„Abhazia e ca o republică grecească, în care toți oamenii se știu unii pe alții și nimic nu poate fi ascuns pentru multă vreme”, îmi descrie Nadia Venediktova, țara în care a vrut să rămână.
Se consideră scriitoare rusă și jurnalistă abhază. Stăm pe terasa ei mai mare de 50 de metri pătrați pe care și-a făcut-o în urmă cu mai mulți ani, prelungindu-și apartamentul din blocul sovietic cu doar un etaj, în care locuiește. Iedera și vița de vie acoperă aproape în totalitate locul, care a devenit în acest fel destul de răcoros pentru climatul subtropical din Suhumi.
Aduce un ceainic plin cu apă fierbinte, ceai englezesc și dulceață făcută de prietena ei, venită de la Moscova în vacanță. Dincolo de bariera de brazi și palmieri care separă micul cartier cochet de la marginea capitalei abhaze de șoseaua națională, e plaja și Marea Neagră, a cărei apă are aici culoarea topazului.
Nadia e născută în Rusia, bunica ei a venit aici în anii ’60 ca avocat la Institul de cercetări spațiale (distrus în timpul războiului), pe urmă s-au mutat și părinții ei care au lucrat la același institut, aflat nu departe de apartamentul care i-a rămas ei. Războiul din anii 1992-1993 i-a făcut să se întoarcă în Rusia, dar ea nu a vrut să plece, de dragul abhazilor, dar mai ales de dragul mării: „Îmi încep fiecare zi privind orizontul. Înot în fiecare zi și îmi place clima din Suhumi. În februarie e cel mai frig, dar chiar și atunci e foarte plăcut să intri în apă pentru câteva minute și apoi să simți cum se încălzește corpul”. Are 64 de ani, dar pare cu cel puțin 15 ani mai tânără. N-are nici un secret, vara nu se dă cu nimic pe față, pentru că e prea cald, dar crede că marea o menține tânără: „fericirea din fiecare dimineață când intru în apă și capacitatea de a descoperi în fiecare zi o lume nouă”.
Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, de pe Europa Liberă.
Sabina Fati – În jurul Mării Negre
De la Constanța la Odesa: de ce n-au vrut sovieticii să facă drumuri (1)
Americanii din rata de Odesa și cum ia mită polițistul român (2)
Când trebuie văzută Crimeea și cum am făcut 24 de ore de la Constanța la Cetatea Albă (3)
A cui e Cetatea Albă? Și de ce nu mai funcționează drumul spre Marea Baltică (4)
Cetatea Albă: în cancelarie se vorbește limba rusă (5)
Cum poate fi întors cursul Nistrului (6)
Denumirea feminină a Odesei sau despre (im)posibila decomunizare (7)
Odesa: un oraș „între succes și sinucidere” (8)
La Odesa „nu contează dacă vorbești rusa sau ucraineana, oricum ai accent evreiesc” (10)
Mykolaiv=Nikolaev: orașul unde Barbie și-a cumpărat țigări pe banii mei (12)
Nikolaev: între Bug și Marea Neagră „te simți mai aproape de Rusia decât de Europa” (13)
Nikolaev și Herson: Orașele mireselor: de ce vin americanii după fete până la Marea Neagră? (14)
Un american la Herson: comandant al flotei de la Marea Neagră (15)
Melitopol: poarta de intrare în Ucraina este blocată pe termen lung (16)
Berdiansk: „Vodca este inamicul nostru așa că trebuie să-l terminăm cât mai repede” (17)
Berdiansk: omul sovietic și patriotismul ucrainean (18)
Mariupol. Astrograma unui oraș care depinde de puterea Armatei (19)
Mariupol-Harkov: lucrurile subversive pe care le am în rucsac (20)
Harkov-Rostov pe Don: interogatoriul polițistului rus (22)
Rostov-pe-Don: încă 5 ani de sancțiuni te pot face milionar (23)
Kerci, un oraș militarizat (25)
Veselia din Feodosia și de ce s-a întors FSB spre literatură (26)
Sevastopol: portul strategic sau despre președintele erou și pizza Putin (28)
Cum mi-am petrecut lovitura de stat pe coasta turcă a Mării Negre
Novorossisk: Cum vor rușii să controleze Bosforul și să neutralizeze scutul din România (32)
Soci: aventuri romantice în capitala lui Putin de la Marea Neagră (33)
De ce e nevoie de două zile pentru 150 de km. Sau cum se ajunge în Abhazia (34)