Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, care a clasat dosarul pierderii contractului original cu compania americană, și-a bătut joc de investigaţie. În ciuda faptului că, inclusiv public, existau documente care să permită verificarea dispariției contractului, procurorii au decis că eventualele fapte penale s-au prescris, așa cum a dezvăluit, marți, în exclusivitate, „România liberă“.
Pentru autostrada numită în presă „Bechtel“, precum compania americană contractoare, România a plătit peste 1,4 miliarde euro. Nu, nu pentru un drum adevărat, ci doar pentru 52 de kilometri. La semnarea sa în 2003, suma pe care România ar fi urmat s-o plătească se ridica la 2,2 miliarde dolari. Renegocieri ulterioare, însă, și apoi chiar o reziliere au făcut ca totul să se oprească la „doar“ două treimi din suma inițială… citește mai departe aici …
În noiembrie 2013, Corpul de Control al premierului a emis un raport care conținea date despre traseul exemplarului original al contractului Bechtel până la momentul dispariției. Conform raportului, „reprezentanții Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) nu au pus la dispoziția echipei de control din cadrul Corpului de Control al prim-ministrului exemplarul original al contractului de proiectare și construire a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș, încheiat în anul 2003, motiv pentru care au fost efectuate demersuri în vederea identificării acestuia. (…) Corpul de Control al prim-ministrului a efectuat demersuri la CNADNR, Mi-nisterul Transporturilor, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, Secretariatul General al Guvernului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Bechtel International Inc.
(…) CNADNR a precizat urmă-toarele: «La nivelul CNADNR nu s-au regăsit exemplarul, în original, al Contractului de construire a Autostrăzii Brașov-Cluj-Borș și nici dovada transmiterii acestuia de la MTCT (Ministerul Transporturilor – n.r.) (…). Copia deținută nu are însemne de act original și nu există certitudinea că respectiva copie este cea aprobată prin HG nr. 1513/2003»“.
Originalul în engleză, doar la Bechtel în arhivă
Controlorii premierului nu au găsit nimic nici la Guvern sau parchete, se arată în raport.
„(…) Ministerul Transporturilor a comunicat faptul că la nivelul instituției nu se regăsește, în original, contractul de proiectare și construire a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș, anexă la HG nr. 1513/2003, «regăsindu-se -doar o copie a variantei în limba română, care nu este certificată pentru conformitate cu originalul».
Departamentul pentru Pro-iecte de Infrastructură și In-vestiții Străine și Secretariatul General al Guvernului au transmis faptul că nu dețin contrac-tul menționat.
(…) Parchetul de pe lângă -Înalta Curte de Casație și Jus-tiție (…) a transmis (…) o copie a con-tractului (…), transmisă Parchetului (…), într-o formă necertificată pentru confor-mitate cu originalul, de către -Ministerul Transpor-tu–ri-lor (…) cu adresa nr. Gh.D./ 9620/23.01.2006 (…), (…) La nivelul acestei direcții (DNA – n.r.), nu a fost identificat, în original sau în copie, contractul (…).“ Versiunea originală a contractului, dar în engleză, a fost obținută de la compania americană: „Bechtel International Inc. a transmis Corpului de Control al prim-ministrului o copie a contractului (…), versiunea în limba engleză, certificată pentru conformitate cu exemplarul original (…)“.
Misterul camerei 43 de la etajul 8 din CNADNR
Miza era însă găsirea exemplarului original al contractului în limba română. Conform anchetatorilor premierului, „ultima persoană din cadrul CNADNR care a deținut contractul (…) a fost domnul Scarlat Sorin-Florin, șef proiect 1 Autostrada Transilvania, care a preluat exemplarul original la data de 17.09.2007, dar care la data încetării contractului de muncă încheiat cu Compania, respectiv la data de 26.02.2008, nu l-a predat unei alte persoane din cadrul Companiei. (…) Exemplarul original al contractului (…) a rămas la sediul Companiei din municipiul București, B-dul Dinicu Golescu nr. 38, în biroul situat la etajul 8 (…). În urma inventarierii, în camera 43 de la etajul 8 din sediul CNADNR, a fost identificat un exemplar de contract, în limba engleză, semnat în anul 2003, marcat parțial (19 pagini) cu ștampila «conform cu originalul» și semnat, în original, de conducătorul unității. (…) La entitățile menționate anterior nu a fost identificat exemplarul original al contractului (…), încheiat în anul 2003, versiunea în limba română.“
Contractul aparent original, de vânzare pentru 10.000 de lei
Alte informații, extrem de importante, ignorate pur și simplu de către procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 au fost prezentate de către săptămânalul economic „Capital“ în august 2013. Sub titlul „Exclusiv: contractul cu Bechtel din 2003 e de vânzare“, săptămânalul scria astfel acum trei ani: „Pe adresa de e-mail a redacţiei CAPITAL am primit următorul mesaj: «Bună ziua. Ataşat găsiți 2 pag. din contractul care nu se «găseşte», dacă vă interesează vă rog să mă contactaţi. O zi bună!». Adresa de e-mail de pe care a fost trimis mesajul este (…): ionut18alexandru@yahoo.ro“.
Săptămânalul economic a urmat firul poveștii venite pe adresa electronică a publicației. „Astfel a început negocierea pentru contractul din 2003. După ce am întrebat dacă persoana în cauză are contractul original sau doar primele 2 pagini (…), l-am invitat pe dl «Ionuț Alexandru», pseudonim sub care s-a recomandat, la noi la redacţie. Vânzătorul a vrut într-un loc public, iar mesajul cu partea financiară a fost următoarea problemă. Pasul 2 în negociere a fost să vedem dacă «vânzătorul» este dispus să ni-l ofere gratuit. După ce i-am precizat că politica noastră editorială nu ne permite astfel de practici, «Ionuţ Alexandru» şi-a văzut pierdută orice speranţă de a se îmbogăţi din contractul cu Bechtel. Am reintrat în negocieri după ce i-am precizat că ne-am dori o astfel de exclusivitate, doar că vrem să fim siguri că documentele care urmau să ne fie trimise nu vor mai fi vândute şi la alţii. După mai multe mailuri în care el era interesat să-i facem o propunere, am reuşit să-l convingem să ne spună el oferta lui. (…) Preţul cerut pe contractul cu Bechtel este de 10.000 de lei. Documentele afişate mai sus (cele două pagini de contract trimise de «Ionuț Alexandru» – n.r.) nu au fost până acum publicate în altă parte, nici măcar în 2006, atunci când Ministerul Transporturilor a pus pe site-ul propriu o formă a contractului cu americanii după prima negociere a acestui contract.“
„Tir Magazin“, mai tare decât procurorii
Culmea, încă din septembrie 2013, respectiv cu două luni înainte ca funcționarii de control ai premierului să încheie raportul lor, o publicație specializată în transporturi ducea ancheta mai departe decât Guvernul. Pe 18 septembrie 2013, revista „Tir Magazin“ publica un articol intitulat „Exclusivitate: numele celui care a luat contractul Bechtel“. În text, surpriză!, se dovedea cu documente din Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale că, în ianuarie 2008, Sorin-Florin Scarlat îi înmâna exemplarul original al contractului Biancăi Popa, director general în Ministerul Transporturilor. Din informațiile „României libere“, procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 nici măcar nu au încercat să dea de Sorin-Florin Scarlat sau Bianca Popa, rezumându-se să calculeze termenul de prescripție al unor eventuale fapte de la un ipotetic ultim moment în care dosarul a existat oficial în CNADNR.
Traseul cazului până la clasare
După cum a arătat „România liberă“ în ediția de ieri, pe 10 octombrie 2013, DNA și-a declinat competența în soluționarea dosarului către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. După numai opt zile, Parchetul de pe lângă ICCJ a trimis ancheta la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului (PJS) 1. După ce a stat aproape un an la procurorii PJS 1, pe 24 iulie 2014 dosarul a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5. Iar procurorii de aici i-au delegat pe polițiștii de la Secția 17 din București să se ocupe de anchetă. După încă un an, dosarul a fost îngropat definitiv pe 30 septembrie 2015, pentru că faptele s-ar fi prescris. „Vă comunicăm că la data de 30.09.2015 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 București a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de Dan Coman Șova, în calitate de ministru delegat, reprezentant al Departamentului de Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, sub aspectul infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 C.Pen., cu aplicarea art. 5 C.Pen., întrucât din cercetări nu a rezultat comiterea unei fapte prevăzute de legea penală și sub aspectul infracțiunilor de distrugere (…), neglijență în serviciu (…) și abuz în serviciu contra intereselor publice (…), întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale“, a precizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, la solicitarea „României libere“.
