În ţipătul unor chire de baltă, păsări de luncă, disperate să alunge pe oricine s-ar apropia de cuibul lor, o mică stână strică monotonia noii delte formate de Dunăre la 10 km de Zimnicea, în satul Fântânele. Fostul miliardar Ioan Niculae, eliberat recent din pușcărie, a dat faliment și a lăsat de izbeliște sistemul de irigații pe care l-a moștenit de la comuniști pe spațiul fostei Bălți Suhaia. După ce pompele au tăcut, apa, ca orice lucru natural, a început să inunde valea imensă, devenită pășune comunală, dintre localitate și Dunăre – adică a început să refacă balta!
La câțiva kilometri depărtare de colonia de pelicani – câteva sute! – instalată recent în zona inundată, un cioban se pregătea să-şi scoată oile şi caprele la păscut. Un ajutor de cioban – de vreo 12 ani – îşi ţinea la piept mielul neliniştit pe care dorea să-l ducă acasă. Urma să-l sacrifice pentru masa de sâmbătă şi de duminică. Un maldăr de lână zace lângă gardul stânii, atins doar de ploi şi de gâze.
Ciobanul Florin Berechet spune că nu are cui s-o vândă. „Anul trecut s-a dat cu 1,2 lei pe kilogram şi cei care au vândut-o s-au considerat norocoşi, pentru că au găsit cumpărători. Eu nu am avut norocul acesta, aşa că trebuie să o arunc”. La fel se întâmplă şi cu pieile de oaie, tratate de cioban cu sare. Dacă apare vreun cumpărător, mai mult de 2 lei pe bucată nu dă nimeni. Şi dacă te gândeşti că o piele înghite sare cam tot de 2 lei, practic se dau gratis. Însă Florin susține că nici măcar așa nu se dau, căci după o perioadă de ținut la uscat, a aruncat şi pieile.
Mica stână, de circa 300 de capete, a avut până de curând şi 11 vite, dar ciobănaşul a avut nevoie de bani şi le-a dat la abator, în Alexandria. ”Ştiţi cât am luat pe 7 vite şi 4 viţei? 7.000 de lei! Dar trebuie să trăiesc din ceva, şi eu, și stâna, şi familia”, spune Florin Berechet.
Cele 200 de oi, cu 75 de miei, şi 30 de capre pe care le mai are produc brânză. Dar brânza se vinde -foarte, foarte ieftin, între 8 şi 10 lei pe kilogram. „Dacă putem merge la piaţă, în oraş, poate scoatem 12 lei, dar aici nu se vinde peste 10 lei”, ne povesteşte Florin Berechet.
Nici samsari nu mai sunt
Industria lânii și a pielăriei e la pământ în România, materia primă nu mai prezintă nici un interes local. Dispariţia fabricilor de confecţii, a tăbăcăriilor şi blănăriilor îi determină pe ciobani să arunce şi să dea foc lânii sau pieilor. Cine are „noroc” mai vinde samsarilor, dar şi aceştia sunt din ce în ce mai rari, ANAF căutându-i la acte.
Dacă micul producător, ciobanul sau ţăranul care creşte câteva capete de ovine şi 2-3 vaci în gospodărie, este marele perdant, cum merge industria pielăriei româneşti?! „Dezastruos!”, ne spune Dorel Acsinte, directorul Pielorex, tăbăcărie din Jilava, şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Piele şi Blănuri. „Concurenţa din afară este foarte puternică. Pe de o parte, China ne sub-minează, ne ia materia primă pe care o mai avem. Iar la materie finită, noi plătim în medie 110-120 lei/mp, iar cea din afară vine cu 65 lei/mp. Cum să concurezi?”, se întreabă Dorel Acsinte. Tot el ne explică faptul că în Turcia nu este interzis exportul de piele, dar asociaţiile au reuşit să impună o taxă de 5.000 euro pe tona de piele şi ”atunci intrăm în concurenţă la preţul finit”.
Pieile românești pleacă în Italia
„De dispărut nu va dispărea, atâta vreme cât omenirea va mânca lapte şi carne vom avea şi piele în abatoare”, mai afirmă Dorel Acsinte. Din abatoare, pielea este luată de achizitori zonali. În Suceava sunt doi, în Neamţ – 2, în Iaşi – 1, în Vrancea – 2 şi aşa mai departe. „Achizitorii iau 2, 5 piei, maximum 17 pe zi, dar eu am nevoie de 400 de piei zilnic ca să pot onora contractele. Avem nevoie de 20% mai multă piele decât se produce în România. Cel mai mare producător de piele din Europa este Italia. Ca membru al Asociaţiei Europene a Producătorilor de Piele şi Blănuri, Italia plăteşte o cotizaţie de 47%, iar restul membrilor 53%. România plăteşte 0,96%. Aici se vede care este marele producător de piele. Principalul client al Italiei este China şi apoi urmează România”, mai spune Dorel Acsinte.
În ce priveşte producţia de piele de oaie, Acsinte crede că este slabă pentru că, la noi, ciobanii cresc ţurcane şi ţigăi, care dau piele inferioară calitativ, bună pentru căptuşeli, mesade etc. „Cea mai bună piele de oaie ar fi cea de merinos, dar la noi nu se mai creşte. O altă cauză care duce la evitarea cumpărării acestor piei este faptul că ciobanii nu mai ştiu să taie blana şi să o argăsească, să o dea cu sare în 2-3 ore de la tăiere. Cu toate acestea, cea mai mare parte a pieilor de oi se exportă în China prin intermediari şi speculanţi. Toate abatoarele preferă să scape de piele repede şi intermediarii plătesc în avans pieile. Lucrurile s-au mai domolit după ce s-au mai făcut arestări în domeniul achiziţiilor”, a declarat Dorel Acsinte.
„Pentru evitarea evaziunii fiscale, asociaţia noastră solicită să se elimine TVA la pieile brute, ca la fierul vechi şi la cherestea. Achizitorii de piele cer la export rambursarea de TVA şi statul plăteşte. Pentru unii se plăteşte corect, pentru că aceştia respectă legea şi au acte, dar cei mai mulţi nu o fac şi flutură facturile luate de pe la Doraly şi statul returnează taxa pe valoarea adăugată. TVA ar trebui să se aplice numai la pielea finită”, propune preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Piele şi Blănuri din România.
Minus 10.000.000 de oi
„Este un dezastru!”, afirmă cu năduf şi Nicolae Cioranu, preşedintele Federaţiei Romovis. „Pielea nu mai are nici o valoare. Nu merită nici sarea care se pune pe ea, orice calitate ar avea… Dacă cineva o cumpără, mai mult de 2 sau 3 lei nu dă! Iar în anii trecuți se vindea cu 4 lei”, spune Cioranu. Preşedintele Federației Naționale a Crescătorilor de Ovine – Romovis crede că puţinii cumpărători care mai apar astăzi sunt samsarii care exportă pielea, însă nu ştie care sunt metodele. „Nu înţelegem ce se întâmplă în situaţia oieritului, preţul la carnea de miel merge în jos de câţiva ani, iar de un an la altul oieritul este în cădere liberă. Laptele e mai ieftin anul acesta, carnea la fel. Nu ştiu până când vom rezista… Sperăm să nu dispară oieritul, o meserie veche de mii de ani, poate mai mult. Dar pentru aceasta ciobanii ar trebui să aibă păşunile lor, cu o arendă pe mai mulţi ani, ca să poată angaja mână de lucru. Oieritul e legat de păşune, dar fermierii nu pot face investiţii dacă nu au o siguranţă. Nu avem cu cine ţine animalele – nu putem investi! Dacă s-ar arenda pe 10 ani, oierii ar pune garduri, ar face jgheaburi şi câte altele. Dar contravaloarea arendelor nu respectă legea; contravaloarea ar trebui să fie egală cu masa verde de pe păşune, dar aşa ceva nu se respectă. Sperăm să se schimbe politicile acestea. În primul rând orice produs are nevoie de desfacere, dar dacă rămânem la nivelul acesta este un dezastru. Oile se vând acum sub jumătate din preţul de anul trecut. Acum 2 ani, o oaie se vindea toamna cu 300-400 lei, în primăvara aceasta o oaie cu miel s-au vândut cu 250 de lei”.
Președintele Romovis atenționează asupra faptului că șeptelul se reduce de la an la an, iar fermele de oi încep să dispară. „Aşteptăm să treacă aceşti ani de criză, să vedem cât rezistăm. Dacă vă uitaţi la anunţuri, sunt foarte multe oi de vânzare. Nu ştiu dacă efectivul naţional mai ajunge la 9,5-10 milioane de oi în România. Singura ţară unde mai exportăm este Iordania, iar în Europa foarte puţin, poate în Italia şi Grecia”, a mai spus Nicolae Cioranu.
