Demarat acum 6 ani în câteva spitale din București și din țară, programul de screening pentru depistarea precoce a surdității la nou-născuți se dezvoltă haotic. Nu există nicio statistică care să arate câți copii au fost depistați până acum cu surditate. Iar în țară a fost implementat fără logică. Spre exemplu, în București sunt 5 spitale unde se poate face screening-ul, dar în maternitățile din Oltenia nici unul.
În anul 2008, Ministerul Sănătății demara programul de screening pentru depistarea precoce a surdității la nou-născuți. Din păcate, progresul acestui program național este foarte redus – acoperă parțial teritoriul țării, iar în maternitățile incluse în program sau care posedă echipamentul de testare efectuarea screening-ului auditiv este aleatorie, deoarece screening-ul de auz nu a devenit obligatoriu. Numai 17 unități spitalicești au fost incluse în program, dintre care cinci sunt în București, trei în Timișoara, două în Iași și altele câteva în orașele mari. Oltenia, de pildă, nu are nicio maternitate inclusă în program. Unul dintre motivele pentru care autoritățile au decis implementarea programului este incidența relativ frecventă în rândul nou-născuților. „Incidența e de 1-3/1.000 nou-născuți. Spre exemplu, numai pentru Bucureşti, la o rată anuală de aproximativ 15.000 naşteri, această rată crescută de incidență a hipoacuziei înseamnă că anual se nasc până la 45 de copii surzi. Din datele statistice actuale, această rată de incidenţă a hipoacuziei este de 60 ori mai mare decât incidenţa afecţiunilor metabolice congenitale, pentru care există în prezent în România un program de screening universal la nou-născuţi, de exemplu fenilcetonuria, cu o incidenţă de 1/20.000 nou-născuţi vii”, a declarat pentru România liberă doctorul Mădălina Georgescu.
După șase ani de funcționare, România liberă a cerut o statistică cu numărul cazurilor depistate în urma screening-ului și, culmea, Ministerul Sănătății a răspuns că nu deține asemenea date. „Datele privind numărul copiilor depistați cu surditate sunt deținute de unitățile sanitare, în urma constatărilor după consultul de specialitate care a urmat screening-ului”, a fost răspunsul ministrului. Cu alte cuvinte, fără o centralizare a cazurilor depistate, nimeni nu poate trage o concluzie dacă acest program este eficient sau nu și dacă merită finanțarea lui în continuare, în condițiile în care toate guvernele ultimilor ani s-au plâns de lipsa banilor pentru sistemul public de sănătate.
Screening-ul nu înseamnă diagnostic
O altă disfuncționalitate a acestui program constă în faptul că s-a constatat o lipsă de cooperare a unor părinți în ceea ce privește retestarea copiilor, au declarat pentru RL surse din sistem. Screening-ul şi diagnosticul au scopuri fundamentale diferite: scopul screening-ului este de a selecta din populaţia generală un număr mic de copii cu cel mai mare risc de a avea hipoacuzie, iar scopul diagnosticului este de a confirma dacă hipoacuzia există şi de a descrie exact felul acestei hipoacuzii. „Trebuie subliniat că screening-ul nu are nici o valoare dacă nu este urmat imediat de diagnosticul de certitudine a prezenţei, tipului şi gradului hipoacuziei. Din păcate, și la acest capitol stăm prost, urmărirea copiilor care nu au trecut etapa de screening auditiv în maternitate fiind foarte deficitară”, a mărturisit dr. Mădălina Georgescu.
Desfăşurarea optimă şi eficientă a programului ar trebui să însemne o detecţie precoce (prima lună de viaţă) a hipoacuziei bilaterale permanente, un diagnostic obiectiv al acesteia până la vârsta de 3 luni şi o intervenţie terapeutică adecvată (protezare sau implant cohlear) până la vârsta de 6-12 luni. Depistarea târzie a surdității condamnă copilul pentru toată viața la o calitate a vieții inferioară copiilor născuți cu auz normal, deoarece diminuarea auzului în primii doi ani de viață, când copilul învață să vorbească, conduce la dificultăți de vorbire, a mai explicat medicul oftalmolog.
2009-2013. Câți copii au fost testați
Potrivit datelor oficiale, în anul 2009 au fost testați 30.916 nou-născuți, în anul 2010 au fost 30.229, în anul 2011 au fost 25.849, în anul 2012 au fost 39.803, iar în anul 2013 au fost testați 37.561 de nou-născuți. Costul mediu per copil s-a situat, în anul 2013, între 152,72 lei și
1,32 lei. Tot în anul 2013, bugetul alocat programului a fost de 448.578,95 lei.
