Acum 11 ani, premierul Tăriceanu se lăuda că guvernul pe care-l conducea scăzuse prețul contractului cu Bechtel cu 126 de milioane de euro. Adevărul, însă, este altul: după renegocieri, în 2006, contractul cu Bechtel s-a scumpit cu aproape zece milioane de euro.
Ministru al Transporturilor în 2005, Gheorghe Dobre a fost mandatat în anul 2005 de către premierul Călin Popescu Tăriceanu să renegocieze contractul semnat cu compania americană Bechtel pentru construcția autostrăzii Brașov-Cluj-Borș.
Într-un document oficial al Guvernului se menționează că partea română a obținut, în urma negocierilor, o reducere a costurilor în valoare de 126 milioane euro.
Dintr-un alt document oficial emis de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi obţinut în exclusivitate de România liberă rezultă contrariul: valoarea contractului nu a scăzut, ba din contră, a crescut. Cu 9,3 milioane de euro. Mai mult, în urma renegocierii, contractul cu Bechtel a fost secretizat. Apoi a dispărut fără urmă.
Contractul, acordat de Năstase prin OUG
Povestea celui mai păgubos contract semnat vreodată de statul român a început pe 18 noiembrie 2003. Atunci, Guvernul României, condus de premierul Adrian Năstase, a emis Ordonanța de Urgență nr. 120 prin care mandata fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) să negocieze direct cu firma americană Bechtel International Inc. contractul pentru proiectarea și construirea autostrăzii Brașov-Cluj-Borș.
O lună mai târziu, pe 19 decembrie, Guvernul Năstase împuternicea CNADNR să semneze contractul cu americanii de la Bechtel. Valoarea totală a proiectului a fost calculată atunci la 2.247.500.002 euro, conform informațiilor furnizate „României libere“ de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), fosta CNADNR (facsimil 1 din GALERIA FOTO). De acești bani, americanii de la Bechtel ar fi trebuit să proiecteze și să construiască 415 km de autostradă, deci statul român ar fi urmat să plătească în jur de 5,4 milioane euro pe kilometrul de autostradă.
Modul de atribuire a contractului, cu încălcarea legislației din domeniul achizițiilor publice, a generat o serie de critici la adresa Guvernului Năstase din partea unor actori internaționali: UE, Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare și Fondul Monetar Internațional.
Oficial în 2006: statul a economisit 126 de milioane de euro
După alegerile din 2004, în fruntea Guvernului s-a instalat premierul Călin Popescu Tăriceanu, care susținea public abandonarea proiectului „Autostrada Transilvania”. Chiar și președintele Traian Băsescu considera, în 2005, că proiectul este ineficient, fără acoperire economică. Totuși, “binomul” Alianței D.A., adică președintele Băsescu și premierul Tăriceanu, s-a mulțumit doar să mandateze Ministerul Transporturilor să renegocieze contractul cu compania Bechtel, din cauza constatării existenței mai multor nereguli în contractul de construire a autostrăzii Transilvania. În ședința Guvernului din data de 15 iunie 2005, a fost aprobată o notă prin care se mandata Ministerul Transporturilor să renegocieze contractul semnat cu Bechtel.
La șefia ministerului se afla pedistul Gheorghe Dobre, care a dus la îndeplinire cerința Guvernului. Astfel, la nivelul Ministerului Transporturilor a fost constituită o comisie de renegociere a contractului, comisie care a avut întâlniri cu reprezentanții Bechtel în perioada iunie-decembrie 2005.
În urma renegocierii, s-au modificat mai multe clauze cuprinse în Nota de Fundamentare a Hotărârii de Guvern nr. 224 din 2006, semnată de ministrul Gheorghe Dobre. Printre acestea, la punctul 5, se specifică negru pe alb că cele două părți au convenit la „o reducere a costurilor, pe total proiect, cu 126.000.000 euro” (facsimil 2 din GALERIA FOTO). Ceea ce însemna că și construcția Autostrăzii Transilvania urma să coste, în total, 2.121.500.002 euro.
Oficial în 2017: contractul s-a scumpit, de fapt, cu zece milioane de euro
La 11 ani de la publicarea hotărârii de Guvern prin care s-ar fi economisit 126 de milioane de euro, Compania Națională de Autostrăzi și Infrastructură Rutieră a detonat bomba: în realitate, prețul total al contractului nu a fost redus, așa cum se arată în nota de fundamentare. La solicitarea „României libere”, CNAIR a precizat că „prin primul Acord de Modificare a Contractului, aprobat prin H.G. nr. 224/16.02.2006, valoarea contractului prevăzută în Anexa 10 s-a modificat la 2.256.779.760 euro”.
Ceea ce înseamnă că prețul contractului a crescut cu aproximativ 9,3 milioane euro față de cât negociase Guvernul Năstase, nicidecum nu scăzuse. Întrebat despre modul în care s-au desfășurat negocierile dintre comisia de renegociere a contractului și americanii de la Bechtel, Gheorghe Dobre a răspuns nervos că a avut o echipă care a renegociat contractul: „Știu că în mandatul meu s-a făcut o negociere. Am avut o echipă de negociere. Nu negociază ministrul un contract”. Cu alte cuvinte, ministrul Dobre a semnat ca primarul că prețul scădea cu 126 de milioane de euro, fără să-și asume economisirea.
Cât despre secretizarea contractului, fostul ministru a spus că nu știe cine și cum a decis secretizarea contractului renegociat. „Contractul nu era secret. Eu știu cum și ce s-a întâmplat? Ministerul ăla are multe contracte. În mandatul meu nu s-a pus problema că a dispărut contractul. Dacă guvernul a secretizat contractul, guvernul desecretizează. Eu nu puteam să îl secretizez”, a adăugat Dobre.
Pierderea contractului original, clasată dubios
În octombrie 2016, România liberă a dezvăluit în exclusivitate că, în mod absolut surprinzător, dosarul penal în care se ancheta dispariția exemplarului original al contractului Bechtel a fost clasat fără a se fi descoperit vinovații.
Cu ocazia negocierilor pentru rezilierea contractului, în august 2013, ministrul Dan Șova a anunțat că s-a pierdut contractul original semnat cu compania Bechtel. Poate că Șova nu ar fi admis pierderea, dar avea nevoie de un motiv suficient de bun pentru care nu se putea desecretiza documentul, așa cum se cerea public. Pe 26 august 2013, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții -Străine (DPIIS), condus la -aceea dată de ministrul Dan Șova, a anunțat că a depus depus la Direcția Națională -Anticorupție plângere penală pentru lipsa exemplarului -original al contractului cu -Bechtel.
Pe 10 octombrie 2013, DNA și-a declinat competența în soluționarea dosarului către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. După numai opt zile, Parchetul de pe lângă ICCJ a trimis ancheta la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului (PJS) 1. După ce a stat aproape un an la procurorii PJS 1, pe 24 iulie 2014 dosarul a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5. Iar procurorii de aici i-au delegat pe polițiștii de la Secția 17 din București să se ocupe de anchetă. După încă un an, dosarul a fost îngropat definitiv pe 30 septembrie 2015 pentru că faptele s-ar fi prescris.
„Vă comunicăm că la data de 30.09.2015 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 -București a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de Dan Coman Șova, în calitate de ministru delegat, reprezentant al -Departamentului de Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, sub aspectul infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin.1, C.Pen., cu aplicarea art. 5 C.Pen., întrucât din cercetări nu a rezultat comiterea unei fapte prevăzute de legea penală și sub aspectul infracțiunilor de distrugere (…), neglijență în serviciu (…) și abuz în serviciu contra intereselor publice (…), întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale”, a precizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 la solicitarea RL.
Dar cum au decis procurorii că răspunderea penală s-a prescris? Mai exact, ce dată de săvârșire a infracțiunilor au luat în calcul astfel încât să calculeze îndeplinirea termenului de prescripție? La toate aceste întrebări, procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 nu au dat și nu vor da nici un răspuns. Conform legii, rezoluția de clasare a dosarului nu se comunică decât părților. Iar în acest caz partea interesată este exclusiv fostul Departament de Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, adică o altă instituție de stat.
SCANDALOS. 1,2 miliarde de euro pentru 52 de kilometri de autostradă
Contractul pentru construirea Autostrăzii Transilvania a fost reziliat în data de 29 mai 2013, printr-un Acord de Încetare și Tranzacționare. În perioada 2004-2013, americanii de la Bechtel au reușit să construiască doar 52 de km de autostradă pentru care au primit suma de 1.214.652.646 euro, la care se adaugă TVA în valoare de 670 milioane lei.
În urma unei interpelări parlamentare, fostul ministru al Transporturilor Dan Șova a prezentat defalcat valoarea plăților efectuate către Bechtel. Astfel, pentru lucrări s-a plătit suma de 1.105.654.153 euro. Alte 109 milioane de euro s-au plătit pentru pierderi și daune. În plus, s-au mai plătit 37,2 milioane euro la rezilierea contractului. Pe lângă acești bani, statul a mai plătit despăgubiri pentru exproprierea terenurilor, în valoare de 150 milioane euro.
Extra, fosta CNADNR a mai semnat un contract cu firma Egis International pentru supervizarea lucrărilor la Autostrada Transilvania. În perioada ianuarie 2005 – septembrie 2016, s-au plătit pentru supervizarea lucrărilor nu mai puțin de 262 milioane lei, deși contractul cu Bechtel fusese reziliat încă din 2013.
În total, este vorba despre costuri care depășesc 1,3 miliarde de euro, adică 25 milioane de euro pe kilometru.
VERDICT. Statul trebuie să recupereze 525 milioane de euro
Ministerul de Finanțe a calculat că statul a fost prejudiciat cu suma de 525 milioane de euro ca urmare a modului în care s-a derulat și negociat contractul cu compania americană Bechtel, din 2003 până în 2013. Banii urmează să fie recuperați de la directorii care s-au perindat la șefia CNADNR.
„Printr-un acord de modificare din 2006, avansul de 40 de milioane de euro a fost reclasificat şi transformat în cheltuieli de mobilizare, valoarea acestora ajungând la suma fixă de 70 mil. euro, în condiţiile în care Contractul prevedea o sumă globală de 30 de milioane de euro pentru activităţi anterioare începerii lucrărilor de construcţii”, se arată, printre altele, în raportul MF, citat de digi24.ro.
