Numai că cineva din staff-ul ministrului Sorina Pintea a uitat s-o anunţe pe aceasta de întâlnirea programată cu două zile înainte, după cum declară într-un interviu pentru România Liberă iniţiatoarea proiectului, medicul Livia Davidescu, de la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Craiova.
România Liberă: Cum explicaţi incidentul de la Ministerul Sănătăţii?
Dr. Livia Davidescu: La Ministerul Sănătății nu a fost un incident propriu-zis! Am aşteptat pe un hol o oră şi jumătate şi nu am putut intra în contact cu doamna ministru! Am plecat apoi pentru că ne era imposibil să mai rămânem, veneam de departe din ţară şi trebuia să ne întoarcem. Eu îmi luasem doar o zi de concediu, iar pacienții de a doua zi nu puteau fi anuntaţi că voi lipsi. Am plecat după ce am lăsat memoriul şi lista cu cele 2.000 de semnături, la secretariat! Nu am făcut scandal, nu am țipat, nu am chemat presa. Am plecat pur şi simplu. M-am simțit foarte tristă, pentru că nu înțelegeam de ce nu ni se spune cât trebuie să mai aşteptăm! Era ședința de consiliu şi nu puteam intra, fireşte! Dar ni se putea spune ceva, zic eu! Fac aici o mărturisire, dacă ar fi fost vorba doar de mine, de noi trei, – au fost alături de mine dr. Laura Zarafin şi dr. Cristiana Adi Opriţa – de fapt, cred că nu m-ar fi durut atât, dar era vorba de responsabilitatea a 2.000 de semnături de adeziune la proiect din partea medicilor români.
Am fi înţeles dacă cineva ar fi spus clar: nu mai este posibilă întâlnirea, s-a prelungit ședința sau lăsați memoriul, o sa fie citit! Oricine, un consilier, șefa de cabinet! Sigur că ne-am fi dorit să vorbim chiar cu ministrul Sănătății, care m-a sunat a doua zi şi mi-a explicat că nu a fost anunţată de venirea noastră! O cred, pentru că atunci când a ieşit din şedinţă a întrebat de „doamna doctor de la Craiova”. Dacă ar fi fost informată, ar fi știut că afară o așteaptă nu o doamnă doctor, ci trei! Mie îmi e clar că nu a fost informată! În locul dumneaei aş ieşi şi aş spune clar cine nu a informat-o şi ce măsuri administrative am luat cu persoana respectivă! Noroc că nu sunt în loc dumneaei! Mi-aș schimba șefa de cabinet zilnic, cred!
Ce demersuri aţi mai făcut pentru a promova această iniţiativă susţinută în premieră de peste 2.000 de medici, care a fost transpusă într-un proiect de lege?
Demersul nostru legat de recunoașterea gărzilor ca vechime în muncă este un demers reparatoriu, fiind izvorât din faptul că legislația actuală ce reglementează activitatea medicală trebuie adaptată la cerințele societății contemporane! Nu mai putem lucra sub incidența unor reglementări arhaice şi rigide, care să nu aibă reflectare în nevoile actuale ale sistemului sanitar. În afară de demersul legislativ care avut ca urmare inițierea unui proiect de lege, nu am inițiat încă niciun alt demers; demersul juridic este a doua noastră opţiune, dacă primul eșuează sau mai bine zis dacă orice alt demers legislativ eșuează!
Cum au decurs discuţiile de la Colegiul Medicilor, principalul for profesional capabil să intervină pe lângă decidenţi pentru a pune în practică proiectul?
Discuțiile au fost informale, aşa că au avut doar caracter general. Domnul profesor Gheorghe Borcean, președintele Colegiului, şi-a declarat sprijinul pentru inițiațiva noastră. I-am lăsat un memoriu în care îl rugăm ca CMR să se implice şi nu am nicio îndoială că ne va da un răspuns în scris, în termen legal. Favorabil, zic eu! În rest, sper că l-am convins în legătură cu modul în care putem cuantifica stresul medicilor, i-am şi sugerat câteva metode!
Cum se poziţionează sindicatele şi asociaţiile profesionale ale cadrelor medicale în legătură cu acest demers?
Sindicatul Solidaritatea este în consens cu noi, iniţiind la rândul lor un proiect mai larg, pe tema legiferării muncii suplimentare ca vechime în muncă, încă din luna august a.c. Camera Federativă a Medicilor şi Alianța Medicilor şi-au declarat sprijinul, iar acum aşteptăm poziționarea oficială a Promedica, din Federația Hipocrat, şi pe cea a Sanitas-ului. Colegiul Medicilor s-a poziționat, de asemenea, în favoarea noastră. Aşteptăm răspunsul formal la memoriul depus pe 15.11. 2018.
Ce aşteptări aveţi de la instituţiile abilitate să intervină pentru a le conferi medicilor şi asistenţilor medicali drepturile care li se cuvin?
De la Parlament avem sprijinul Comisiei de Sănătate și pe cel al altor parlamentari, co-iniţiatori ai proiectui de lege, în jur de 50 de parlamentari şi-au arătat sprijinul. Toţi au considerat demersul ca fiind îndreptățit şi legitim! Mă aştept ca proiectul să treacă şi prin Comisia de Muncă, în fond există baza legală care să-l justifice, iar efortul bugetar pe care l-ar presupune ar fi un minim, asta vrea să ştie, cu siguranţă, Comisia de Finanţe! În final, în plen, mă aştept să fie votat. Ce parlamentar nu ar înţelege că se propune pensionare anticipată, fără penalizări, NU pensii speciale! Ministerul Muncii s-a poziționat, de asemenea în favoarea proiectului, şi asteptăm confirmarea scrisă în termen, respectiv 30 de zile, de la depunerea memoriului.
Aţi demarat acest proiect în mediul online, cum s-a născut demersul în sine? V-a fost greu, v-a fost uşor să coagulaţi acest mic grup de initiaţivă din corpul medical?
A trecut aproape o lună de când am scris pe Facebook, că nu doresc să mai stau cu mâinile în sân, privind pasivă la moartea medicilor decedaţi în gardă, frecvenţa deceselor chiar este una îngrozitoare. Doi erau cardiologi, unul dintre ei prieten al soţului meu, cardiolog şi el! Dr. Grigore Lupescu, șeful de secție de la Târgu Jiu, decedat la doar 55 de ani! Poate asta a fost momentul emoţiei decisive, kilometrul 0 al acţiunii. Trebuia să fac ceva, să trag un semnal de alarmă, ca sa fiu auzită de cine trebuie, de cei ce decid viețile şi, deloc surprinzător, se pare până si morţile noastre, indirect desigur! Dar la fel de implicit, prin legile ce ne guvernează profesia. PARLAMENT, MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, COLEGIUL MEDICILOR! Cum fac? Nu sunt decât un medic oarecare, din provincie, total deconectata de lumea politică. Şi totuşi, nu pot să tac! Tăcând nimeni nu va face nimic!
Şi iar vor muri oameni! Oameni fără vină… ca noi toţi! Am început să cercetez, am realizat că acesta este doar vârful icebergului.. Lista se lărgea pe zi ce trecea.. în câteva zile am adăugat pe listă, trimiși de colegii medici din toata ţara, încă 39 de doctori decedaţi la datorie… acum sunt vreo 60.
Cum putem opri asta? Lângă mine, o mână de doctori răspândiți prin toate colțurile țării, prieteni de nădejde cu care rezonez de o buna perioadă de timp! Nu ne cunoaşteam personal, dar avem aceleași idealuri, principii şi speranțe! Ne-am auzit doar la telefon sau pe messenger, toţi facem gărzi, toţi înțelegem riscul de a muri de epuizare, într-o bună zi!
Ei m-au sprijinit necondiționat.. m-au încurajat și m-au ridicat de jos atunci când au început să cadă peste mine, pietrele frustrării.. unora şi cele ale inerției..altora! Colegii mei doctori: Laura Zarafin, Cristiana Adi Opriţa, Bogdan Lăzescu, Diana Popovici.
Nu mai ştiu cui a aparținut ideea luării în considerare a gărzilor ca vechime în muncă, căruia dintre ei. Cert este că TOŢI am fost de acord că e una dintre soluțiile cele mai „la îndemână”. Pensionarea la 63-65 de ani, cum este acum, este o utopie fără seamăn în sectoare precum UPU, de pildă. Mărturisesc, sunt singura care am dorit calea legislativă, pentru că mi se pare un exercițiu democratic demn de urmat şi de urmărit.. numai din pură solidaritate și din respect pentru idee, au consimțit şi ceilalti patru prieteni ai mei.
Ei ar fi optat pentru calea justiției, mult mai sigură, căci este clar că se încalcă normele legislaţiei muncii, am lăsat însă, la insistențele mele, această cale ca și cale secundară de abordare! Dacă mi-aș fi imaginat atunci că a face o lege dreaptă şi reparatorie presupune hăţişuri legislative, strategii de alianţe şi zeci de telefoane date unor oameni cu care nu ai prea multe în comun şi care nu au auzit de tine în viaţa lor, probabil că m-aş fi lăsat!
Dacă mi-aș fi imaginat macar o secundă ca pentru unii demersul asta poate fi unul de neînțeles, sau dăunător, m-aş fi lăsat iarăși!
În paralel cu acest demers de groază, încă de la început, se scurg adeziunile… e un boom fără precedent! 1.000 de medici, apoi 2.000, deja nu mai este de glumă! Proiectul a capătat credibilitate şi este susținut, în mod absolut surprinzator de către TOATE partidele politice! Acum aşteptăm răspunsurile la memorii şi urmărim iniţiativa parlamentară, pas cu pas.
După valul uriaş de adeziuni, credeţi ca breasla medicală este mai unită acum?
Bresla medicală are parte, la momentul actual, de cele mai complexe probleme cu care s-a confruntat vreodată de-a lungul istoriei. Profesia de medic, altădată considerată una dintre cele mai respectatabile şi respectate, a fost din ce în ce mai demonetizată în planul stimei sociale. Studiul de burnout (epuizare profesională) arată că principala cauză a stresului ireversibil al medicilor o reprezintă inter-relația cu aparţinătorii/pacienții. Abia după aceea vorbim despre alte cauze precum birocraţia, lipsa de medicamente/material sanitare/aparatură medicală, legislație neclară, condiţii de lucru. Vedeți câtă presiune din toate părţile? Medicii se simt nerespectaţi, uneori agresaţi verbal sau fizic, iar eforturile lor pentru realizarea unui act medical de calitate sunt de multe ori neapreciate de societate. La toate astea se adaugă stresul, oboseala. Au nevoie de sprijin, iar rețelele de socializare ajuta enorm la împărtășirea ideilor!
Cât de gravă este situaţia în sistemul medical românesc?
Sistemul de urgenţă este la risc. Oamenii muncesc foarte mult ţi se epuizează repede! Numărul de pacienţi pe tură este de 100-200 chiar 300 în zilele de sărbătoare! Un pacient la 6 minute. Realizaţi? Sunt unități UPU în centre universitare în care posturile sunt scoase la concurs şi rămân neocupate. Alţi urgentişti fac o a doua specialitate şi pleacă din UPU, iar alții pleacă peste hotare. Într-un fel sau altul, toţi pleacă! La ATI, e şi mai grav… au rămas foarte puțini, căci tinerii pleacă masiv! Examenul lor de specialitate este recunoscut pe plan european! Trebuie regândit sistemul, altfel se va prăbuși!
Sunteţi un simplu medic, nu aveţi o funcţie publică şi nu sunteţi înregimentată politic. Practic, ce şanse de reuşită credeţi că va avea acest proiect?
Tocmai pentru ca am fost neafiliata am fost credibilă! Acest proiect va avea exact șansa democraţiei în România! Nici mai mult, nici mai puțin!
Ce aţi face, dacă aţi ajunge ministrul Sănătății?
1. Aş înființa un loc pentru așteptare, o anticameră, o cămăruță, orice. În acel loc să fie în permanenţă un membru al staff-ului, care să ţină la curent oamenii cu durata așteptării.
2. Mi-aș demite toţi colaboratorii (absolut toţi colaboratorii) care nu ma informează despre toate solicitările oamenilor ce doresc să intre în contact cu mine. Mai ales dacă sunt doctori. Mai ales dacă sunt 2.000.
3. Aş face uz de toate mijloacele legale pentru a înființa un Departament pentru medici, cu un staff care să se ocupe de problemele lor, de la cele profesionale și juridice, la cele umane! Căci şi ei au probleme! Întâmplător, şi ei sunt oameni!
4. Aş face totul să fiu percepută corect de oameni, nelăsând pe seama altora propria mea imagine. Iar dacă aş fi prinsă în capcană, fără voia mea, aş ţine seama numai de ceea ce simt și de adevăr, nu aş mai lăsa pe nimeni să intervină în numele meu! Aş merge undeva, aş spune ceva, aş rezolva cumva! Fără niciun intermediar!
5. Aş dori să se ştie că sunt om şi am limite! Şi aş începe cu mine însămi implementarea PROGRAMULUI NAŢIONAL DE BURNOUT AL PERSONALULUI MEDICAL! E cel mai sigur mod în care aş salva vieți, de medici, asistente, infirmiere – de OAMENI!
PS. Nu voi ajunge niciodată ministru, dar fiecărui ministru de acum sau viitorilor le-aş aminti aceste puncte.
Peste 2.000 de medici au semnat până acum memoriul prin care se cere ca gărzile obligatorii fie recunoscute ca vechime în muncă, iar vârsta de pensionare a medicilor să scadă cu 5 ani, la cerere.
Nu cerem favoruri, nu cerem pensii speciale la 45-50 de ani. Noi suntem cei ce plătim uneori cu viața si întotdeauna cu sănătatea preţul acestor gărzi! Şi, conform actualei legislaţii, ele nu constituie vechime în muncă. Domnilor parlamentari, va rugăm să luaţi notă de această realitate, un medic mort prematur înseamnă mii de pacienţi ce nu mai sunt trataţi! De ce trebuie să fie asa? Statul român nu are nimic de câştigat, dimpotrivă, de câteva decenii încoace, nu are decât de pierdut! Aşa că cererile noastre sunt perfect îndreptățite.(dr. Livia Davidescu, iniţiatoarea proiectului)
Confuzie birocratică la Ministerul Sănătăţii
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătăţii, Oana Grigore, a declarat că nu ştie dacă cei trei medici aveau o întâlnire cu ministrul Sorina Pintea: „Au fost trei doamne doctoriţe. Au depus un document la cabinetul Ministrului, cu 1.000 de semnături şi el a fost dat în lucru direcţiei de specialitate. Nu ştiu dacă aveau sau nu întâlnire cu doamna ministru”.
MEMORIUL ADRESAT MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII
Doamna Ministru,
Inițiativa noastră de legiferare a vechimii în muncă a gărzilor medicilor reprezintă expresia propriei noastre conștiințe, fiind deasupra oricăror segregari de ordin politic, social sau administrativ.
Aceasta tema este una de larg interes pentru lumea medicală contemporana, extrem de preocupată acum de aspecte ce țin de unul dintre drepturile fundamentale ale omului, dreptul la muncă.
Astfel, peste 2000 de medici din toate specialitățile din întreaga țară au aderat la acest demers reparatoriu.
Coagularea fără precedent a lumii medicale românești reprezintă indicatorul cel mai fidel al dorinței de normalitate a acesteia.
Numărul extrem de mare al celor ce susțin cauza pledeaza pentru o mobilizare fără precedent a medicilor , în planul conștiinței civice și impune luarea de către autorități a unor măsuri conforme cu cerințele societății si ale corpului medical.
În conformitate cu normativele actuale ce guvernează profesia noastră, vă rugăm să vă poziționați din perspectiva de Ministru al Sănătății.
În spiritul acestor principii vă rugăm să luați la cunoștință următoarele:
Acest demers este unul justificat, pe de o parte de normele legale ale Uniunii Europene, ce definește timpul de lucru ca orice perioada în care angajatul iși desfasor activitatea, fiind la dispoziția angajatorului, si, pe de altă parte, de realitățile din sistemul nostru sanitar.
În contextul în care studiul efectuat în 2017 și dat publicității în 2018 de către Colegiul Medicilor din București indica faptul că peste 50% dintre medicii romani suferă de epuizare si surmenaj excesiv ( sindromul de burnout), situația este cu adevărat îngrijorătoare.
Un medic epuizat este un pericol nu numai pentru sine, dar mai cu seamă pentru pacient. Calitatea actului medical, prin scăderea performanțelor psiho-motorii și emoționale, a vitezei de reacție și a empatiei medicului respectiv, are mult de suferit!!
Studiul CMB indica drept principali factori de burnout birocrația, legislația, presiunea din partea apartinatorilor si stima socială redusa.
Toti acesti factori sunt factori de sistem, generati de disfuncționalități socio-profesionale arhaice ce trebuie înlăturate!
Consecințele la nivel psiho-social ale sindromului de burnout la Medici sunt absolut imprevizibile si complexe..de la agresivitate la fenomene depresive acute!!
Toti factorii indicatori de burnout sunt perfect controlabil, iar prețul salvării vieților celor afectati nu este intotdeauna cuantificabil!! Uneori măsuri minime si fara costuri cum ar fi reducerea birocrației excesive
Proiectul nostru propune evitarea unor astfel de situații dramatice, printr-o pensionare la cerere, anticipată, dar fără penalități , a medicilor ce au acumulat, în medie, aproximativ 2000 de vă aducem la cunostință o gravă abatere de la normele care guvernează dreptul muncii.
În contextul normativ actual, gărzile medicilor în afara normei de bază, nu constituie vechime în muncă deși sunt reținute pentru buget de stat.
Dincolo de argumentele de ordin economic, științific și legislativ, demersul nostru repune drepturile medicului în planul normalității și recunoașterii muncii depuse, având ca principal rezultat, diminuarea riscului de morbiditate și deces în rândul personalului medical cu pregătire superioară.
În plus, această masura duce la atragerea de forță de muncă tânără, diminuând astfel semnificativ riscul exodului tinerilor specialiști.
Aceasta măsură a pensionarii cu câțiva ani mai devreme, după împlinirea a 35 de ani de cotizare la fondul de pensii, poate și trebuie sa salveze vieți.
De aceea va rugam să sprijiniți demersul nostru, apolitic și transpartinic, în cadrul instituțional al Ministerului Sănătății!
