Ministerul Afacerilor Externe susține că nu găsește în propriile arhive datele trimise Curții Constituționale a României despre alegătorii din străinătate. Nu este vorba, însă, despre alegerile prezidențiale din 2014, ci despre referendumul din 2012 de demitere a fostului președinte Traian Băsescu.
Pe 21 august 2012, Curtea Constituțională a României (CCR) a emis hotărârea "referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului național din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu, și la confirmarea rezultatelor acestuia". Miza momentului era stabilirea cu exactitate a numărului exact de alegători de pe listele electorale permanente, astfel încât să se stabilească precis dacă votanții la referendum depășiseră procentul de 50% plus unu sau nu din numărul alegătorilor de pe listele electorale permanente. Practic, miza era validarea referendumului. În acest sens, CCR a cerut informații de la Ministerul de Interne, Autoritatea Electorală Permanentă și Institutul Naționa de Statistică. Suplimentar, Guvernul a trimis date și de la Ministerul Afacerilor Externe referitoare la numărul românilor din străinătate, deși Curtea nu le ceruse.
Strategia lui Victor Ponta, premier al României la acea dată, era simplă: să radă de pe listele electorale permanente câteva milioane de români care locuiau în străinătate, legal sau nu. Astfel, cele peste 18 milioane de români de pe listele electorale permanente s-ar fi transformat în cel mult 15 milioane. Or, cum numărul de votanți la referendum a fost de 8,4 milioane, adică peste 50% plus unu din 15 milioane, referendumul ar fi fost validat și Traian Băsescu demis.
Pentru a-și pune în practică strategia, Victor Ponta a cerut date de la Ministerul Afacerilor Externe pe care le-a trimis CCR. Hotărârea judecătorilor constituționali menționează “date primite de la Ministerul Afacerilor Externe”. “Din datele centralizate până la momentul transmiterii adresei există un număr de 3.052.397 persoane cu drept legal de şedere în afara României, dintre care: (…) 482.219 cetăţeni români cu drept legal de şedere, conform evaluărilor făcute de misiunile diplomatice ale României în alte 44 de state (…); – Cu privire la datele comunicate de Ministerul Afacerilor Externe, se face următoarea precizare importantă: <<din numărul total de 3.052.397 persoane comunicat de către Ministerul Afacerilor Externe, 469.810 sunt cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, 4.475 se regăseau încă în listele electorale la data de 10 iulie 2012 (…)>>."
Cum a tradus Curtea Constituțională datele primite de a MAE? Iată pasajul relevant din hotărârea amintită: "Potrivit acelorași date comunicate de Guvern, din numărul de 469.810 cetățeni români cu domiciliul în străinătate, numai 4.475 cetățeni se regăseau pe listele electorale permanente la data de 10 iulie 2012 și, prin urmare, numai cu acest număr (din numărul total de 3.052.397 comunicat) ar fi trebuit actualizate aceste liste."
Cu alte cuvinte, Victor Ponta voia să scoată peste trei milioane de alegători români din străinătate de pe listele electorale permanente. Dacă asta s-ar fi întâmplat, ar fi însemnat 56% prezență la vot. CCR, însă, a decis că interpretarea sugerată de Guvern nu este legală și nu a scos de pe listele electorale permanente peste trei milioane de români din străinătate, ceea ce a dus la invalidarea referendumului.
Informații măsluite?
Surse din mediul diplomatic susțin că datele trimise la CCR de către Guvern și care provin de la MAE ar fi fost măsluite. Sub anonimat, mai mulți diplomați au arătat că, de fapt, nu au putut comunica Ministerului Afacerilor Externe date referitoare la românii din străinătate întrucât ambasadorii români nu dețin astfel de date oficiale. Public, un singur ambasador a recunoscut acest lucru. Este vorba despre Cătălin Avramescu, reprezentantul diplomatic în Finlanda și Estonia. Iată declarația acestuia, în exclusivitate pentru România liberă: "Eu am răspuns solicitării MAE, semnate de Titus Corlățean, scriind, negru pe alb, în mesajul internet 460 din 17 august 2012, ca ambasada (României din Finlanda – n.r.) nu poate furniza aceste cifre. Am să cer Corpului de control să îmi spună dacă adresa (trimisă de către MAE la CCR – n.r.) cuprindea sau nu cifre pentru Estonia și Finlanda, explicit sau implicit (ca parte a unui total UE). Dacă da – și probabil că da, pentru că Ponta a declarat atunci public că adresa are toate cifrele pentru statele UE, așa îmi amintesc – atunci nu poate fi decât un fals în acte."
România liberă a cerut atât Curții Constituționale, cât și Ministerului Afacerilor Externe să-i pună la dispoziție documentele trimise de către MAE în 2012 în legătură cu alegătorii din străinătate. CCR a refuzat să facă publice documentele primite de la MAE, argumentând, sec, că "solicitarea dvs. de punere la dispoziție a unor documente și a unor informații din documente ce privesc actele și lucrările unui dosar soluționat de Curtea Constituțională sunt informații exceptate de la liberul acces al cetățenilor."
MAE, însă, a oferit un răspuns (după 30 de zile lucrătoare de așteptare, adică după șase săptămâni calendaristice) cel puțin stupefiant: "Până la acest moment, ca urmare a unor verificări ample, documentul solicitat de dvs. nu a fost identificat în arhiva MAE. În măsura în care acest document va fi identificat în perioada următoare, acesta vă va fi pus la dispoziţie de îndată."
Practic, Ministerul Afacerilor Externe susține, negru pe alb, că documente trimise oficial la Curtea Constituțională a României nu se găsesc în arhiva ministerului. Dacă această informație reflectă realitatea, la mijloc este fie o neglijență gravă, fie un sabotaj. Este, însă, la fel de posibil ca documentele să existe în arhivă, dar să nu fie puse la dispoziția publicului tocmai din motivele invocate de sursele România liberă.
