Timp de un deceniu, până în 2015, România a ocupat primul loc în ceea ce privește numărul infractorilor străini din Italia. Am căutat să înțelegem de ce-a fost așa și cum se schimbă lucrurile în ultimii ani.
Românii pleacă întruna din România. Cu aproximativ trei milioane de oameni în alte țări UE, avem a doua cea mai mare populație de migranți de pe continent, după Polonia. Potrivit statisticilor oficiale, în jur de un milion de români trăiesc în Italia. O mică parte dintre aceștia, aproape 3.000, se află după gratii în Peninsulă. Cifra reprezintă cel mai mare număr de migranți UE aflat după gratii într-o altă țară a Uniunii. Timp de zece ani, până în 2015, românii fuseseră și cei mai numeroși străini din pușcăriile italiene.
În majoritatea cazurilor, românii sunt condamnați pentru infracțiuni mărunte, cum ar fi furturi din magazine, intrări prin efracție sau furturi din buzunare. „În Germania, aproape 60% din românii închiși se află acolo pentru furturi, ceea ce e destul de neobișnuit – majoritatea sunt acolo pentru infracțiuni comise cu violență sau tâlhării“, a explicat Christian Walburg, doctor în științe penale la Westphalian Wilhelm University din Münster, Germania… citeşte mai multe AICI!
La sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, când românii au început să ajungă în Italia, grosul infracțiunilor era reprezentat de cerșit, furat din magazine ori din buzunare sau proxenetism. O „specialitate” era furtul de cablu de cupru din rețelele de transport, pe care-l topeau și-l vindeau către depo-zitele de fier vechi.
„Atunci exista un val de infracțiuni din partea româ-nilor”, spune Vincenzo Nicoli, șeful celei de-a II-a divizii a Serviciului Operativ Central din cadrul Poliției italiene.
Însă, în 2016 oficialul spune că, dacă avem în vedere numărul mult mai mare de români, constatăm doar un nivel de criminalitate ce reflectă această creștere masivă a populației. Majoritatea infracțiunilor se petrec în marile orașe italiene: Torino, Bologna, Milano și Roma, acolo unde s-au stabilit cei mai mulți migranți.
Citeşte şi: O româncă traficată în Spania povestește despre calea de la tragedie la o viață normală
„Când încep să te violeze, trebuie să taci, fiindcă nu vrei să te omoare. Trebuie să stai complet paralizată, așa suferi mai puțin. Dacă te împotrivești, n-ai nicio șansă împotriva a cinci bărbați“.
Amelia Țigănuș locuiește acum în Spania, dar și-a petrecut copilăria și adolescența în Galați, la sfârșitul anilor ’90. Când avea 13 ani, cinci băieți dintr-o gașcă locală au violat-o. Cartierul îi știa de golani, însă nu fuseseră niciodată arestați. Au violat-o în mai multe rânduri. Amelia spune că, la vremea aceea, era un lucru obișnuit în Galați… citeşte mai multe AICI!
Nu se mai distinge vreun spe-cific al criminalității românești. „Nu există o problemă românească”, declară Piero Piccinini, un avocat care a reprezentat numeroși români în instanțele italiene. „Mi-e imposibil să vorbesc despre un trend infracțional legat de români. Ar fi ca și cum ar trebui să fac referire la un tip de infracțiune din Toscana sau Lazio.”
Un lucru se poate spune însă: românii au devenit mai organizați și mai pregătiți. S-a întâmplat în același ritm în care cetățenii cinstiți care obțin calificări mai bune în meseriile lor încep propriile afaceri și contribuie la economia italiană deve-nind mai buni profesioniști.
Traseul infractorilor români urmează un model similar celui reprezentat de albanezi. Aceștia au ajuns în Italia la sfârșitul anilor ‘90 într-un val masiv și au început să se ocupe de infracțiuni lăsate deoparte de italieni. Acestea includeau infracțiuni vizibile precum proxenetismul și furtul.
În timp ce albanezii gravitau mai degrabă în jurul traficului de droguri, românii au preluat furturile și prostituția. „Grupările italiene le-au permis străinilor să se ocupe de activitățile de care nu mai erau interesați”, a explicat Vincenzo Nicoli.
Potrivit acestuia, multe organizații infracționale din Balcani au un background ce include pregătirea militară și o disponibilitate pentru folosirea violenței și oamenii sunt mai duri decât italienii. „Sunt pregătiți fizic pentru orice tip de confruntare, iar asta îi deosebește de localnici”, arată el.
Români contra români
Un mare număr de infracțiuni comise de români sunt îndreptate împotriva propriilor comunități. De la jumătatea anilor ‘90, bande de români au început să traficheze propriii cetățeni pentru cerșetorie, prostituție sau să comită escrocherii cărora le cădeau victime conaționali. Asemenea fapte erau mai ușor de comis în afara țării, întrucât victimele erau în poziții mai vulnerabile acolo. Din cauza barierei culturale, autoritățile locale erau, la vremea respectivă, dezarmate în fața acestor fapte.
„Dacă e să spun ceva legat de grupările românești, aș menționa faptul că sunt specializate în comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva conaționalilor din marile orașe”, a menționat Vincenzo Nicoli.
La Torino, românii au creat o organizație de tip mafiot în interiorul comunității. Folosind tehnici similare celor utilizate de Cosa Nostra, Camorra și ‘Ndrangheta, aceștia au început să facă bani de pe urma cluburilor de noapte românești care maschează prostituția. Gruparea din Torino era una de tip militar, cu un lider și o linie secundă de comandă. „E prima încercare demascată [a românilor] de a crea o organizație mai structurată și permanentă”, explică reprezentantul poliției. Nu e vorba de români de etnie romă, precizează Nicoli. El spune că n-a depistat niciodată vreo structură infracțională organizată a romilor în Italia.Dosarul a inclus interceptări de conversații în care mem-brii grupării stabileau că, dacă cineva merge la închisoare, organizația urma să ajute familia respectivului cu o sumă de bani.
E un „salt cuantic” în dezvoltarea unei asemenea grupări, afirmă Nicoli. Nivelul de loialitate crește.
Infracțiuni mai sofisticate
Cu toate acestea, grupările din România n-au nicio șansă de a concura cu cele italiene. Cum ar fi în Napoli, unde Camorra are controlul asupra criminalității. „Străinii acționează doar în măsura în care li se permite lucrul ăsta”, spune Fausto Lamparelli, șeful diviziei mobile din cadrul Poliției din Napoli.
Crima organizată românească „n-ar fi posibilă în Napoli” din cauza Camorra, care deține monopolul asupra traficului de droguri și al extorcărilor. În Napoli există găști de hoți de buzunare provenite din România. „Dar aceștia trebuie să aibă grijă pe cine jefuiesc. Dacă fură de la persoana nepotrivită, s-ar putea să fie uciși”, apreciază Fausto Lamparelli.
Recent, românii au început să treacă de la furturile obișnuite la atacuri asupra unor magazine de bijuterii și la aruncarea în aer a bancomatelor. Aceștia atacă noaptea sedii de bănci cu mașini, după care încarcă aparatele în camionete, le duc în locuri izolate, le aruncă în aer cu gaz de acetilenă și fură banii. Întrucât în astfel de operațiuni nu sunt folosite arme, cei prinși nu riscă sentințe foarte mari – e vorba de furturi, nu de atacuri armate.
„Nu mai e vorba de români care pătrund în casă pentru că găsesc fereastra deschisă, ci de grupuri mai bine organizate”, precizează Vincenzo Nicoli.
O dovadă în plus a acestei sofisticări a ieșit la iveală în toamna anului trecut, când poliția italiană a arestat opt membri ai unei grupări care jefuise, cu ani în urmă, un magazin Rolex din Florența, cu măști de schi pe față. Aceștia atacaseră, între timp, și un magazin din Paris. Jefuitorii fuseseră „recrutați dintr-un orfelinat din România și – după cum arăta procurorul Giuseppe Creazzo – antrenați într-o „aca-demie infracțională”.
La vremea respectivă, presa a relatat că acești oameni aparțineau „unei grupări paramilitare de peste 300 de bărbați antrenați pentru patru luni în pădurile României, au învățat să se folosească de topoare, au învățat să-și schimbe rapid hainele, să fugă fără urmă, să îndure condiții vitrege”. SURSA: http://www.controradio.it/rapina-gioielleria-firenze-arrestati-appartenenti-a-gruppo-paramilitare/.
Totodată, clonarea cardurilor bancare ar fi „exclusiv” domeniul românilor și bulgarilor, susține Fausto Fausto Lamparelli. Hoții instalează un dispozitiv în slotul din bancomat care înregistrează informațiile cardului. „Acesta copiază datele de pe banda magnetică. Totodată, hoții îl filmează pe utilizator în timp ce-și tastează codul PIN”, explică Lamparelli.
Datele sunt apoi înregistrate pe un card gol, cu care pot face o serie de cumpărături rapide înainte să dispară. „Inclusiv cardul meu de credit a fost -clonat”, spune șeful diviziei mobile a poliției din Napoli. Când s-a uitat pe desfășurător, Fausto Lamparelli a descoperit că hoții achiziționaseră bilete de avion din Spania în România. „Investigațiile sunt dificile pentru că sunt transnaționale. Cardul meu fusese cu siguranță clonat pe internet. Vinovatul n-a fost găsit.” Acest tip de fraudă are o incidență mare, dar a atins vârful acum câțiva ani. E săvârșit de persoane care se mișcă mult, pentru că încearcă să evite să atragă atenția. Alte infracțiuni în care românii sunt implicați sunt escrocheriile cu mașini. Acestea decurg astfel: un italian are o problemă cu mașina sa: n-o poate vinde, n-o poate repara, n-o poate abandona. Însă vrea să scoată niște bani de pe urma ei. Găsește indivizi care se promovează prin flyere, ce oferă „cash în schimbul mașinilor”. Sunt români, albanezi sau bulgari. Italianul respectiv îi angajează să-i fure mașina. Odată ce știe numărul de înmatriculare, respectivul intră în mașină, o ia și o duce în România.
„Două zile mai târziu, pro-prietarul sună la poliție și re-clamă furtul”, spune Mario Pontillo, directorul asociației de deținuți Il Viandante. „La momentul ăla, mașina e deja în afara Italiei. Apoi proprietarul primește banii de asigurare. Dacă e o mașină bună, românul o poate vinde mai departe.”
„România: e o țară sau o crimă?“
Fiecare crimă cu autor român devine un subiect de primă pagină în Italia. În 2007, Giovanna Reggiani, soția unui ofițer de marină italian, se întorcea acasă, într-o suburbie a Romei, când a fost atacată și ucisă. Romulus Mailat, un român de etnie romă ce locuia în tabăra ilegală din apropiere, a fost arestat și apoi condamnat pentru crimă.
Asta a declanșat o campanie împotriva românilor. În ziua morții femeii, președintele Giorgio Napolitano a emis un decret prin care cetățenii altor țări puteau fi expulzați de către autoritățile locale, pe motive de siguranță publică. Deși documentul nu făcea referire directă la români, legătura era evidentă. În săptămânile ce au urmat, mii de români au fost trimiși înapoi în țară. Ca răspuns, asociația pentru drepturi civile Antigone a organizat demonstrații, în care participanții purtau tricouri pe care scria: „România: e o țară sau o crimă?”.
Decretul n-a fost transformat în lege și a fost lăsat deoparte trei luni mai târziu. În 2015, Mailat a fost transferat într-o închisoare din România, unde ispășește o sentință pe viață. Avocatul Piero Piccinini spune că, în timpul investigației și al procesului, acuzatul n-a beneficiat de niciun fel de sprijin din partea guvernului român. „Am fost surprins de indiferența absolută”, spune avocatul. Acesta bănuiește că asta a fost din cauză că Mailat e rom.
Prejudecățile la adresa românilor ar putea avea un efect asupra numărului celor închiși în Italia. „Există o influență puternică a mass-media și a opiniei publice” asupra condamnărilor, arată Patrizio Gonnella, președintele asociației Antigone, care analizează de 20 de ani informațiile cu privire la închisori.
Varianta în engleză a acestei investigații poate fi citită (English version of this investigation can be read) aici/here.
