Dacă pentru mulți utilizatori accesarea contului de Facebook este un tabiet zilnic, pentru alții a devenit o adicție cronofagă. Psihologii consultați de RL au explicat care sunt semnele unei dependențe de net și când e momentul să apelezi la un specialist.
Peste 1,2 miliarde de oameni din toată lumea interacționează lunar pe Facebook. Indiscutabil, revoluționara platformă a adus beneficii uriașe nevoii de comunicare a omului, dar unii plătesc, însă, un preț: adicția de social media. Aceasta este o formă de dependență încă nerecunoscută ca atare de comunitatea științifică, dar care poate genera sindrom de sevraj și poate modifica comportamentul persoanei.
Potrivit studiilor, majoritatea dintre utilizatorii Facebook petrec aproximativ șapte ore pe lună pe această platformă. Pentru mulți, Facebook este un tabiet zilnic ușor de controlat, pentru alții însă a devenit o adicție cronofagă. Există studii care arată că accesarea platformelor social media (Facebook, Twitter) prezintă un potențial adictogen mai mare decât anumite substanțe (nicotină, alcool), din cauza accesului ușor și lipsei de informații referitoare la riscurile folosirii excesive. Nevoia de a verifica și scrie pe Facebook sau Twitter e la fel de mare precum cea de a face sex sau a dormi – este concluzia unui studiu făcut de Chicago University. În plus, există tot mai multe semne care sugerează că, în timp, această rețea virtuală schimbă starea utilizatorului, inducându-i stări de nefericire. Atunci de ce ai petrece atât de mult timp într-un mediu virtual care are asemenea efecte secundare? Poate fiindcă ai devenit dependent și nu-ți mai poți controla reacțiile?
Anca este o tânără de 30 de ani care stă conectată la calculator cel puțin zece ore pe zi. Și-a făcut cont pe Facebook acum patru ani, iar dacă la început era un utilizator timid, care abia dacă dădea un „like” pozelor prietenilor, în timp, comportamentul ei virtual s-a schimbat la polul opus. Lista ei de prieteni a crescut zilnic, Anca transformându-se într-un personaj extrem de activ, care postează mult și des și interacționează cu numeroși oameni pe care nu-i cunoștea în „real life”. Primul gest pe care îl face dimineața, când deschide ochii, e să verifice Facebookul și adoarme numai după ce mai face un ultim tur virtual. Nu a avut niciun incident conflictual care s-o facă să renunțe la a sta atât de mult timp conectată la rețeaua de socializare. Problemele au apărut când a realizat că nu-și mai poate controla comportamentul, că are reacții compulsive. „E ca la țigări. Cât timp fumezi și nu vrei să te lași, totul este OK, frustrările apar atunci când vrei să renunți și îți dai seama că nu poți, că nevoia de a fuma e de nestăpânit, că te controlează ea pe tine, nu tu pe ea”, povestește tânăra.
Anca a vrut să reducă timpul petrecut pe rețeaua de socializare în momentul în care a conștientizat că lucrurile o luaseră razna: își neglija sarcinile de serviciu, avea reacții compulsive, devenea irascibilă în momentul în care rămânea fără net, nu rezista mai mult de câteva ore departe de rețea.
„Consumul de net devine o problemă când pierzi controlul, când netul se transformă în esența vieții tale. Reacțiile negative se pot manifesta în diferite feluri: creșterea timpului petrecut pe net în pofida dorinței de a-l limita; când, datorită timpului petrecut pe net, sunt omise, întârziate sau ocolite alte comportamente dorite sau alte îndatoriri obișnuite; când dorința (pofta, cravingul) de a se reîntoarce în fața calculatorului este atât de mare încât produce fie consecințe psihologice (neliniște, agitație), fie comportamente nepotrivite (ostilitate, violență); când există consecințe în mediul social, cum ar fi absențe școlare sau la muncă, nerealizarea temelor sau sarcinilor, conflicte interpersonale etc. Toate acestea, dar și alte consecințe, pot apărea și în condițiile în care individul își dă seama de ele, poate chiar și exprima acest lucru sau face anumite acțiuni pentru a împiedica sau a se opri, dar nu poate”, explică dr. Gabriel Cicu, psihoterapeut psihanalist și director medical la Clinica PsyMotion.
Când sunt dependent
Adicția de net este o adicție comportamentală. Dacă dependența de jocuri de noroc este deja recunoscută de către comunitatea științifică, celelalte adicții comportamentale, cum ar fi dependența de internet, sex sau cumpărături, sunt categorii care se află în studiu. „Există evidențe pentru a o înscrie ca tulburare, dar încă sunt necesare cercetări. Dificultatea în cazul adicțiilor comportamentale constă în faptul că trebuie conexate caracteristici socio-culturale foarte diferite la nivelul întregii lumi. Dacă, poate, este mai ușor să analizăm impactul și consecințele fumatului la un individ, indiferent dacă este în România sau în Guineea, nu este același lucru dacă vorbim de comportamente precum internetul, care are condiții foarte diferite în cele două țări”, explică psihologul Cicu.
Termenul de adicție te trimite cu gândul la o formă gravă de perturbare a funcționării persoanei, dar există, la fel ca la consumul de substanțe, forme intermediare. „Dependențele cronice severe reprezintă un vârf de iceberg și acoperă statistic o mică parte dintre consumatori, cei mai mulți sunt consumatori problematici și abuzivi”, explică psihoterapeutul Mihai Bădică.
„Cel mai adesea, adicția presupune existența unor comportamente compulsive cu efecte negative, cum ar fi cronofagie sau neglijarea nevoilor primare – odihnă, alimentație. În plus, aceste comportamente compulsive de accesare a platformelor de social media preiau o funcție de reglare emoțională (stingerea anxietății, tristeții, furiei etc.) care îndepărtează persoana de cauzele reale”, adaugă Bădică.
Anca a căutat pe net un psiholog specializat în adicții, dar nu a găsit și a renunțat. În plus, crede că forma ei de adicție este una mai ușoară.
„O specializare în adictologie nu știu să existe încă, nici pentru psihologi, nici pentru medici. Pe când lucram la Agenția Națională Antidrog, am reușit să introducem în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România) profesia de consilier în adicții, pentru care exista și o curricula foarte bună, dar nu știu dacă este «funcțională». De asemenea, s-a încercat crearea unei competențe pentru medici, dar asta știu cu siguranță că s-a pierdut printr-un birou ministerial. Cu alte cuvinte, nu există un program de formare în domeniul adicțiilor. Fiecare școală de psihoterapie abordează după bunul plac subiectul, în medicină interesul este minim și așa mai departe”, afirmă psihologul Gabriel Cicu.
Adicția este o tulburare cu caracteristici comune indiferent de „obiectul” dependenței. Acesta are o mică valoare. Sunt puține caracteristicile care îl fac diferit, în mod fundamental, pe un adict la cannabis de unul la net sau la pornografie. „Fie că e social media, fie că e pornografie sau alcool, caracteristicile individului, istoria sa personală sunt cele care îl duc la adicție. Sunt elemente precum ușurința accesului la obiectul dependenței sau ușurința cu care se ascunde comportamentul de consum sau legalitatea, care, este adevărat, influențează dezvoltarea unei adicții, dar individul este cel care suferă, -până la urmă, de o adicție”, mai -explică -Gabriel Cicu.
Anca și-a creat singură o strategie pentru limitarea consumului de net. Mai în glumă, mai în serios, tânăra spune că a descoperit soluția pentru a nu mai pierde timpul pe Facebook, anume Pavlov Poke. „Doi studenți de la Massachusetts Institute of Technology, pentru a scăpa de reacțiile compulsive de a verifica Facebookul, au inventat un dispozitiv care îți dă mici electroșocuri, Pavlov Poke l-au denumit. Dacă depășești un timp stabilit în prealabil de tine pentru a sta pe Facebook, Pavlov Poke te pișcă”, conchide în glumă ea.
Care sunt simptomele
Pentru a studia formele mai grave ale adicției de facebook, psihologul dr. Camelia Popa a coordonat recent un studiu de simulare a sevrajului de Facebook în rândul a 78 de adolescenți. „Le-am cerut să-și imagineze viața fără Internet, Facebook și telefoane mobile și să descrie în eseuri ceea ce li se întâmplă. Nu mică ne-a fost surpriza să constatăm că ideația depresivă a fost prezentă la 60,25% din subiecţii care îşi imaginează viaţa fără Internet. Actul suicidar a fost menționat de 14,1% dintre subiecţi, atât în calitate de soluţie finală pentru propria -persoană, cât şi ca variantă de -curmare a suferinţelor colegilor”, spune Camelia Popa.
Psihoterapeutul Mihai Bădică a enumerat cele mai importante semne ale unei adicții de social media:
– timp pierdut (stau logat mai mult decât mi-am propus, îmi propun să stau câteva minute și stau mai multe ore;
– irascibilitate (devin irascibil dacă timpul petrecut în social media este întrerupt sau nu accesez social media);
– neglijez alte activități și sau nevoi primare (regim alimentar dezordonat, privare de somn, nerealizarea îndatoririlor sociale, profesionale, familiale, perturbări ale rutinei zilnice – întârzieri recurente la întâlniri sau la job);
– tendințe de izolare (dificultăți de socializare în viața offline, sentimente persistente că ceilalți nu mă înțeleg, deplasarea preferințelor spre prietenii online, certuri cu partenerul de viață pentru că stau prea mult pe online);
– sentimente de vinovăție (legate de conectarea la social -media);
– dificultăți în a limita timpul pe care îl petrec pe platforme social media, accesări „pe ascunsø dacă partenerul/prietenii consideră deja că există o problemă în acest sens;
– stări de euforie care apar atunci când sunt pe platforme de social media;
– folosirea platformelor social media ca metodă de rezolvare a unor stări conotate negativ (pentru emoții puternice: tristețe, furie, anxietate, dar și bucurie, stări de stres, oboseală);
– simptome fizice: ochi roșii, oboseală, creșteri/pierderi în greutate, cefalee, insomnii.
