Cei aproape 4 milioane de români plecați în afara țării reprezintă o resursă umană uriașă, care nu mai poate fi ignorată de autorități. Deja sunt administrații locale care se preocupă tot mai serios de atragerea înapoi acasă a acestora.
În contextul unei crize a forței de muncă tot mai acute și a nevoii atragerii de capital, administrațiile locale care vor avea strategii clare de repatriere a românilor plecați în străinătate vor trage cartea câștigătoare.
„Diaspora este cea mai mare bogăție a României în momentul de față. Cine face o strategie și nu ține cont de asta e pe dinafară. Nu se poate să îmi bazez dezvoltarea țării pe povești și să ignor principala resursă“, crede Marius Bostan, antreprenor și inițiator al RePatriot, un proiect susținut de Fundația Romanian Business Leaders. „Sunt aproape patru milioane de români plecați în afară. Ceva e foarte greșit în România dacă suntem pe locul doi, după Siria.
Trăim o dramă“, a afirmat, la rândul său, Felix Pătrășcanu, co-fondator al companiei FAN Courier și unul dintre liderii proiectului RePatriot. El se plânge de faptul că oamenii de afaceri au o reală problemă de a găsi forță de muncă: „Personal am 15 proiecte, dar am probleme reale și grave cu forța de muncă, mai ales în vestul țării“.
Chiar și dacă rămân în țările de adopție, ei tot sunt cel mai important mesager pentru România. „RePatriot îi va implica pe românii din diaspora să ajute firmele românești să se internaționalizeze și să atragem investitori străini pe piața locală. Românii din diaspora cu experiență în mediul de business sunt cel mai potrivit catalizator pentru atragerea de investiții străine noi.
Avem deja în comunitatea RePatriot povești de succes cu români din străinătate, atașați emoțional de patrie și cu puternice legături personale și profesionale, care investesc în țară sau care recomandă firmelor străine să își mute producția în România. Aceste povești pot fi multiplicate prin extinderea comunității noastre“, a declarat, la rândul său, consultantul și antreprenorul Claudiu Vrînceanu.
Strategia guvernamentală insistă asupra integrării compatrioților noștri în Europa de Vest și în America de Nord – ceea ce nu e rău, însă nu face o prioritate din repatrierea lor – ceea ce nu e bine.
Ambasadorii României turistice
Marius Bostan face un calcul simplu: dacă jumătate din cei 4 milioane de români emigrați ar determina doi turiști din țările de adopție să vină în România, am crește numărul de turiști cu peste 4 milioane. Dacă fiecare ar cheltui 200-300 de euro, ar însemna peste un miliard de euro aport adus României. „Românii din afara țării pot fi cel mai bun canal de comunicare turistică, dar este important ca ei să aibă încredere în România, să își iubească țara“, adaugă Marius Bostan.
De asemenea, dacă din cei 4 milioane s-ar găsi 10.000 de antreprenori care să înceapă afaceri în România s-ar putea aduce un aport de cel puțin 1,5% la creșterea PIB. Zonele cu potențial ridicat de exploatare sunt în turism, hi-tech, producție industrială. „România mai are loc pentru încă cel puțin 10.000 de afaceri. E nevoie de curaj, talent și bani. Iar orice afacere nouă va crea afaceri la rândul ei“, mai spune Marius Bostan. În plus, să nu uităm de forța uriașă a diasporei, care a trimis în țară peste 60 de miliarde de euro din anul 2000, bani care au ajutat la dezvoltarea economiei.
7 din 10 emigranți s-ar întoarce
Circa 70% din românii emigrați ar dori să se întoarcă acasă, potrivit datelor preliminare ale unui sondaj realizat prin RePatriot. Tensiunile interne tot mai mari în țările de adopție ar putea fi contextul cel mai potrivit pentru atragerea lor înapoi în România. Italia, de pildă, țara cu cel mai mare val de români plecați, se confruntă cu probleme economice tot mai mari, iar salariile au început să scadă. Un șofer la Roma câștigă 1.100 de euro, în timp ce la FAN Courier salariul este de 800-900 de euro, susține Felix Pătrășcanu, co-fondatorul companiei de curierat.
Cea mai mare problemă a lor ține însă de nemulțumirea față de birocrație, corupție și lipsa de predictibilitate a cadrului fiscal, dar mai ales de neîncrederea în administrațiile locale și în clasa politică. Astfel, administrațiile locale ar trebui să facă fișe individuale cu toți cei plecați din comunitate, să ia legătura cu ei, să îi informeze periodic despre prețul terenurilor, oportunități de afaceri, investiții publice, care trebuie promovate în primul rând pentru românii din diaspora, consideră reprezentanții RePatriot.
„Terenurile în România sunt încă foarte ieftine, au un potențial pentru viticultură la nivelul Franței, și pentru alb și la roșu“, susține Lucian Neacșu, un investitor de succes în viticultură. De asemenea, ar fi indicat ca administrațiile locale să își proiecteze cinci produse turistice locale, pe care să le promoveze. Deja sunt localități care au înțeles trendul și au deschis campanii de comunicare și de atragere a diasporei. Fruntașe la acest capitol sunt orașe ca Alba Iulia, Oradea, Suceava, Iași și Reșița, spun reprezentanții RePatriot.
DEZASTRU. Suntem după Siria la creșterea emigrației
Conform datelor din ultimul raport al ONU privind migrația internațională, consultat de RL, între 2000 și 2015 printre țările cu cea mai mare rată de creștere medie anuală a populației din diaspora se află Siria (13,1%), România (7,3%), Polonia (5,1%) și India (4,5%). Dacă populația a fugit din Siria de frica războiului, în cazul României este însă vorba de o migrație economică, în căutarea unui trai mai bun.
O analiză a celor mai importante zece coridoare internaționale de migrație în perioada 2000-2010 arată că România a ocupat locul șase pe ruta către Italia, cu o migrație netă de aproape 100.000 de români plecați anual în perioada menționată, și locul șapte, cea către Spania, cu circa 80.000 anual. Din păcate, însă, lucrurile nu se opresc aici. Incertitudinile politice, dar și diferențele încă uriașe față de statele occidentale determină circa 80.000 de români să părăsească anual țara, cam cât un oraș mediu, potrivit unor estimări. Conform declarațiilor autorităților responsabile, în prezent, țara noastră are trei comunități mari de români, respectiv Italia – 1,3 milioane persoane, Spania – 1,17 milioane și în Marea Britanie, unde se estimează câteva sute de mii.
