Atentatul dejucat de la Târgul Secuiesc, dar și exploziile teroriste care au îndoliat Franța readuc în atenție subiectul securității naționale. Una care s-a dovedit fragilă în urma unor evenimente care au marcat istoria modernă a României. Povestea lor, în ceea ce urmează…
Seria atentatelor din România se întinde pe aproape un secol și jumătate și a vizat oameni politici, instituții și încercări de destabilizare a statului.
8 iunie 1862. Asasinarea premierului Barbu Catargiu. Stelian Stănase remarcă faptul că este vorba de primul ministru asasinat al României. „A fost numit prim ministru al primului guvern al României la 22 ianuarie 1862. Pe 8 iunie 1862, după o ședință foarte tensionată, a ieșit din clădirea, aflat pe dealul Mitropoliei… Șeful Poliției, Nicolae Bibescu, s-a oferit să îl ducă cu trăsura lui. Au fost ultimele minute când Barbu Catargiu a fost văzut în viață. Primul ministru a urcat împreuna cu Nicolae Bibescu în trăsura, care a pornit îndată la vale spre oraș. Cînd trăsura a trecut pe sub clopotnița bisericii Sf. Dumitru, s-a auzit două focuri de pistol. Caii speriați au luat-o la fugă. Prefectul poliției a strigat: S-a tras de sus !Al doilea glonț s-a pierdut în aer. Trăsura a putut fi oprită abia la poalele dealului. Aici s-a constatat moartea lui Barbu Catargiu. Avea o rană adâncă în ceafă la nivelul vertebrei cervicale. Asta a fost cauza morții lui, care a fost instatanee”, scrie Stelian Tănase.
8 decembrie 1909. Brătianu, împușcat pentru nivelul scăzut de trai. “Într-o seară de început de iarnă, la 8 decembrie, pe când se întorcea spre casă după ce asistase la o şedinţă a senatului, liderul liberal a fost ţinta unui atentat. În faţa Şcolii de război atacatorul a tras pe la spate de trei ori, rănindu-l în piept şi omoplat. Fără a-i periclita viaţa cele două răni au necesitat operaţii. Făptuitorul a fost urmărit de trecătorii martori la atentat, prins în dreptul hotelului Union şi predat unei secţii de poliţie. După unele aprecieri vinovatul se numea Gh. Jelea, după altele Gh. Stoenescu (Stoianovici) – Jaleca şi era lucrător la căile ferate. Conform propriilor afirmaţii, el a urmărit să dea un exemplu, considerându-l vinovat pe primul-ministru de scumpirea traiului”, potrivit historia.ro
8 decembrie 1920. Atentat de la Senat. Un dispozitiv exploziv artizanal a fost plasat în sala Senatului României, iar deflagrația i-a ucis pe Ministrul Justiție, Dimitrie Greceanu și pe senatorii Demetriu Radu (episcop greco-catolic de Oradea Mare) și Spirea Gheorghiu. În urma atentatului au fost și răniți printre care președintele Senatului, Constantin Coandă. Goldstein era șeful unui grup anarhist-terorist format din evrei comuniști.
24 octombrie 1924. Asasinarea prefectului de Iași. Constantin Manciu. Fruntaş local al PNL, Manciu fusese numit de Brătianu, în 5 septembrie 1923, ca prefect al Poliţiei de Iaşi, pentru a face ordine într-un oraș măcinat de tulburări studențești. Corneliu Zelea Codreanu, liderul Ligii Apărării Naţional Creştine fusese bătut în același an în stradă de către polițiști. În luna mai, polițiștii au descins la o locație unde se aduaseră mai mulți studenți, adepți ai lui Zelea Codreanu. Sunt arestați și bătuți. Unul dintre studenți îi intentează proces lui Manciu. La ieşirea din sediul Judecătoriei, prefectul Poliţiei, Constantin Manciu, a fost împuşcat în cap, de către Zelea Codreanu şi a murit pe loc. La presiunea imensă a opiniei publice, Codreanu a fost achitat, considerându-se că a acţionat în legitimă apărare la provocările repetate ale prefectului Constantin Manciu.
29 decembrie 1933, asasinarea primului ministru I.G.Duca. „Astăzi, la orele 22, pe peronul Gării Sinaia, a fost asasinat cu 5 focuri de revolver primul-ministru, Ion G. Duca, de un student de la Academia Comercială, anume Nicolae Constantinescu, care avea şi doi complici, Ion Caranica şi Doru Belimace. Nicolae Constantinescu este arestat. El a declarat că aparţine Gărzii de Fier şi că acest atentat a fost plănuit mai de mult… Pentru întreaga opinie publică, odiosul atentat nu răpeşte numai pe marele bărbat de stat Ion G. Duca, în momentul în care avea mai mare nevoie de el, ci răpeşte un om cunoscut şi iubit pretutindeni, pentru bunătatea, abilitatea şi onestitatea sa. Pretutindeni a fost iubit şi respectat”, este relatarea evenimentului din ziarul Viitorul.
29 noiembrie 1938, asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. „La 28 noiembrie 1938 Carol al II-lea s-a reîntors în ţară. În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Armand Călinescu şi cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci şi patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29/30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeştilor de către călăii regelui”, sea arată în lucrarea lui Mihail Sturza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri.
21 septembrie 1939, asasinarea primului ministru Armand Călinescu. În jurul orelor 14:00 ale zilei de 21 septembrie, primul ministru se deplasa spre casă, într-un luxos automobil Cadillac, neblindat, în care se mai aflau şoferul şi o gardă de corp. În zona Eroilor, acesta a fost blocat de un alt automobil din care au coborât mai mulţi oameni înarmaţi. A urmat un schimb de focuri în care au fost ucişi şoferul şi primul ministru, în timp ce agentul de pază a fost rănit grav. Armand Călinescu, aflat pe bancheta din spate, a fost răpus de douăzeci de gloanţe. Avea 46 de ani. Asasinii au fost capturaţi şi aduşi la locul atentatului, unde au fost executaţi, iar cadavrele lor au fost abandonate în stradă. În zilele următoare, în toate închisorile din ţară s-a desfăşurat o veritabilă campanie împotriva Gărzii de Fier. Represiunea a fost cruntă. Au fost ucişi peste 300 de fruntaşi legionari, potrivit enciclopediaromaniei.ro.
26-27 noiembrie 1940. Uciderea lui Iorga și a numeroși demnitari. «Pe 27 noiembrie 1940, în jurul orei 17:30 s-au prezentat la vila lui Nicolae Iorga din Sinaia şapte indivizi, care au spus doamnei Ecaterina Iorga că sunt de la Poliţia Legionară a Capitalei şi că au venit să-l ridice pe profesor pentru un interogatoriu. Doamna Iorga a presimţit ca era ceva dubios la cei şapte indivizi şi l-a scuzat pe Iorga că nu poate primi vizite, fiind bolnav. Necunoscuţii au intrat în casă şi au mers după servitoarea ce ducea ceai viitoarei victime. Nicolae Iorga se afla la biroul său, scriind Istoria Universală. Legionarii l-au luat pe Iorga în maşină. In maşină două persoane s-au urcat în faţă cu Iorga, patru în spate, iar unul a rămas pe jos. A doua zi, 28 noiembrie 1940, corpul savantului a fost găsit aruncat pe câmpul dintre Ploieşti şi comuna Strejnic”, potrivit historia.ro. În noaptea de 27 de noiembrie în închisoarea Jilava au fost împușcați de către Poliția Legionară un număr de 64 de demnitari, dintre care 3 foști miniștrii.
1969. Tentativa de asasinat a ambsadorului Israelului. Potrivit documentului „Terorism și antiterorism în România” publicat pe portalul www.scritub.com și care, la rândul lui, ține cont de o biografie extrem de densă în care regăsim aproximativ 40 de titluri, terorismul internațional, și-a făcut simțită prezența în România, la sfârșitul anilor '60. “S-a reușit depistarea a două comandouri palestiniene care intenționau să-l asasineze pe ambasadorul Israelului la București. Ambele comandouri trebuiau să acționze concomitent. Unul ocupa în forță Ambasada Israelului, sechestrând persoanele din interior, iar al doilea ocupa o instituție guvernamentală românească, luând ca ostateci persoanele aflate acolo. Urmau apoi să-și prezinte pretențiile părții române: punerea la dispoziție a unui avion cu doi piloți și rezervoarele pline. În cazul unui refuz, membrii comandourilor s-ar fi sinucis, nu înainte de a-i lichida fizic pe toți ostatecii ». Planul a fost dejucat, iar membrii comandoului expulzați.
5 mai 1972. Atentat asupra premierului Israelului. În a doua zi a vizitei sale, primul ministru israelian, Golda Meir trebuia să participe la o slujbă religoasă. Direcția de Informații Externe a primit o telegramă de la Beirut, prin care autoritățile românești erau avertizate că patru arabi plecaseră din Cairo în scopul de a produce un asasinat terorist asupra premierului Golda Meir. A fost alertat compartimentul antiterorist din Direcția de contraspionaj, precum și Batalionul special din trupele de securitate. În jurul orei 17,30, pe o stradă laterală din apropierea Templului Coral au fost arestati patru arabi. Toți erau înarmați cu pistoale mitralieră și grenade de mână.
1974. Deturnare ratată. Mai mulți cetățeni care se opuneau regimului comunist au încercat să deturneze un avion pe ruta Oradea-București. Chiar dacă s-a dovedit un eșec, evenimentul a dat naștere primei echipe care va însoți zborurile pentru securitatea pasagerilor.
24 august 1975. Arme și explozibili în autoturism. Grănicerii au descoperit doi teroriști care veneau din Germania. În autoturismul cu care urmau să intre în țară au fost descoperite importante cantități de arme, grenade, explozivi plastici, documente false. După ce s-a aflat că plănuiau atentate la București, au fost expulați.
19 noiembrie 1979. Asaltul asupra ambasadei Egiptului. Ambasada a fost ocupata prin forță de studenți irakieni aflați la studii în universitățile din România. Clădirea Ambasadei se afla pe colțul intersecției Bulevardului Dacia cu Strada Polonă. Sistemul de securitate al perimetrului Ambasadei nu permitea să staționeze aici nici o mașină. Studenții irakieni studiaseră foarte bine sistemul de pază, iar soluția la care au recurs s-a dovedit eficientă. La un moment dat, unul dintre autobuzele care circulau pe Bulevardul Dacia a frânat brusc în fața Ambasadei, șoferul fiind forțat să oprească. Din el au coborât zeci de studenți irakieni, care, în câteva secunde, au escaladat gardul dinspre bulevard și au pătruns cu forța în interior. Lor li s-au alăturat alți studenți veniți pe jos din dreptul hotelului Dorobanți. Totul a fost bine sincronizat. Alertat imediat, Serviciul Special de Intervenții al USLA a sosit imediat cu două echipaje la locul evenimentului. Studenții irakieni erau în numar de 100. În câteva minute au fost arestați. Nu s-au produs victime, potrivit documentului „Terorism și antiterorism în România” publicat pe portalul www.scritub.com.
23 august 1981. Eliberare de ostatici eșuată. Un autobuz este sechestrat de patru indivizi care dispuneau de arme de foc după ce reuşiseră să jefuiască postul de poliţie din localitate Pui, Timiş. În schimbul eliberării ostaticilor, atentatorii au cerut suma de 30.000 de dolari precum şi un elicopter care să îi transporte în Occident. Negocierile au eşuat urmând un schimb de focuri din care a rezultat 6 morţi şi 17 gravi răniţi, potrivit jurnalistului Răzvan Munteanu.
Doi teroriști într-un sfert de secol
După Revoluție, numărul acestor incidente a scăzut. Bănăţeanul Florin Ioana a fost primul român arestat după 1989 pentru implicare în acte de terorism. A primit 12 de ani de închisoare după ce ar fi planificat un atentat terorist cu butelie. În 2005, Magistratii Curții de Apel Bucuresști l-au condamnat pe Dragoș Ciupercescu, supranumit "grenadierul de la Jean Monnet", la 19 ani de închisoare. Procurorii militari susțin că, în noaptea de 10 spre 11 august 2002, Ciupercescu a furat, din depozitul de muniții al UM 01348 din București, șapte grenade de mână defensive, zece focoase destinate acestui tip de muniție și 144 de cartușe. În 6 noiembrie 2002, Ciupercescu ar fi detonat pe trotuarul din fața Liceului "Jean Monnet" una dintre grenadele sustrase, provocând vătămarea corporală a cinci elevi și degradarea unor bunuri
Definiție. Ce este terorismul?
De-a lungul vremii politicieni, strategi, istorici au dat numeroase definiții terorismului. „Terorismul este un alt tip de război – nou ca intensitate, vechi ca origine – un război al gherilelor, al rebelilor, al asasinilor; un război dus prin ambuscade, nu prin luptă, prin inflitraţie, nu prin agresiune, în care victoria se obţine prin erodarea inamicului şi nu prin angajarea lui”, spunea fostul președinte american Kennedy, victima, la rândul său, a unui atentat. “Terorismul este cea mai amplă amorală formă de violenţă organizată”, considera Paul Wilkinson, ofițer în forțele armate britanice și expert în terorism. Despre greutatea de a defini terorismul a scris Walter Laqueur, un specialist în domeniu: „Orice definiţie a terorismului care ar merge dincolo de ideea utilizării sistematice a crimei, rănirii şi distrugerii, ori a ameninţării cu acestea în scopuri politice este condamnată la o controversă fără sfărşit.”
