O modificare adusă Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare, pe vremea când ministru al Apărării era Gabriel Oprea, a crescut gradul de dependență a ofițerilor de informații față de șefii lor numiți politic, favorizând politizarea acestor instituții. În acest mod, Oprea și-a extins influența asupra serviciilor secrete și, implicit, puterea sa politică.
Imediat după izbucnirea scandalului vacanţelor petrecute în străinătate de Florian Coldea, fost prim–adjunct al directorului SRI, şi Sebastian Ghiţă, acuzat de fapte de corupție, preşedintele Klaus Iohannis a deschis subiectul modernizării legislației din domeniul securității naționale.
El a invitat partidele să adopte în Parlament un nou pachet de legi, având în vedere că vechile reglementări datează de la începutul anilor ’90. Solicitarea președintelui este legitimă, deoarece actuala legislație nu mai corespunde cerinţelor de securitate, într-un context regional şi global extrem de complicat.
Cu atât mai mult cu cât, de-a lungul timpului, legile securităţii naţionale au fost modificate pentru a servi altor interese decât cele pentru care au fost create, respectiv intereselor unor politicieni avizi de putere și bani.
„România liberă” vă prezintă astăzi modul în care Gabriel Oprea, fost ministru al Apărării şi vicepremier pentru securitate naţională, a modificat Statutul cadrelor militare, pentru a-şi subordona ofiţerii de informaţii şi a-i transforma astfel în unelte politice. Această modificare a produs efecte ireparabile în sistemul de securitate naţională.
Cine este Gabriel Oprea
Pe Gabriel Oprea foarte mulţi şi-l amintesc drept utilizatorul în exces al formulei „interesul naţional”. Ar fi folosit-o şi în prezent dacă tragicul accident în care şi-a pierdut viaţa poliţistul Bogdan Gigină nu l-ar fi trecut pe linie moartă.
În ciuda celor declarate public, Gabriel Oprea a fost mânat doar de interesele personale şi de propria sete de putere. Influența și-a consolidat-o pe seama serviciilor de informaţii din ministerele pe care le-a condus: Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA), din Ministerul Apărării, și Direcția de Informații și Protecție Internă -(DIPI), din Ministerul de Interne.
Pentru a-i face pe ofiţerii de informaţii dependenți de superiorii lor ierarhici, fideli ai săi, Gabriel Oprea a modificat, în 2011, pe când era ministru al Apărării în Guvernul Boc, Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare cu două alineate asupra cărora, în momentul de față, Curtea Constituţională este chemată să se pronunțe dacă încalcă sau nu Legea fundamentală.
Modificările au fost aduse articolului 85, unul dintre articolele care reglementează „trecerea în rezervă sau direct în retragere a cadrelor militare“. În Monitorul Oficial nr. 290 din 26 aprilie 2011 a fost publicată Legea nr. 53/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
La art. 85, alin. 1 au fost introduse două litere noi care prevăd că trecerea în rezervă sau direct în retragere are loc: „m) în cazul neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condiţiile legii; n) după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informatii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare“.
Lege abuzată
Aceste două alineate s-au transformat rapid într-un instrument de presiune asupra ofițerilor de informații, deoarece retragerea certificatului de acces la informații clasificate nu se face în situații justificate, cu respectarea legilor în domeniu. Din acest motiv, oamenii din serviciile secrete stau cu sabia lui Damocles deasupra capului, fiind permanent la dispoziția șefilor. Mai ales că lucrurile acestea se petrec, din păcate, și cu complicitatea conducerii ORNISS.
De altfel, cu ajutorul acestor alineate, Gabriel Oprea, cu complicitatea şefului DGIA, gen. Marian Hăpău, l-a executat abuziv pe col. (r) Doru Paraschiv, fost ofiţer de contrainformaţii militare, despre cazul căruia „România liberă“ a scris pe larg.
Acestuia i-a fost retras certificatul de acces la informaţii clasificate-nivel „strict secret de importanţă deosebită“ și a fost trecut în rezervă, în baza literei n), de la art. 85, alin. (1).
Col. Paraschiv a ridicat excepția de neconstituționalitate a celor două aliniate, iar Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis să oblige Curtea de Apel București (CAB), instanța de fond, să trimită speţa la Curtea Constituțională pentru a stabili dacă prevederea este în acord cu Legea fundamentală. Deocamdată, CAB întârzie trimiterea dosarului la CCR, tergiversând decizia ICCJ.
Prevederile în cauză sunt considerate ”neclare și lipsite de previzibilitate”, ”permit îngrădirea dreptului la muncă” și ”instituie o inegalitate între drepturile celor trecuți în rezervă pentru motive imputabile și ale celor trecuți în rezervă din motive neimputabile”, încălcând astfel art. 1, 16 și 41 din Constituție.
DGIA, acuzată că proteja informativ ședințele UNPR
În memoriile trimise instituțiilor din domeniul securității naționale de col. (r) Doru Paraschiv, în care acesta reclama abuzurile la care a fost supus, ofițerul de contrainformații militare a dezvăluit și faptul că DGIA ajunsese o unealtă politică în mâna lui Gabriel Oprea, cu complicitatea șefului instituției: „Gl.-lt. Hăpău Marian a săvârșit abuzuri în serviciu în legătură cu unele activități politice la care personalul DCiSM participa, atât în timpul programului, cât și în afara programului instituției, activități interzise de prevederile Legii nr. 51/ 1991 privind siguranța națională a României. Activitatea noastră consta în «a face asigurare contrainformativă» pentru întâlnirile politice ale conducerii și membrilor UNPR. Personal nu am participat deoarece am luat atitudine în cadrul colectivului din care făceam parte, solicitând șefilor profesionali «ordin scris» (2011)“.
