Stațiunile de la Marea Neagră ale vecinilor de la sud rămân o atracție puternică pentru români. Bulgaria are multe atuuri în domeniu, dar nimic nu este perfect.
Numărul turiștilor străini care vizitează Bulgaria a fost, anul trecut, mai mare decât populația țării. E un semn clar că vecinii noștri fac treabă bună în acest domeniu. Litoralul este un motor al turismului, cu stațiuni mari, precum Albena și Nisipurile de Aur, pline de germani, francezi și, evident, români. Am vizitat aceste stațiuni, de Paște și de 1 Mai, pentru a vedea care sunt secretele bulgarilor, secrete la care românii par că nu au încă acces (în județul Constanța, în anul 2016 au sosit numai 60.908 turiști străini).
Drumuri refăcute, polițiști puțini
Două lucruri se spuneau despre bulgari: că au drumuri proaste și că polițiștii stau la pândă pentru o șpagă. Lucrurile s-au schimbat în ultimii ani, cel puțin în primul aspect. Fie că intri pe la Vama Veche sau pe la Negru Vodă, șoselele sunt bune. Nu vorbim despre calitate germană, ci despre drumuri asfaltate, fără -gropi, decente. Cât privește al doilea aspect, nu am văzut, pe drumul de câteva sute de kilometri, niciun echipaj de poliție și niciun radar.
De fapt, nici anul trecut, la traversarea de la nord la sud a Bulgariei, nu am observat pe străzi vreo mașină de poliție – ceea ce nu este neapărat un lucru bun. Dacă vorbim de infrastructură, te mai frapează ceva: cerul plin de avioane. În 2016, aeroporturile din Dobrogea au fost tranzitate de numai 95.651 de pasageri, în timp ce prin cele din Burgas și Varna, care deservesc litoralul bulgăresc, au trecut 4.568.478 de pasageri.
Prețuri mici și servicii all inclusive
Atuul bulgarilor a fost și rămâne prețul. Trei nopți de cazare în Nisipurile de Aur, în regim all inclusive, pentru doi adulți și doi copii, au costat circa 380 de euro. La prețul acesta erai cazat într-un apartament imens, cu vedere la mare, într-unul din multele hoteluri noi de cinci stele construite pe riviera bulgarilor. All inclusive înseamnă mâncare (și nu neapărat de proastă calitate, dimpotrivă), sucuri și chiar băuturi alcoolice la discreție. Sunt sigur că mulți hotelieri români se uită complet nedumeriți la aceste prețuri și nu înțeleg cum și le pot permite bulgarii. Întrebarea este legitimă, căci vorbim despre circa 30 de euro de persoană pe zi. În Mamaia, de banii aceștia o familie de patru persoane poate mânca bine la prânz.
Secretul bulgarilor este volumul: hotelurile au sute de camere și își pot permite discounturi. Pe lângă volum se adaugă managementul german. Investitorii de aici se ocupă de hoteluri și chiar de aeroporturi, au investit imens și au tot interesul să atragă turiști. Chiar dacă nu fac mare profit în extrasezon, reușesc să își păstreze forța de muncă. În România, hotelurile sunt prea mici pentru a putea oferi prețuri mici.
Consecința este o migrație fenomenală a forței de muncă, pentru că patronii nu le pot asigura un serviciu minimum șase luni pe an, ca să poată beneficia, conform legii, de șomaj în restul de șase luni. Știu cazuri de angajați luați practic de pe stradă, din rândul turiștilor, pentru a munci ca ospătari. După ce se califică un sezon la locul de muncă, mulți pleacă să muncească pe nave de croazieră, de obicei, pentru salarii incomparabil mai mari.
Mai mult verde
Și Nisipurile de Aur, și Albena au ceva ce stațiunilor de pe litoralul românesc le lipsește: spații verzi. În Mamaia se construiește pe orice loc liber este disponibil, stațiunea a ajuns un cartier al Constanței. Sudul litoralului a rezistat mult mai bine acestei tendințe, există aici stațiuni unde mai poți găsi locuri aerisite. Bulgarii par să fi înțeles că nu aglomerația este cheia succesului. Au construit hoteluri noi, dar au lăsat spații ample pentru vegetație.
Înclinație spre patru și cinci stele
Faptul că se investește mult se vede în Bulgaria prin numărul mare de hoteluri de lux. În Nisipurile de Aur sunt șapte hoteluri de cinci stele și 38 de patru stele, precum și un resort VIP. Albena are și ea două hoteluri de cinci stele și 10 de patru stele, conform datelor de pe paginile de internet de promovare a celor două stațiuni. Mamaia are, în prezent, un singur hotel funcțional de cinci stele și 20 de patru stele, dintr-un număr total de 67. Are, însă, 18 hoteluri de două stele, mai multe decât au Albena și Nisipurile de Aur la un loc (13). Există o diferență și între un hotel construit pe vremea comuniștilor, transformat și modernizat într-unul de patru stele, și între unul nou, construit recent, în Bulgaria, care are camere ample, pereți din geam, piscină de cel puțin 25 de metri, holuri mari.
Contrabandă și dictatorul la 12 lei
O vizită în Bulgaria îți lasă însă, în ciuda hotelurilor moderne, impresia unei incursiuni în trecut. Bazarul din Nisipurile de Aur nu ar putea exista în România. Tarabele de aici sunt pline de marfă de contrabandă, de parfumuri de firmă, orice firmă ți-ai putea dori, de îmbrăcăminte care poartă numele celor mai renumite case de modă din lume. La prețuri de nimic, desigur. Pare ciudat că un fenomen diminuat în România rezistă într-o țară membră a Uniunii Europene, în care Poliția și Vama ar trebui să ia măsuri.
Dacă doriți o cană de pe care să vă privească zâmbind Nicolae Ceaușescu, o puteți cumpăra din Bulgaria și vă costă numai 5 leva (cam 12 lei). Puteți achiziționa o colecție întreagă, care să-i cuprindă pe Stalin, Putin și Trump. Sau, dacă sunteți microbist, vă puteți bea ceaiul dintr-o cană cu însemnele Steaua București. Se găsesc de vânzare în Nisipurile de Aur, lângă cele ale FC Barcelona.
Ce înseamnă luxul bulgăresc
La bulgari, luxul are o definiție aparte. Chiar dacă hotelurile au patru sau cinci stele, de multe ori serviciile lasă de dorit. În extrasezon, camerele sunt încălzite de sisteme de ventilație centralizate sau de aparate de aer condiționat. Cu cât mai mari sunt camerele, cu atât mai zgomotoasă este ventilația. Uneori atât de zgomotoasă încât nu poți închide un ochi toată noaptea. În aceste condiții, aș prefera un hotel de două stele, dar în care să fie liniște.
Am găsit, și eu, și alți oameni cu care am vorbit, diverse probleme în cameră, de la dozatoare de gel de duș care nu funcționau la aparate de aer condiționat stricate. Orice reclamație făcută la recepție s-a soldat cu un inevitabil ”O să avem în vedere acest aspect” sau cu ”Am anunțat personalul care se ocupă cu această problemă”, fără însă să se rezolve. Pe de altă parte, în camera copiilor menajera împăturea prosoapele, în fiecare seară, în formă de animale. Un mic detaliu care nu compensa zgomotul infernal din cameră.
Probleme despre care nu se vorbește
Mai sunt și alte probleme. Deși milioane de turiști vin cu avionul, pentru cei care ajung cu mașina nu există locuri de parcare suficiente. Echipele care ridică mașini sunt însă foarte eficiente. Dacă ți se ridică automobilul, trebuie să faci investigații pentru a afla unde a fost dus și să plătești circa 150 de lei. Hotelurile vizitate au probleme de proiectare: lifturile și sălile de mese sunt subdimensionate. Am văzut oameni care așteptau la coadă zeci de minute să ia cina, pentru că nu mai era niciun loc disponibil. În plus, în stațiuni se investește în continuare, motiv pentru care unele zone pot fi gălăgioase.
EVALUARE
Bile albe
– Prețuri mult mai mici decât în România.
– Sistem all inclusive extins.
– Hoteluri noi și camere spațioase.
– Personal amabil și poliglot.
– Posibilități de distracție pentru copii.
– Conservarea spațiilor verzi.
Bile negre
– Problemele semnalate în camere nu sunt remediate.
– Cinci stele nu înseamnă peste tot același lucru (chiar în Bulgaria).
– Hoteluri enorme fără parcare proprie.
– Lifturi și săli de mese neadecvate ca mărime.
– Unele zone pot fi zgomotoase, pentru că se construiește în continuare.
