Generalul de armată Mircea Teodor Mureșan (67 de ani) a comandat în decembrie 1989 regimentul de tancuri din Pantelimon, care s-a aflat în poziții de luptă la Piața Palatului. A fost acuzat că a distrus Biblioteca Centrală Universitară din București, tancurile de sub comanda sa trăgând proiectile în clădire în schimbul de focuri cu așa-zișii teroriști. Atunci au fost distruse peste 500.000 de cărți rare și manuscrise unicat.
Generalul a refuzat să spună explicit care a fost rolul său în Revoluție, declarând doar: „Eu am ieșit unde am primit ordin. Întrebați-l pe generalul Voinea, că el cercetează. Dacă distrugeam biblioteca cu tancurile, credeți că mai eram aici unde sunt acum?“.
Generalul Dan Voinea a declarat pentru Historia: „Cei care au tras la Revoluție o duc bine mersi astăzi. Uitați-vă la generalul Mircea Teodor Mureșan. La Revoluție a fost cel care a comandat tancurile ce au tras asupra Bibliotecii Centrale Universitare din București“.
Generalului Mircea Mureșan i-a fost conferit titlul de „luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989“, pentru „spiritul de sacrificiu manifestat în lupta pentru victoria Revoluției“, prin brevetul 37 din 26 februarie 2000 semnat de fostul președinte Ion Iliescu, în baza unui decret dat de predecesorul său, Emil Constantinescu.
El primise încă din 1997 certificatul de luptător pentru victoria Revoluției, în calitate de membru al Asociației „Decembrie ’89 Metrou“. În această calitate, a fost scutit de impozit pe locuință și a primit documente de călătorie gratuită pe calea ferată și metrou, precum și un permis gratuit de circulație pe mijloacele RATB.
Evoluție fulminantă după Revoluție
După Revoluție, a devenit șef de Stat Major și comandant al Diviziei de Tancuri din București (1990-1993) și apoi șeful Direcției de Cultură a Armatei (1993-1995). A absolvit în 1994 și Colegiul Național de Apărare din București.
De asemenea, a obținut titlul științific de Doctor în științe militare la Academia de Înalte Studii Militare (1996).
A fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) și numit în funcția de locțiitor al șefului Statului Major al Trupelor de Uscat (1995-1997) și apoi comandant al Armatei a 2-a, cu sediul în Buzău (12 septembrie 1997 – 21 ianuarie 1999).
Mircea Teodor Mureșan a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu două stele) la 26 noiembrie 1998, apoi la cel de general de corp de armată (cu trei stele) la 1 decembrie 1999, ajungând general de armată (cu patru stele) la 25 octombrie 2000.
A îndeplinit apoi funcțiile de prim-locțiitor al ministrului de Interne și secretar de stat (1999-2001), adjunct al șefului Statului Major General pentru conducerea operațiilor (2001-2002) și locțiitor al șefului Statului Major General (2002-2003). În anul 2003, generalul cu patru stele Mircea Mureșan a fost numit în funcția de comandant (rector) al Universității Naționale de Apărare.
Prin ordinul ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, i s-au acordat gradele didactice de conferențiar universitar (2003) și de profesor universitar (2005).
Reactivare. Reprezentantul Primăriei la Autoritatea Teritorială de Ordine Publică
Generalul Mircea Teodor Mureșan a fost trecut în rezervă la data de 26 august 2008 prin decret prezidențial.
În 2008, a candidat din partea PSD pentru un loc de senator, dar nu a fost ales.
Și pentru că nu putea sta liniștit pe o pensie bună, Gabriela Firea, primarul Capitalei, l-a numit pe generalul Mircea Teodor Mureșan reprezentant al comunității la Autoritatea Teritorială de Ordine Publică.
George Homoștean: Acuzat de uciderea lui Gheorghe Ursu, a trăit liniștit până la 93 de ani
George Homoștean a fost prim-secretar PCR al județului Alba (1968-1977) și ministru de Interne între 1978 și 1987, în guvernele Ilie Verdeț și Constantin Dăscălescu, iar între 1988 și 1989 a fost ambasador la Praga.
La data de 31 decembrie 1989 a fost rechemat din funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Socialistă Cehoslovacă.
George Homoștean a fost condamnat la 14 ani de închisoare, în 1993, pentru coordonarea asasinării celor care au pus la cale operațiunea „Autobuzul“. A fost arestat la data de 26 ianuarie 1993 și eliberat la data de 15 aprilie 1994, prin amnistiere, conform Decretului 11/1988. Ulterior, prin Decretul prezidențial 952 din 27 noiembrie 2002, la propunerea Ministerului Justiției, a fost grațiat restul de pedeapsă rămas neexecutat.
Decorat cu Virtutea Militară
Pe 26 aprilie 2010, președintele Traian Băsescu i-a acordat Ordinul Virtutea Militară, pe care i l-a retras pe 21 mai 2010, după ce a fost făcută publică activitatea sa de poliție politică, respectiv acuzațiile pentru instigare la omor deosebit de grav.
Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, a declarat într-un interviu acordat Revistei 22 că George Homoștean s-a aflat în spatele uciderii tatălui său.
În ianuarie 2016, Parchetul General i-a cerut președintelui Klaus Iohannis aviz pentru urmărirea penală a lui George Homoștean în dosarul morții lui Gheorghe Ursu.
La 1 august 2016, procurorii militari ai Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au dispus trimiterea în judecată a inculpatului George Homoștean pentru complicitate la săvârșirea de infracțiuni contra umanității.
George Homoștean a murit însă, în decembrie 2016, la vârsta de 93 de ani.
Generalii Florian Caba și Vasile Paul – călăi în ochii revoluționarilor, nevinovați în cei ai Justiției
Două dintre cele mai controversate personaje din istoria Armatei Române continuă să stârnească dezbateri aprinse. Este vorba de generalii Florian Caba și Vasile Paul. Cei doi au fost implicați în reprimarea Revoluției din 1989 – primul la Cluj, iar al doilea în Timișoara. În ochii revoluționarilor, cei doi sunt niște călăi. Însă niciodată Justiția română nu i-a declarat vinovați. Mai mult, după căderea comunismului ei au fost protejați de regimul Ion Iliescu, care i-a avansat până la gradul de general și i-a numit în funcții foarte importante din ierarhia Armatei Române.
Prețul sângelui din 21 Decembrie 1989: o mie de lei
Figura generalului Florian Caba este una dintre cele mai tenebroase. În decembrie 1989, el a coordonat represiunea din zona fostului hotel Astoria din Cluj, actuala Cameră de Comerț. Este vorba de locul în care militarii au încercat să oprească acolo coloanele de muncitori care veneau în centrul orașului dinspre platforma CUG și care înaintau pe bulevardul ce leagă Gara din Cluj de centrul orașului. Comandantul dispozitivului de represiune era căpitanul Ilie Dicu. Acestuia generalul Florian Caba, pe atunci locotenent-colonel, i-a spus „Dacă trece vreunul de tine, te chem în fața Curții Marțiale ca trădător de țară!“, după cum relatează revoluționarii clujeni care fac parte din Asociația pentru Adevărul Revoluției. Atunci când au venit manifestanții anticomuniști, Ilie Dicu a ordonat „Foc!“. Pentru „vitejia“ sa, Ilie Dicu a fost premiat cu bani, în seara de 21 decembrie 1989, de către Florian Caba. Ilie Dicu a primit din partea superiorului său suma de 1.000 de lei. Totul se întâmpla cu doar câteva ore înainte de prăbușirea regimului Ceaușescu. Ulterior, călăul Ilie Dicu a fost promovat în grad. La fel și cel care îi ordonase să-i oprească pe revoluționari cu orice preț. Florian Caba a fost numit mai întâi comandant al Corpului de Armată din Dej.
Susținut de Ion Iliescu
Perioada guvernării CDR a fost mai puțin fastă pentru controversatul general, dar după ce Ion Iliescu a redevenit președintele României, Florian Caba a fost din nou avansat și numit la comanda Statului Major al Forțelor Terestre, funcție din care s-a pensionat în 2001. În cei 27 de ani care au trecut de la Revoluție, timp de 11 ani Florian Caba s-a aflat sub urmărire penală. Însă, în 1990, procurorii au decis neînceperea urmăririi penale împotriva sa. Ulterior, ancheta a fost reluată, iar în 2001 Florian Caba a fost scos de sub urmărire penală. Ancheta a fost reluată din nou după anul 2004, iar în 2008, magistrații au decis din nou scoaterea sa de sub urmărire penală. Florian Caba se consideră nevinovat și afirmă că el a avut sub comandă 9 puncte și că doar într-unul singur militarii au tras în manifestanți; este vorba de punctul comandat de Ilie Dicu. Magistrații care s-au ocupat de dosarul Revoluției de la Cluj l-au condamnat pe Ilie Dicu. Ei au considerat că, între momentul în care Florian Caba l-a amenințat cu Curtea Marțială și momentul în care soldații au deschis focul, au trecut două ore și jumătate, timp în care Ilie Dicu putea să îi raporteze superiorului său direct care este situația de pe teren. De asemenea, a fost condamnat la 10 ani de închisoare superiorul lui Florian Caba, generalul Iulian Topliceanu, care a decedat în 2015. Și Iulian Topliceanu s-a bucurat de onoruri înainte de a fi condamnat. El a fost trecut în rezervă în 1991. A fost numit profesor universitar și a devenit, până în 2007, președintele Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere.
A ordonat foc asupra manifestanților, apoi a ajuns profesorul copiilor lor
După un scenariu asemănător cu avansarea lui Florian Caba s-a produs și avansarea generalului timișorean Vasile Paul. El a fost implicat în episodul masacrului din Calea Girocului. Apoi, a cunoscut o ascensiune rapidă. Dacă în decembrie 1989 Vasile Paul era maior la o unitate de tancuri din Lugoj, după nici zece ani de la Revoluție ajunsese general-maior și fusese numit la conducerea Direcției de Planificare Strategică din cadrul Ministerului Apărării Naționale. De asemenea, a devenit profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, fiind cunoscut cazul studentei care și-a dat seama că profesorul său este cel acuzat că i-a ucis tatăl.
Însă episodul reprimării Revoluției din 1989 stârnește în continuare controverse. În seara zilei de 17 decembrie 1989, generalul Ștefan Gușe i-a dat ordin maiorului Vasile Paul să recupereze cinci tancuri ajunse în stăpânirea demonstranților. Aceștia blocaseră o intersecție din Calea Girocului și transformaseră tancurile în baricadă. Ajuns la fața locului în fruntea unui grup de militari de la U.M. 01140 Lugoj, maiorul Vasile Paul a ordonat foc asupra demonstranților. „Reușisem să deblochez tancurile din Calea Girocului, folosind efective conduse de un maior foarte destoinic – Paul Vasile. Dacă luau foc, tancurile explodau ca niște bombe. Distrugeau cartierul. Am dat ordin să fie deblocate cu orice preț. Recunosc: cu orice preț! Inclusiv prin foc!“, recunoștea Ștefan Gușe după Revoluție. Mărturia sa a fost consemnată într-o carte scrisă de Pavel Coruț. Ea nu este singura mărturie de acest fel. Și alți militari vorbesc despre rolul nefast jucat de Vasile Paul în evenimentele din 1989.
Mărturii cutremurătoare
Iată o mărturie a unui fost coleg al său, Petre Bujor, publicată de platforma MemorialulRevolutiei.ro: „Până în anul 1982 am fost ofițer de tancuri în Garnizoana Timișoara, iar în timpul cât am fost militar, am fost coleg cu actualul general Paul Vasile, încă de la absolvirea Școlii Militare până la terminarea Academiei Militare. Îl cunosc, de aceea, foarte bine și lui m-am adresat în seara de 17.12.1989, în fața casei mele. În seara respectivă mă aflam la locuința mea (…). În jurul orelor 19:30-20:00, dinspre Giroc, au sosit 2
TAB-uri din care au coborât mai mulți militari ce s-au desfășurat într-un dispozitiv în semicerc în fața autovehiculelor. La un moment dat, a început să se tragă cu pistoalele-mitralieră de pe TAB-uri și apoi au tras și militarii din cordon, inițial în sus. Am fost neliniștit de aceste împușcături și, cum l-am recunoscut, aproape de gardul meu, pe mr. Paul Vasile, am ieșit din casă doar în cămașă și m-am adresat lui cu cuvintele: «Măi, Paule, nu trage în oameni!». El mi-a răspuns pe loc: «Nu pot, Petre, am ordin!». L-am întrebat atunci: «Cine ți-a dat așa un ordin tâmpit?», iar maiorul, fără să-mi răspundă, m-a întrebat, la rândul său, dacă am telefon în casă, întrucât are nevoie de el. Nu l-am refuzat, deoarece ne cunoșteam, și-atunci el a trimis pe căpitanul Neagu la mine, la telefon (…). Cpt. Neagu Adrian a ajuns la mine (…), a sunat la Marea Unitate, unde cred că a vorbit cu un superior. Cum eram curios de ce se întâmplă, am ascultat convorbirea de la alt receptor din casă și am auzit cum cpt. Neagu raporta panicat situația din stradă. I s-a răspuns de către interlocutor astfel: «Ce mai așteptați, tâmpiților, trageți la picioare!». Mi-am dat seama că ar putea fi gravă situația și, de aceea, l-am însoțit pe cpt. Neagu la dispozitivul comandat de mr. Paul Vasile, iar după ce am ajuns, i-am spus acestuia din urmă exact așa: «Paule, nu trage!». În acel moment, un soldat din cordon, aflat la cca 2 metri de mine, a tras în direcția mea, cred că având muniție de manevră, încât m-a umplut de resturi carbonizate pe față, mâini și haine. Mr. Paul l-a oprit pe soldat, care probabil ar fi continuat să tragă spre mine și mi-a spus: «Pleacă, măi, Petre, că te împușc și pe tine!». Atunci s-a declanșat un tir violent de foc de pistol-mitralieră spre manifestanții aflați spre baricada de pe Calea Girocului, care m-a speriat și m-a determinat să intru în casă. (…) Ulterior, respectiv în cursul anului 1990, am fost atenționat de către actualul general Paul Vasile și lt.-col. Biriș Dorinel să nu relatez ceea ce se întâmplase în seara respectivă, deoarece erau interese militare excepționale, pe care ar trebui să le înțeleg“, a spus Petre Bujor.
