5. In ziua de 29 iunie 1990, ofiterii sus-mentionati s-au deplasat in localitatea respectiva si au incercat arderea materialelor in cauza in cuptorul de paine si o groapa improvizata in curte.
Intrucat cantitatea de hartie era foarte mare si conditiile existente erau improprii realizarii actiunii, in noaptea de 29/30 iunie 1990 s-au deplasat la circa 10 km pe malul raului Rausor, unde intr-o viroaga au continuat arderea documentelor. In jurul orei 10.00 (30 iunie 1990) au socotit actiunea incheiata, au acoperit resturile carbonizate cu pamant si s-au intors la unitate in Bucuresti.
De mentionat ca ofiterii care au participat la operatiunea de ardere a documentelor nu au procedat nici atunci la o selectare a acestora, in sensul de a acorda o mai mare atentie distrugerii materialelor informative sau de a verifica daca sunt documente intregi ramase nearse si nici nu au luat masuri de a masca perfect locul pentru a nu atrage atentia unor persoane straine.
6. In ziua de 1 iulie 1990, pe malul raului Rausor unele cadre didactice din comuna impreuna cu sotiile au organizat un picnic, cu prilejul sarbatoririi Zilei Invatatorului. La un moment dat cetateanul POPESCU GHEORGHE, vacarul satului, care se afla cu animalele in apropiere, a venit la acestia si le-a adus mai multe documente dactilografiate, afirmand ca le-a gasit intr-o viroaga, la marginea padurii. Cateva persoane s-au dus la locul indicat si au luat mai multe materiale pe care, studiindu-le, au constatat ca provin de la fostele organe de Securitate romane si se refereau la persoane ca: ADRIAN PAUNESCU, OCTAVIAN PALER etc. si la unele actiuni informative – “PAUN”, “LECTORUL” etc.
Aceste documente au hotarat sa le distruga prin aruncarea lor in apa raului, desi, initial, unul din cei prezenti s-a opus afirmand ca ar fi mai potrivit sa le trimita unor ziare de opozitie (vezi filele 40-44).
7. In ziua de 2 iulie 1990, conducerea Diviziunii “B” a fost sesizata ca in zona raului Rausor si la satenii din Berevoiesti si Aninoasa au fost descoperite materiale provenite din viroaga unde avusese loc arderea documentelor in cauza.
In aceste conditii, lt.-col. BORDEIANU NICOLAE, impreuna cu capitanul IPCAR ION si col. IONESCU, de la Comandamentul Trupelor Chimice Campulung-Muscel, s-au deplasat in comuna Berevoiesti, unde cu sprijinul politiei locale au reusit sa recupereze o parte din documentele gasite si ridicate de cetatenii din comuna si sa le distruga. Operatiunea a fost repetata de lt.-col. BORDEIANU NICOLAE si capitanul GHERGHE FLOREA, in ziua de 5 iulie 1990 (vezi filele 13-18, 20-21). De asemenea, au procedat la acoperirea viroagei cu mari cantitati de pamant.
Cu toate acestea, nu s-a putut stabili ce cantitate de documente a ajuns in posesia unor persoane neautorizate, intrucat din ziua de 30 iunie 1990 pana in dimineata zilei de 2 iulie 1990 (cand s-a pus paza militara la viroaga) nu se cunoaste cate persoane au fost la locul respectiv si au luat de acolo documente ramase nearse. Este cert, insa, faptul ca cele recuperate de la cetatenii din zona se aflau intregi, unele sub forma unor dosare legate.
In concluzie, avandu-se in vedere starea de fapt descrisa mai sus, se pot retine urmatoarele:
– nu s-a manifestat suficienta preocupare din partea comenzii unitatii si a cadrelor cu functii de conducere fata de materialele aflate in sacii depozitati in incaperile respective, in sensul de a tria documentele de interes operativ de celelalte materiale fara importanta, in perioada februarie-iunie 1990;
– in momentul in care s-a hotarat distrugerea documentelor nu s-au ales modalitatile cele mai eficiente care sa asigure conspirarea deplina a acestei operatiuni, tratandu-se cu usurinta aceasta actiune. De altfel, comandantul unitatii – col. SPATARU DUMITRU – nu s-a informat cu exactitate asupra continutului concret al materialelor ce urmau sa fie distruse si in aceste conditii, nu a raportat corect conducerii SRI cand a cerut aprobarea pentru executarea actiunii. De asemenea, dupa ce a luat la cunostinta, in 2 iulie 1990, de faptul ca unele documente au ajuns in posesia unor persoane neautorizate, nu s-a implicat direct in actiunea de recuperare a lor si nu a raportat conducerii SRI despre aceasta pana in luna decembrie 1990;
– ofiterii: lt.-col. BORDEIANU NICOLAE, maior IONASCU CORNEL, capitan GHERGHE FLOREA, capitan IPCAR IOAN, lt. maj. DOBRE HARET, care au participat la distrugerea documentelor in zona comunei Berevoiesti, judetul Arges, nu au depus diligentele necesare pentru a asigura arderea lor completa si mascarea perfecta a terenului si nu au acordat atentia cuvenita materialelor cu continut informativ-operativ, dand dovada de neglijenta in executarea misiunii;
– faptele respective nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de neglijenta in pastrarea secretului de stat, prev. si ped. de art. 252 Cod penal, intrucat documentele respective nu mai prezentau caracterul de secret de stat. Totusi, avand in vedere caracterul special al acestora, se impunea ca manipularea lor sa fie strict controlata, astfel incat masurile de distrugere sa excluda orice posibilitate de a intra in posesia unor persoane neautorizate, fapt de natura a prejudicia interesele SRI. Ordinul MI nr. 0150/20.09.1972, privind evidenta, intocmirea, multiplicarea, manipularea, pastrarea si transportul documentelor secrete de stat si de serviciu in MI care a fost mentinut in vigoare prin Ordinul directorului SRI din 18.05.1990, se refera la documente elaborate de SRI de la data infiintarii sale (26.03.1990), si nu la documentele fostelor organe de Securitate.
In vederea prevenirii savarsirii, in viitor, a unor fapte asemanatoare si in scopul intaririi spiritului de vigilenta si fermitate in pastrarea, manipularea si transportul documentelor SRI, propunem:
1. Cazul petrecut in cadrul Diviziunii “B” sa fie prelucrat cu toate cadrele unitatii respective, precum si in cadrul celorlalte unitati centrale si sectii de informatii teritoriale;
2. Fata de cadrele cu functii de conducere si ofiterii din cadrul Diviziunii “B” care au manifestat neglijenta in pastrarea si manipularea documentelor in cauza, dand posibilitatea unor persoane neautorizate sa intre in posesia lor, sa fie luate masuri de sanctionare administrativa corespunzatoare.
Comisia de cercetare
Ministerul de Interne
Corpul de Control al ministrului Ministru de Interne
Nr. 1274 din 11.04.1990 General-colonel Mihai Chitac
Raportez urmatoarele:
Conform ordinului dumneavoastra, am efectuat o cercetare amanuntita cu privire la provenienta documentelor ce au fost predate domnului Silviu Brucan, al caror continut se refera la supravegherea domniei sale de catre fostele organe de Securitate, stabilind urmatoarele:
– In cursul lunii februarie, in jurul datei de 25, tinerii Petrescu Iulian si Masni Daniel, ambii muncitori din judetul Prahova, au mers pe rampa Intreprinderii de cartoane si confectii Scaieni in scopul de a cauta reviste sau ziare care urmau sa fie introduse la topit, acestea constituind materia prima a unitatii de mai sus. Efectuand aceasta operatie, au gasit un dosar cu documente privind activitatea de urmarire desfasurata de Securitate cu privire la persoana domnului Silviu Brucan.
Tinerii au predat documentele gasite tatalui lui Masni Daniel, pe nume Masni Florin, muncitor la Spitalul Municipal nr. 1 Ploiesti, Sectia psihiatrie Brazi, care a relatat despre ele numitului Draguna Ion, zis Doru, care se afla internat la unitatea de mai sus.
Afland despre continutul documentelor, Draguna Ion s-a deplasat la domiciliul lui Masni Florin, a luat aceste documente si l-a invatat pe posesor ca, in cazul in care va fi intrebat, sa declare ca ele au fost abandonate si arse de catre organele de politie, respectiv de catre capitanul Ivan Gheorghe din Politia judetului Prahova.
In cursul cercetarilor, am stabilit faptul ca Draguna Ion, la ridicarea documentelor, i-a promis lui Masni Florin ca o sa-l ajute cu serviciul, iar pe fiul sau, Masni Daniel, care este fotbalist, “o sa-l faca mare”.
Verificand situatia lui Draguna Ion, am stabilit faptul ca acesta este un cunoscut infractor de drept comun, care a suferit 5 condamnari pentru furt (spargator), totalizand 12,5 ani inchisoare, iar in prezent este cercetat de Procuratura Valenii de Munte pentru infractiunea de ultraj cu violenta, constand in aceea ca la 24.03.1990 l-a lovit pe seful postului de Politie Carbunesti, judetul Prahova, fara motiv si fara sa existe vreo legatura intre documentele de mai sus si fapta comisa.
Asa cum ati ordonat dumneavoastra, au fost aprofundate cercetarile si, in zilele de 10-11 aprilie 1990, in paralel cu activitatile investigative si de cercetare, s-au cautat in deseurile de pe rampa Fabricii Scaieni, judetul Prahova, alte documente, pentru a se verifica autenticitatea celor declarate de persoanele de mai sus.
Efectuandu-se aceasta operatiune, raportez ca au fost gasite si alte documente cu continut asemanator, printre care si un pasaport ce a apartinut domnului Silviu Brucan, care au fost ridicate si se afla la Ministerul de Interne.
In legatura cu cercetarea efectuata, raportez ca s-au desprins urmatoarele concluzii:
– documentele nu au fost arse de organele de politie la Fabrica Scaieni, deoarece in acest loc o asemenea incercare este exclusa si ea ar fi putut provoca un incendiu de proportii pe rampa de materii prime. Faptul ca au fost gasite un numar mare de acte cu continut asemanator explica cert situatia ca inainte de a fi aduse aici s-a incercat arderea lor, dar nu a fost finalizata, motiv pentru care in aceasta situatie au fost transportate pentru a fi dezmembrate si introduse in fabricatie;
– a rezultat ca introducerea in fabrica a acestor acte cu continut strict secret s-a facut prin eludarea tehnologiei normale si prin inducerea in eroare a salariatilor care efectuau primirea, deoarece:
– cand se aduc documente cu continut secret si strict secret, cel care se prezinta cu ele are obligatia sa declare acest lucru, deoarece in aceste situatii pe loc si in prezenta sa se face dezmembrarea lor intr-un utilaj special;
– in cazul de fata, nu s-a declarat acest lucru si atunci acestea au fost depozitate la rampa comuna unde sosesc din tara diferite documente de la unitatile de achizitii, de obicei prin vagoane ale cailor ferate.
Cercetarea efectuata a stabilit cert ca documentele ridicate, in marea majoritate, au apartinut fostei Directii a lll-a din fostul Departament al Securitatii Statului si s-a incercat arderea lor inainte de a fi transportate la Fabrica Scaieni.
Transportul acestora, din datele stabilite, s-a realizat dupa data de 30 decembrie 1989, respectiv in a doua jumatate a lunii februarie 1990, cand aceasta unitate nu mai facea parte din structura Ministerului de Interne.
Propun sa se semnaleze conducerii Ministerului Apararii Nationale aceasta situatie si sa fie cercetat in special fostul general Mortoiu Aurelian, caruia i se adreseaza multe din documentele gasite, cu privire la modul in care s-au incercat arderea si transportul acestora.
Rog a dispune ca documentele ce le-am ridicat sa fie predate celor in drept, pentru a fi folosite in cercetarea situatiei de mai sus.
Directorul Corpului de Control
General-maior Suceava Ion
La Scaeni – dosarul lui Brucan
DPM
Ds. nr. 30/P/1991
Proces-verbal
17 iunie 1991
Procurorii militari col. M. Levanovici, lt.-col. N. Zaharia, mr. M. Aron din DPM.
Astazi, data de mai sus, ne-am deplasat in localitatea Boldesti-Scaeni, jud. Prahova, unde am desfasurat urmatoarele activitati:
La Politia oras Boldesti-Scaieni am luat legatura cu lt.-maj. Bach Iulian, seful organului, care mi-a relatat ca, din cate a aflat, dosarul privindu-l pe S. Brucan ar fi fost gasit in rampa Fabricii de hartie B.S. de un tanar, Moli, care l-a dat tatalui sau, iar acesta numitului Draguna Ion (zis Doru, fiul lui Constantin si Maria, nascut la 14.12.1951, in com. Carbunesti, jud. Prahova, avand domiciliul in Ploiesti, fara a i se cunoaste adresa exacta). De la ultima persoana, dosarul a ajuns in posesia lui S. Brucan. Ofiterul a mai relatat ca, din cate stie, ulterior, din ordinul gen. Chitac, la fabrica s-a deplasat gen. Suceava, care a facut o verificare.
Ne-am deplasat apoi la Fabrica de hartie Boldesti-Scaeni, de unde am ridicat fisa postului pentru cantaragii si am identificat personalul salariat care in prima jumatate a anului 1990 si-a desfasurat activitatea in calitate de cantaragii, procedand la audierea celor prezenti in unitate, la fel si a personalului CTC si a gestionarei depozitului de hartie (declaratiile celor in cauza si lista personalului, impreuna cu fisa postului, se anexeaza).
Totodata, am verificat, prin sondaj, pentru luna ianuarie 1990 intrarile de hartie inscrise in registrul de cantar, constatand ca pentru toate acestea s-au intocmit NIR.
Din discutia cu directorul unitatii a rezultat ca mai colectau in acea vreme hartie si IAPP Buc., cu sediul in Bd. Ion Sulea nr. 252, precum si Societatea Matizol Berceni – Prahova (aflata pe soseaua spre Buzau).
