„Fantomaticul“ Sam Pa a devenit intermediarul între China şi Africa, dar povestea sa dezvăluie o latură tulbure a ambiţiilor Chinei. A deschis porţi pentru Beijing în Africa şi a realizat alianţe cu un continent ale cărui resurse au contribuit la alimentarea creşterii economice fenomenale a Chinei.
Sam Pa, acţionând în obscuritate, a reuşit în cursul ultimului deceniu să facă afaceri pe cele cinci continente de zeci de miliarde dolari şi a construit de la zero o reţea tentaculară de societăţi legate prin proprietari comuni, administratori şi o adresă – Queensway 88, în Hong Kong. Cei care au urmărit evoluţia reţelei au numit-o Grupul Queensway 88. Face afaceri cu BP, Total şi Glencore. Grupul are interese plecând de la gazul indonezian şi rafinarea petrolului în Dubai la apartamente de lux în Singapore şi o flotă de jeturi Airbus şi este activ în Coreea de Nord şi Rusia. Are o reţea de societăţi private şi offshore-uri care susţin cele două întreprinderi principale – China Sonangol, o companie petrolieră majoritar angoleză, şi China International Fund, o infrastructură în exploatări miniere, al cărei drapel flutură deasupra intrării unui zgârie-nori din Luanda.
Acest imperiu are bazele în Africa, la Luanda. Pa nu este înregistrat ca acţionar sau administrator al vreunei societăţi din Queensway, dar acţionează ca reprezentant al reţelei la reuniunile cu preşedinţii, şeicii şi magnaţii. Autorităţile chineze au negat cu câteva ocazii orice legătură între guvern şi activităţile grupului Queensway, în Africa dar o anchetă a Financial Times pe baza documentelor întreprinderii a stabilit că Pa şi asociaţii au conexiuni şi interese cu mai marii de la Beijing, inclusiv cu serviciile secrete şi întreprinderi publice. Reţeaua Queensway a jucat un rol esenţial în promovarea intereselor economice ale Chinei în Africa.
Societăţile grupului s-au impus ca un partener privilegiat pentru regimurile represive care controlează câteva dintre statele cele mai bogate în resurse din Africa, unde populaţiile trăiesc în sărăcie în timp ce conducătorii lor adună averi incredibile. De la regimul lui Robert Mugabe din Zimbabwe şi junta sângeroasă din Guineea la statele corupte Angola şi Nigeria. Strategie care l-a adus pe Sam Pa pe lista sancţiunilor SUA.
China International Fund, pe scurt CIF, îşi are sediul într-un turn oval de 50 etaje, aflat pe Queensway la numărul 88, un bulevard sinuos din Hong Kong, spre care conduc toate pistele – cele ale petrolului din Angola, ale diamantelor din Zimbabwe sau ale bauxitei din Guineea… Queensway 88 este una dintre adresele cele mai misterioase ale unei noi lumi desenate de fluxurile mondializate caracterizate de evitarea Occidentului, ale unei lumi dominate de intermediarii din umbră ai Beijingului în Africa. Pe scurt, nebuloasa China-Africa.
CIF: cele trei litere pot fi găsite pe portierele jeep-urilor care circulă pe şoselele africane pline de gropi şi pe fuselajele unei flote de jeturi private chineze care fac escală în Dubai în drum spre Africa, unde pasagerii lor sunt adesea scutiţi de a mai trece prin vamă.
Sigla CIF poate fi găsită şi pe placa unui zgârie-nori de pe Wall Street în New York, achiziţionat în mod misterios de la JP Morgan Chase de chinezi. Trei litere care ascund peste 100 de societăţi înregistrate la Queensway 88. O nebuloasă, un ecran de fum pentru protejarea unui om misterios şi invizibil ce poartă trei sau patru nume diferite şi a cărui singură apariţie publică se pare că datează din 2004.
Pe urmele invizibilului Sam Pa
De câteva luni, scriu media europeană şi americană, toată lumea pare că s-a lansat pe urmele lui – Congresul SUA a demarat o anchetă demnă de un roman de spionaj asupra „grupului din Queensway 88”, ONG-ul britanic Global Witness a sesizat acest caz pentru a demonstra resorturile corupţiei africane şi cere africanilor să profite de resursele lor minerale, iar The Economist a denunţat, după impresionante dar infructuoase cercetări, opacitatea „sindicatului” din Queensway 88.
Cercetările au permis creionarea portretului-robot al personajului principal care se numea Xu Jinghua în momentul naşterii, acum 60 de ani, în China continentală. La „sindicatul” din Queensway 88, pe care îl reprezintă, el poartă numele Xu Songhua, Sa Muxu, Sam King şi, mai recent, Sam Pa. S-a stabilit că Sam Pa a urmat în anii 1970 cursurile Academiei Militare din Baku, capitala fostei republici sovietice Azerbaidjan. Acolo a făcut cunoştinţă cu mai mulţi ofiţeri comunişti angolezi, inclusiv viitorul preşedinte Jose Eduardo dos Santos. Contacte devenite utile în 1992, când guvernul MPLA (comunist) de la Luanda căuta cu disperare arme pentru a rezista ofensivei gherilei Unita. Sponsorii săi tradiţionali se prăbuşiseră – URSS nu mai exista şi Cuba abia îşi trăgea sufletul.
Arme şi petrol
Sam Pa nu a fost singurul solicitat pentru înarmarea guvernului. Luanda se îndreptase şi spre Franţa, care l-a trimis pe Pierre Falcone, acesta furnizând angolezilor între 1993 şi 1994 material militar în valoare de 790 milioane euro. Operaţiune complexă, denumită în Franţa „Angolagate”, care a adus grave prejudicii judiciare principalului său arhitect, Pierre Falcone, până la ieşirea lui uimitoare din închisoarea Fleury-Merogis, în 2011. Cei doi bărbaţi s-au cunoscut şi s-au apreciat, iar Falcone a fondat la Beijing întreprinderea de consulting Pierson Capital Asia, care practica, între altele, consilierea întreprinderilor chineze dornice să investească în Angola. Printre clienţi, grupul financiar Citic (filiale bancare în 44 de ţări cu rezerve declarate de 90 miliarde euro), firma de stat de armament Norinco şi compania China Sonangol, unde şef era Sam Pa, care a pus piciorul în Angola în 2004, „anul chinez” pentru această fostă colonie portugheză devastată de 27 de ani de război civil.
La finele anului precedent, occidentalii au refuzat să participe la o conferinţă a donatorilor pentru organizarea reconstrucţiei, pe motiv că Luanda nu respecta nici unul dintre criteriile „consensului de la Washington” predicate de FMI şi Banca Mondială. În Angola domnea o corupţie generalizată şi anual dispărea câte un miliard de dolari din veniturile petroliere, iar puterea nu avea intenţia să organizeze alegeri libere şi democratice. Atunci, Angola s-a întors spre China – lui Sam Pa, revenit dintr-un turneu fără rezultate din America Latină, i-a fost prezentat Manuel Vicente, şeful companiei petroliere naţionale Sonangol. Cei doi au pus bazele unuia dintre contractele „petrol contra infrastructură”, cel mai profitabil din istorie. Au creat succesiv două societăţi, China International Fund (CIF) şi China Sonangol, şi din 2005 cvasi-totalitatea producţiei angoleze de petrol era revândută Chinei, la preţ dublu faţă de achiziţie. În contrapartidă, CIF s-a angajat să finanţeze în Angola mii de kilometri de şosele, trei căi ferate, un aeroport, două porturi maritime, spitale şi sute de mii de locuinţe şi chiar o nouă capitală. Investiţii estimate între 2,9 şi 9,8 miliarde dolari. Câteva luni mai târziu, Angola devenea cel mai mare furnizor de petrol al Chinei, devansând Arabia Saudită. În 2010, peste 20 miliarde dolari din petrol au tranzitat prin societăţile lui Sam Pa şi Manuel Vicente.
Puterea fostului spion
Unul dintre simbolurile nebuloasei din Queensway 88, Sam Pa, fost spion devenit intermediarul Chinei pe continentul african, practică alături de asociaţii săi traficul, contrabanda şi corupţia. Este unul dintre fondatorii puternicului şi influentului grup cu sediul în Hong Kong, cunoscut oficial ca 88 Queensway Group, fondat la începutul anilor 2000 pentru a face afaceri cu regimuri paria. Sam Pa şi asociaţii prezidează o pleiadă de firme dispersate în peste jumătate de duzină de jurisdicţii.
Aceste întreprinderi controlează un portofoliu de mai multe miliarde dolari în investiţii ce acoperă sectoare ca petrolul, minele, infrastructurile, aviaţie şi imobiliare pe cinci continente. Grupul s-a instalat în Guineea, Niger sau Madagascar, după loviturile de stat care au avut loc în aceste țări, şi a deschis o reprezentanţă în Zimbabwe în momentul crizei postelectorale din 2008. Numeroase proiecte legate de întreprinderi aflate sub controlul grupului nu s-au concretizat niciodată şi persistă o mare opacitate în jurul investiţiilor acestuia. Americanul J.R. Mailey a anchetat şapte ani activităţile lui Sam Pa şi a asociaţilor din 88 Queensway Group şi dezvăluie că responsabilii acestui conglomerat au fost implicaţi în traficul de arme, contrabanda cu diamante şi coruperea agenţilor publici străini.
Structura din umbră
Desigur că Sam Pa nu este singurul stăpân la bord. Numele său nu apare în nici una dintre structurile înregistrate la Queensway 88. Registrele evidenţiază două nume feminine – Veronica Fung, directoare a 20 de societăţi de la faimoasa adresă din Hong Kong, care ar putea fi soţia sau amanta lui Sam Pa, şi Lo Fong Hung, directoare a altor 34 de societăţi, toate înregistrate în acelaşi zgârie-nori. Soţul lui Lo este Wang Xiangfei, directorul gigantului financiar Citic şi fost director al altui uriaş financiar de stat, China Everbright. El are interese directe în cel puţin şase societăţi din Queensway 88.
Când anchetele Congresului SUA şi ale ONG-ului Global Witness au dezvăluit aceste detalii, observatorii care au studiat acţiunile chinezilor în Africa au fost surprinşi că nebuloasa Queensway 88 părea mult mai legată de guvernul chinez. Registrul Comerţului din Hong Kong menţionează strada Dong Chang An nr. 14, din Beijing, ca adresă privată a lui Wu Yang, director al cel puţin 14 companii din acest „sindicat”. Or, această adresă este cea a unei clădiri masive şi cenuşii din estul Pieţei Tien Anmen, sediul serviciilor secrete chineze. Colonelul Wu se pare că a fost înlăturat recent din „sindicat”, cu care se află în proces, în timp ce interesele angoleze nu încetează să crească în putere. Potrivit Economist, registrele din Singapore, unde „sindicatul” a delocalizat ultimele sale structuri, arată că societatea China Sonangol, angoleză în majoritate, ar fi achiziţionat deja CIF, societatea de origine. Puterea privată a sindicatului din Queensway 88 nu a încetat să irite autorităţile chineze, actorii majori din domeniul petrolului denunţând o concurenţă neloială, iar diplomaţii chinezi se confruntă cu compatrioţii lor fără scrupule, care pătează imaginea frumoasă pe care China încearcă să o proiecteze în Africa.
Aur şi diamante contra investiţii iluzorii
Beneficiind de fonduri considerabile, „sindicatul” intenţionează să investească şi în alte locuri în Africa. Jeturi private cu sigla CIF au fost reperate pe aeroportul din Harare, Zimbabwe, unde Sam Pa şi ai săi au finanţat serviciile secrete ale lui Robert Mugabe în schimbul concesiunii minelor de aur, de platină şi de diamante. CIF urma să investească 8 miliarde dolari în infrastructura ţării, plan ce nu s-a materializat niciodată.
În 2009, „sindicatul” şi-a aruncat plasa asupra Guineii, la Conakry, unde un tânăr ofiţer, Dadis Camara, preluase puterea la moartea bătrânului general Lansana Conte. Interlocutorul chinezilor a fost ministrul Minelor de atunci, Mahmoud Thiam, fost bancher la Merrill
Lynch şi la UBS din New York. CIF era gata la orice pentru a obţine concesiunea Mont Nimba, ultimul mare zăcământ de minereu de fier din lume, a mai multor mine de bauxită, dar şi concesiuni petroliere. CIF a oferit un elicopter şi 100 milioane dolari juntei guineze şi a promis infrastructuri publice de 7 miliarde dolari. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat – căderea lui Camara în 2009 şi alegerile din 2010 au dus la expulzarea CIF din Guineea. Un episod fără consecinţe pentru „sindicat”, avioanele sale fiind semnalate în cele patru colţuri ale planetei, din Tanzania în Cote d’Ivoire, din Coreea de Nord în Rusia.
Mereu nepedepsit
J.R. Mailey, care s-a alăturat Centrului african de Studii Strategice, un grup finanţat de Congresul SUA, arată că Sam Pa a fost şi este angajat fără încetare în afaceri foarte controversate în întreaga Africă, dar niciodată nu fost tras la răspundere. În 2010, cercetătorul american a încercat să înţeleagă cum un ansamblu de societăţi atât de criticate putea continua să funcţioneze în totală impunitate. Miile de documente studiate şi materiale media din toată lumea au demonstrat că Sam Pa a avut întotdeauna bune relații la momentul oportun. El a fost activ în afaceri şi în serviciile secrete de-a lungul deceniilor 1980 şi 1990 şi a legat excelente relaţii cu oameni de afaceri şi politicieni la Beijing, în Belgia, în Cambodgia.
A traversat dificultăţile judiciare de la finele anilor 1990 şi a dispărut un timp, pentru a reapărea la Hong Kong în 2000, chiar în momentul în care investitorii chinezi se interesau de investiţii în străinătate. A făcut în Hong Kong un centru al afacerilor sale China-Africa, beneficiind de faptul că teritoriul adăposteşte cele mai importante bănci din lume, iar tribunalele sunt considerate cele mai fiabile. Alt avantaj al înregistrării firmelor în Hong Kong este posibilitatea păstrării secretului identităţii şi este raţiunea pentru care nici unul dintre aliasurile lui Sam Pa nu apare în vreuna dintre întreprinderile legate de grupul Queensway 88. Situaţia permite derularea oricărui tip de trafic, de la terorism la contrabandă.
Relaţiile dintre grupul Queensway şi Beijing oscilează între apropiere şi turbulenţe. Sam Pa, un fost spion, şi alţi doi membri fondatori ai grupului, Lo Fong Hung şi un fost funcţionar numit Wu Yang, au avut fiecare, într-un moment sau altul, legături formale cu statul chinez. De la creare, liderii Queensway au beneficiat de acces la înalţi funcţionari chinezi şi au legat relaţii solide cu companii de stat, în special Sinopec, una dintre cele mai mari întreprinderi petroliere chineze. Queensway a fost de asemenea foarte criticată de Beijing, la un nivel fără precedent pentru investitorii chinezi în Africa.
Grupul Queensway 88 face afaceri cu BP, Total şi Glencore, are interese în extracţia de gaz indonezian şi rafinarea petrolului în Dubai, deţine apartamente de lux în Singapore şi o flotă de jeturi Airbus, este activ în Coreea de Nord şi Rusia.
