Din prostie, incompetență, rea-credință sau toate la un loc, Poliția terorizează fizic și psihic un cuplu de martori esențiali pentru Direcția Națională Anticorupție. Culmea absurdului, rolul oficial al polițiștilor este să-i protejeze pe cei doi, considerați “martori amenințați” de către procurori.
În ciuda faptului că inclusiv Corpul de Control al Poliției Române a confirmat abuzurile, polițiștii “protectori” continuă hărțuirea. „România liberă“ l-a intervievat pe martorul principal, Alin Brîncuș, “protejat” prin teroare zilnică de către polițiști de 15 luni încoace.
Cum ați ajuns martori în dosarul de corupție „Turceni-Rovinari”?
Alin Brîncuș: Eu am lucrat 12 ani, iar Simona (partenera de viață a lui Brîncuș – n.r.) a lucrat 14 ani la casa de avocatură “Șova &Asociații”. În februarie 2015, ne-am trezit cu o percheziție la ora șase dimineața. Procurorii DNA au intrat cu mascații și ne-au invitat la audieri. Am dat declarații în acest dosar pentru că Dan Șova a solicitat să distrugem hard-urile din calculatoare.
Ce conțineau hardurile?
A.B.: Absolut nimic. Hard-urile aveau instalat pe ele doar sistemul de operare. Calculatoarele aveau porturile blocate. Nimeni nu putea să scoată sau să bage vreun document. Fizic, pe acele hard-uri nu exista nici un document compromițător.
Dan Șova nu știa acest lucru?
A.B.: Știa acest lucru. Și el, la rândul lui, și-a distrus laptop-ul. Distrugerea hard-urilor nu a avut nici o legătură cu DNA. A avut legătură cu apariția unor articole în presa locală (din Gorj – n.r.) despre contractele lui Dan Șova cu Turceni-Rovinari. Asta se întâmpla în 2010, cu doi ani înainte de a începe ancheta DNA. Cu patru ani înainte de a începe urmărirea penală împotriva lui Șova. Mai era, însă, o problemă. Pe firma “Șova & Aso-ciații” au fost cumpărate niște mașini care erau folosite de domnul Victor Ponta. Dar informația care îl interesa pe procuror a fost găsită. E-mail-urile și corespondența erau pe serverele de la firma de hosting. Acolo erau backup-uri.
Când au început amenințările la adresa dvs.?
A.B: Amenințările la adresa noastră au început înainte de a începe ancheta DNA. Aceste lucruri reies din declarațiile martorilor. Am fost amenințați direct și indirect. De cine puteam să fim amenințați, dacă nu de cei inculpați din dosar?
De când aveți statutul de martor amenințat?
A.B.: În luna iunie 2015 s-au constatat niște pericole care ne pândesc. Procurorul ne-a adus la cunoștință și a decis să luăm legătura cu cei de la Oficiul Național pentru Protecția Martorilor (ONPM). Au venit doi comisari-șefi, au fost la noi și urma să se întocmească un protocol care urma să ni se aducă la cunoștință. Să îl semnăm sau să refuzăm. Întocmirea acestui protocol durează cam două săptămâni pentru că se fac niște verificări. Până să întocmească acest protocol, cei doi comisari, împreună cu alți 15 ofițeri din conducerea ONPM, au fost arestați într-o altă cauză. Atunci, ONPM nu a mai avut conducere. Ulterior, procurorul a decis să instituie asupra noastră o ordonanță de protecție.
Ce pericole erau la adresa dvs.?
A.B.: Existau amenințări la adresa vieții și integrității noastre personale. Asta știu de la procuror (în ciuda insistențelor „României libere“, Alin Brîncuș nu a dat mai multe detalii despre cei care l-au amenințat, in-vocând confidențialitatea impusă de procurorul de caz – n.r.).
Cine urma să vă asigure protecția?
A.B.: (nervos) Eu nu iau apărarea DNA. Pentru că a pus lupul paznic la oi. Până la urmă, pe mine mă apăra de Șova și Ponta cine? Gabriel Oprea! Orice măsură de protecție se face cu acordul ministrului de Interne. Cine era ministrul de Interne atunci? Gabriel Oprea! Adică DNA a transmis ordonanța de protecție ministrului Gabriel Oprea, care trebuia să o semneze. Era o ordonanță confidențială și, la 20 de minute după ce a semnat, Șova și Ponta au aflat.
Ce prevedea ordonanța de protecție?
A.B.: Procurorul a instituit protecția domiciliului și protecția deplasărilor noastre. Ordonanța a ajuns la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București (DGPMB). La rândul ei, DGPMB urma să întocmească un acord de protecție cu noi, prin care să ni se aducă la cunoștință măsurile de protecție, să fim de acord cu ele sau să le refuzăm. În condițiile în care refuzam să semnăm protocolul, DGPMB întocmea un referat pe care îl transmitea procurorului. DGPMB a refuzat până în momentul de față să încheie un protocol sau un acord de protecție.
Ce dovezi aveți că domnul Gabriel Oprea i-a informat pe inculpații din dosarul DNA?
A.B.: În lege se spune că ordonanța se păstrează în condiții de confidențialitate. Noi am venit acasă de la DNA și în fața blocului erau mașini de poliție, vreo două mașini. Tot cartierul se uita. Era un vacarm în tot car-tierul. La două ore după ce s-a emis ordonanța, ne-am trezit la ușă cu doi polițiști în uniformă. Din acel moment, s-a desconspirat toată operațiunea de protecție.
Din acel moment, ca să părăsim domiciliul trebuia să anunțăm cu două sau trei ore înainte. Să putem să ieșim să luăm țigări sau ceva. Dacă ieșeam fără să anunțăm Serviciul de Acțiuni Speciale, ne opreau polițiștii de la ușă.
La un moment dat, mașina personală mi-a fost vandalizată. Mașina era în parcare lângă polițiștii care păzeau blocul. Am fost la Secție să depun plângere, iar șeful Secției 7 mi-a propus, ca un compromis, ca pe timpul nopții să-îmi lase libere două locuri de parcare în parcarea Poliției. Agenții SAS au dus mașinile în parcare. La scurt timp, șeful Secției 7 Poliție a fost schimbat cu domnul Petre Adrian, care a dat dispoziție să nu mai iau nici o mașină. Timp de șase luni, mașinile au fost blocate în parcarea Poliției. Am fost de nenumărate ori să îmi iau mașinile, iar Petre Adrian refuza să mă lase să le iau.
Hățișul halucinant al birocrației unei ordonanțe de protecție
De ce nu ați informat procurorul de caz, de la DNA?
A.B.: Ordonanța a fost dată pe 28 august 2015. La o lună după ce s-a dat ordonanța, am făcut două adrese la procuror în care am spus toate deficiențele care sunt în această misiune de protecție. Procurorul a înaintat acele adrese către șeful Poliței Capitalei, Marius Voicu, care a spus că remediază toate probleme. În același timp, domnul Marius Voicu a dat ordin polițiștilor să nu mai ajungem la procurorul de la DNA. Asta spun polițiștii filmați de mine.
Și s-au remediat problemele?
A.B.: Nu. Din februarie 2016, programul celor de la Serviciul Acțiuni Speciale s-a schimbat de la ora 7 dimineața până la 22. După ora 22, nu mai puteam să părăsesc domiciliul. Am cerut întotdeauna Poliției să mi se comunice ordonanța de protecție. Nu au făcut-o.
De atunci, tot așa am făcut circ cu polițiștii. La 1 martie, șeful Poliției Capitalei a zis că va face un protocol. Ne-a sunat inspectorul Răzvan Cotolea, coordonatorul misiunii de protecție, și ne-a invitat la Secția 7 să ne comunice protocolul. Erau patru pagini. Nu era semnat cu DGPMB. În acel document era trecut numele șefului Secției 7 Poliție. Și domnul Cotolea, care apărea ca împuternicit. În primul paragraf scria că noi, martorii, ne asumăm să nu ne angajăm avocat și să nu ne îndreptăm împotriva Poliției Capitalei. Erau niște chestii tehnice. Mi se cerea să dau detalii despre toată situația mea financiară. Scria acolo că trebuie să plec din casă doar când vin agenții să mă ia. Lor nu li se impunea nimic. Nu am semnat așa ceva.
Care-i problema cu acest acord de protecție?
A.B.: Să vedeți unde a apărut problema. Trebuia întocmit acordul de protecție. Dacă noi refuzam să semnăm, se întorcea la procuror, care anula ordonanța. Numai că DGPMB s-a întors la procuror după opt luni de la data la care s-a emis ordonanța și a spus “ăia nu vor să semneze”. Procurorul a spus că nu mai poate anula ordonanța pentru că dosarul a fost trimis la instanță. Instanța nu poate să anuleze un act care nu există. Putea să anuleze acordul dacă era semnat.
Ce a spus procurorul în legătură cu aceste aspecte?
A.B.: A știut în permanență situația noastră. A zis că sunt abuzuri, dar că nu el reglementează cum acționează poliția. DNA nu îi poate trage la răspundere. Este un abuz în serviciu. Doar Parchetul de pe lângă ICCJ poate să ia măsuri împotriva lui Marius Voicu. Au fost constatate fapte de natură penală. Este cercetat în opt dosare.
Dar șefii Poliției Capitalei?
A.B.: De fiecare dată când le-am spus despre aceste abuzuri, au zis că ei au alte informații. Că noi facem probleme. Când ne-am dus cu filmările la adjunctul poliției, domnul Stan Cristian Ionuț, și când a văzut toate filmările, a început să dea vina pe șeful de la SAS și pe șeful poliției de sector. Au un stil de a acoperi tot.
Care credeți că este scopul acestor abuzuri?
A.B.: Măsura de protecție nu se face cu forța. Toate aceste abuzuri au ca scop intimidarea noastră pentru a nu da declarații în dosar. Dar le-am dat. Polițiștii ne-au indus ideea că, dacă nu dăm declarații, totul o să fie bine. Și se termină toate problemele pentru noi. De 15 luni nu putem să ne ducem la muncă. Nu putem să facem nimic.
ABSURD. Martor DNA: “Mama nu e lăsată să intre în casa mea”
Dar de ce fugiți de polițiști?
A.B.: Dacă fug de polițiști, pot să plec oriunde. Dacă nu, nu pot. Am înregistrări în care le solicit să meargă cu mine, să mă însoțească la DNA. Nu vor tot timpul. De exemplu, am avut parastasul tatălui meu, la Tg. Jiu. Nu am putut să plec. Nici cu ei, nici fără ei. Le-am comunicat că vreau să merg și am primit răspunsul că nu se aprobă deplasarea. Asta se întâmpla la o săptămână după Paște. Polițiștii fac procese-verbale că fug de ei. E adevărat. De la 1 iulie, fug de ei. Până atunci, nu am fugit. În rapoartele pe care le fac la schimbarea turei, scriu că am fugit de ei. Când am vrut să mă duc din nou la Tg. Jiu, m-au dus până la gară. Polițiștii au primit dispoziție să nu mă mai însoțească în deplasare.
În ce fel s-a schimbat viața dvs. de când sunteți martori amenințați?
A.B.: Nu mai am viață. Ce să zică familia când vine mama la mine la ușă și nu o lasă să intre în casă? Am vreo 20 de adrese în care le spun polițiștilor că nu am nevoie de protecție. Că nu îi vreau după mine. Verbal, îmi spun că nu pot să fac nimic. În scris, se spune că putem să facem tot ce ne dorim. Au făcut atât de multe abuzuri… Se fac de râs singuri.
Citește mâine în RL despre cum, surprinzător, deși Corpul de Control al Poliției Române confirmă abuzurile, DNA de asemenea, iar plângeri penale s-au depus în număr foarte mare –, polițiștii bucureșteni continuă să
