Când președintele Traian Băsescu lansa celebra formulă „Marea Neagră, lac rusesc”, aceasta descria mai mult sau mai puțin corect situația strategică din regiune. Acum, după ocuparea Crimeii, Rusia dorește să își întărească prezența militară în peninsulă și să construiască o nouă bază navală la Novorossiisk, pe lângă cea de la Sevastopol și să extindă flota Mării Negre cu 80 de nave și submarine și să transforme, astfel, formula prezidențială în realitate strategică.
Prin 2010, un anume domn Diego Luiz Palmer, pe vremea aceea șeful secției de Planificare al Departamentului Operații al NATO, scria în revista Alianței, NATO Review, un articol în care proclama „Sfârșitul erei navale” și venirea erei post-navale, în care marile flote baze pe grupuri masive de portavioane au devenit desuete și denunța „miopia strategică” a statelor, de la Marea Britanie la China, care se încăpățânau să rămână prizoniere trecutului naval al relațiilor de putere de pe glob. Scria atunci Palmer – care între timp a fost promovat să conducă un departament de evaluare a riscurilor – că „prea puţini vor nega faptul că, la douăzeci de ani de la încheierea Războiului Rece, globalizarea şi remodelarea hărţii geo-economice a lumii solicită o nouă analiză a contribuţiei pe care forţele navale bine pregătite pot şi, într-adevăr, o aduc deja la o gamă largă de misiuni, de la descurajare şi răspunsul la crize, la angajamente înaintate şi menţinerea unui mediu maritim sigur şi protejat din punct de vedere ecologic. O astfel de evaluare ar putea contribui la orientarea politicii de securitate, planificării şi programării producţiei de nave şi desfăşurării operaţiilor întrunite şi maritime.”
Dacă omenirea a intrat într-o eră post-navală și ecologică, acest eveniment a scăpat strategilor de la Kremlin, care se încăpățânează să creadă că proiecția eficientă a puterii nu se poate realiza decât cu ajutorul unei flote puternice. Marți, Vladimir Putin s-a aflat la în portul Novorossiisk, unde comandantul Flotei Mării Negre, amiralul Alexander Vitko, i-a raportat că până la sfârșitul anului 2016 Rusia va avea, în acest port o a doua bază militară după cea de la Sevastopol și că aceasta va primi 80 de nave noi, care vor ridica, până la sfârșitul deceniului numărul total al navelor rusești din Marea Neagră la 206. Tot până în 2016, Flota Mării Negre va primi, de asemenea, șase submarine noi din clasa Kilo, care vor fi staționate tot la Novorossiisk, care vor reprezenta o amenințare permanentă la adresa navelor NATO ce vor patrula Marea Neagră pe o bază cvasi-permanentă. Vitko a mai susținut că NATO plănuiește la rândul ei construcția unei baze navale la Marea Neagră, informație dezmințită, din păcate, de oficialii Alianței. Dar militarizarea în ritm alert a Mării Negre nu se oprește aici.
Limitările Convenției de la Montreux. Și nu prea
În luna aprilie, Putin a cerut ministerului Apărării un program de dezvoltare a Flotei Mării Negre după ce strategii militari ruși au susținut că Rusia trebuie să desfășoare bombardiere în Crimeea pentru a monitoriza și contracara operațiunile navale ale NATO din regiune, care în opinia lor, reprezintă o amenințare la adresa forțelor nucleare strategice ale Rusiei. De atunci, avioanele rusești efectuează zboruri provocatoarea deasupra navelor Alianței care efectuează exerciții în Marea Neagră iar în luna august, după ce crucișătorul american purtător de rachete USS Vella Gulf a intrat în Marea Neagră, Moscova a cerut guvernului de la Ankara să închidă strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru navele militare ale statelor non-riverane conform Convenției de la Montreux. Potrivit acestui acord semnat în 1936, navele militare ale statelor non-riverane care intră în Marea Neagră nu pot depăși 15.000 de tone, în Marea Neagră nu pot intra simultan mai mult de nouă nave militare non-riverane iar acestea nu trebuie să depășească 30.000 de tone și nu pot staționa mai mult de 21 de zile. Aceste limitări fac imposibilă staționarea permanentă a unor nave militare americane sau NATO în baze de la Marea Neagră. Soluția aleasă de Aliați la summit-ul de la Newport, a fost rotația permanentă a navelor Alianței precum și o instalație de antrenament naval construită de România, Bulgaria și Statele Unite cu bani alocați prin programul de un miliard de dolari anunțat de președintele Obama la Varșovia.
Dar ar mai putea exista o cale, ce-i drept mai puțin ortodoxă, de a ocoli limitările Convenției de la Montreux. Încă de acum patru ani, premierul Turciei (acum președinte), Recep Tayyip Erdogan, a lansat un proiect controversat de construcție a unui canal între Marea Neagră și Marea Marmara care să descongestioneze traficul navelor comerciale, în special al tancurilor petroliere, prin strâmtoarea Bosfor. Observatorii militari au remarcat însă că traficul navelor militare prin Kanal Istanbul nu va fi reglementat de Convenția de la Montreux, de vreme ce aceasta se referă strict la Bosfor și Dardanele.
Militarizarea Crimeii
Când Putin a anexat Crimeea, comentatori occidentali „de bine”, au minimalizat acest rapt ca fiind neimportant pentru că, spuneau ei, Crimeea nu are nici o valoare. Pentru ruși, se pare însă că are. Ministrul Apărării, Serghei Șoigu, a anunțat deja programul de înarmare cu nave de război, submarine sisteme antiaeriene și de infanterie marină până în 2020, în valoare de 2,4 miliarde de dolari la care s-a referit amiralul Vitko. Șeful departamentului naval al Districtul Militar Sud, contraamiralul Anatoli Dolgov, a menționat într-o declarație un program de înarmare în valoare de 2,75 miliarde de dolari de dotare cu nave și unități de coastă noi în Crimeea și refacerea celor vechi. Pe lângă cele șase submarine, forțele navale ruse vor fi primi șase fregate noi și alte vase mai mici. În plus, rușii vor desfășura în Crimeea avioane de vânătoare modernizate Suhoi Su-27-SM și MiG-29, avioane de atac la sol Su-25 M, avioane Il-38N de luptă antisubmarin, elicoptere de atac, precum și un regiment de bombardiere cu rază lungă TU-22M3 care va fi instalat la o bază din apropiere de Simferopol.
La acestea se adaugă, refacerea bazei de submarine de la Sevastopol, noi baterii de coastă și sisteme de rachete antiaeriene și de rachete de croazieră, un regiment de artilerie cu 300 de piese, unități de infanterie marină și de operațiuni speciale desfășurate permanent în Crimeea precum și o unitate de specializată în războiul chimic, biologic și radiologic.
Îngrijorările României: Omuleții verzi și Novorossiya
Unitățile de infanterie marină desfășurate în Crimeea nu sunt altceva decât celebrii „omuleți verzi” care au apărut de nicăieri în Crimeea și au ocupat peninsula în câteva zile în cadrul așa-numitului „război hibrid”. Prezența lor masivă și oficializată în Crimeea, precum și întreaga escaladare militară în peninsulă îndreptată în mod ostentativ către vest, a îngrijorat Bucureștiul, care a cerut la summit-ul de la Newport, măsuri de descurajare convingătoare în Marea Neagră. Unitățile speciale ruse din Crimeea reprezintă, așa cum a apreciat și ministerul ucrainean al Apărării, o amenințare permanentă la adresa sudului Ucrainei, dar ceea ce îngrijorează în mod deosebit Bucureștiul este regiunea Odessa. Dacă rușii cuceresc Odessa, regiune cu populație rusă și filo-rusă consistentă, atunci nu vor mai întâmpina nici o rezistență să ajungă la gurile Dunării și să pună în pericol de moarte Moldova. În acel moment, visul lui Putin – Novorossiya – se va fi realizat și va fi prea târziu ca NATO să mai poată face ceva.
