15.2 C
București
miercuri, 20 noiembrie 2024
AcasăLifestyleFoodSecuritatea l-a împuşcat, iar prietenul l-a decapitat

Securitatea l-a împuşcat, iar prietenul l-a decapitat

Un sat de colibe de ciobani şi văcari din Munţii Apuseni a fost scena unei tragedii incredibile de care localnicii mai în vârstă îşi amintesc şi acum cu groază. În locul botezat „La Poduri”, situat la graniţa dintre judeţele Cluj şi Alba, Securitatea l-a omorât pe ultimul luptător din gruparea Corpul de Haiduci al maiorului Dabija, Traian Ihuţ. Luptătorul anticomunist a fost apoi decapitat de un fost prieten, iar capul i-a fost pus pe masa văduvei sale. Trupul bărbatului nu a fost niciodată înmormântat, iar craniul său zace încă la rădăcina unui liliac din curtea socrilor săi.

Fost lider local al PNŢ

Traian Ihuţ a fost unul dintre moţii care au luat arma în mână şi s-au înrolat în organizaţia clandestină Frontul Apărării Naţionale – Corpul de Haiduci, condusă de maiorul Nicolae Dabija, care lupta împotriva comuniştilor. El a fost, totodată, unul dintre liderii locali ai PNŢ. După cel de-al doilea război mondial, Ihuţ a intrat în vizorul Securităţii pentru propagandă ţărănistă şi pentru port ilegal de armă.

„Traian Ihuţ s-a refugiat în munţi, unde i s-a alăturat maiorului Nicolae Dabija, un ofiţer care a condus operaţiuni de comando ale Armatei Regale Române în zona Munţilor Caucaz, unde lupta împotriva sovieticilor. Maiorul Dabija încerca să creeze o structură de tip militar, în care luptătorii de gherilă să fie instruiţi după modelul trupelor de comando”, spune istoricul Gheorghe Petrov, de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului. În cele din urmă, Securitatea a dat de urma maiorului şi a luptătorilor săi. Traian Ihuţ era ultimul haiduc rămas în libertate. „El a fost prins cu ajutorul unei trădări. Doi ciobani s-au lăudat într-o cârciumă din Turda că îl ajută pe Ihuţ. Cei doi au fost prinşi de Securitate, au fost torturaţi şi au acceptat să îl vândă pe Ihuţ”, povesteşte istoricul.

Ca să-l prindă pe Ihuţ, locotenentul Octavian Vociu de la Securitatea din Turda a organizat, în august 1952, o pândă La Poduri. Povestea capturării lui Ihuţ apare în raportul agramat al securistului Octavian Vociu, trimis şefilor săi şi aflat în arhiva fostei Securităţi. „În ziua de 5 august a.c. la orele 9 seara, când au venit ciobanii cu oile făcând de mâncare şi mâncau în faţa colibei, sa auzit lătrând câini dela oi deasupra colibei unde eram noi postaţi atunci iam spus lui Dobrotă să meargă să vadă cine este acolo de aşa latră câini sa dus şi nu a venit cca 15 minute, după care vine şimi spune tov. locotent banditul este aici sus, a venit la noi şi mia spus că cine este în colibă, iam spus că numai noi ciobani mâncăm, unde banditul ia spus să lege câini, iar ciobani săi facă vânt să meargă la oi şi să rămâie numai el singur şi după aceasta săl aştepte că vine la colibă”, arată raportul. Securiştii şi-au încărcat armele şi au aşteptat ca Dobrotă, ciobanul trădător, să îl servească pe haiduc cu brânză şi cu zăr. Traian Ihuţ s-a apropiat la doi metri de colibă, iar securiştii au deschis focul.

Bărbatul a primit trei gloanţe în piept. Trupul acestuia a fost aruncat la marginea stânei, până a doua zi, când a venit fotograful Securităţii din Turda, ca să „imortalizeze banditul”. Ciobanii trădători au aruncat apoi corpul luptătorului anticomunist într-o râpă. Imediat după,  un fost prieten de-al bărbatului, Gheorghe Donea, i-a cerut soţiei acestuia să trăiască cu el, dar aceasta a refuzat deoarece nu credea că bărbatul ei a fost ucis. Atunci, Gheorghe Donea a plecat La Poduri, a găsit cadavrul lui Traian Ihuţ şi l-a decapitat. A luat capul haiducului şi l-a pus pe masa văduvei sale. „Au luat capul, l-au pus într-o cutie de pantofi Guban, de Timişoara, şi l-au îngropat la rădăcina unui liliac din curtea casei părinteşti a Mariei Mihuţ. Şi în prezent, capul haiducului se află acolo, sub o rădăcină de un metru, pentru că, în cei 60 de ani, liliacul a crescut peste craniu. Anul viitor, o să mergem cu un utilaj să scoatem liliacul şi să luăm craniul luptătorului anticomunist, ca să fie îngropat creştineşte”, spune Gheorghe Petrov.  Soţia partizanului  a acceptat în cele din urmă să trăiască în concubinaj cu Gheorghe Donea, cel care i-a decapitat bărbatul.  Cei doi nu s-au putut căsători, pentru că Traian Ihuţ nu figura drept decedat în nici un act oficial. Decesul său a fost declarat abia în anul 1969, printr-o sentinţă a Judecătoriei Câmpeni.

Cele mai citite

Ministrul Economiei: Brandurile românești trebuie aduse din nou în actualitate

Demnitarul a vizitat standurile celor peste 90 de expozanți, aflați la Târgul IMM de la Sinaia Ministrul Economiei a participat la deschiderea oficială a Târgului...

Ce este Cloud Computing și care sunt avantajele acestei tehnologii?

Te-ai întrebat vreodată cum reușesc marile companii să gestioneze volume imense de date, să scaleze rapid infrastructura IT și să ofere servicii personalizate fără...

Transelectrica, sancționată cu avertisment de ASF

Criza energetică, generată de conflictul din Ucraina, a creat presiuni fără precedent asupra operatorilor de transport și distribuție Compania Transelectrica, operator al sistemului energetic național,...
Ultima oră
Pe aceeași temă