Alla predă franceză și este printre puținii vorbitori de limbă română din Cetatea Albă. E reținută și spune mereu cu precauție că ea nu e interesată de politică, nu se uită la știri și nu citește presa. S-a stabilit în oraș după ce a terminat facultatea, pe care a făcut-o la Odesa și nu i-a trecut nicicând prin cap să se mute în altă parte.
M-a plimbat pe străzile lungi și ordonate ale orașului, explicându-mi cum strada Lenin, se numea pe vremea Imperiului Țarist, Mikailovskaia, după unul dintre primii Romanovi, iar în perioada românească a Cetății Albe, fusese botezată Mihai Viteazul. Acum urmează să revină la primul nume, pentru că începe să fie aplicată și aici Legea decomunizării. Statuia lui Lenin din parcul omonim a fost deja dată jos și în locul ei a rămas un stâlp pe care autoritățile l-au vopsit în culorile steagului ucrainean.
Ca majoritatea porturilor vechi și aici populația era pestriță: greci, armeni, evrei, tătari, turci, germani, italieni, bulgari, polonezi, moldoveni, români, ucraineni și ruși. Deportările dirijate de români și de ruși au stricat echilibrul Cetății Albe, care sub comunism și-a pierdut farmecul multicultural. Biserica armenească e părăsită, dar cu fondurile comunității din afară se încearcă o reconstruire, sinagoga e închisă, fiindcă nu prea mai are cine să o frecventeze, biserica bulgărească se menține în condiții bune, iar cea grecească a fost recent renovată și lumea vine aici să privească Nistrul și să se fotografieze.
Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, pe de Europa Liberă.
Sabina Fati: În jurul Mării Negre
De la Constanța la Odesa: de ce n-au vrut sovieticii să facă drumuri (1)
Americanii din rata de Odesa și cum ia mită polițistul român (2)
Când trebuie văzută Crimeea și cum am făcut 24 de ore de la Constanța la Cetatea Albă (3)
