RL: Colonoscopia este o metodă de diagnosticare a căror afecţiuni? În ce condiţii poate fi şi o metodă de tratament?
Dr. Adrian Cosmin Schipor: Există o serie de boli ce pot fi diagnosticate colonoscopic, cele mai importante fiind cancerul colorectal şi bolile inflamatorii intestinale, cum ar fi colita ulcerativă şi boala Crohn. Mai pot fi descoperite afecţiuni precum: diverticuloza colonică (de menţionat că această entitate nu necesită urmărire colonoscopică, neavând risc de malignizare, ba mai mult, poate face colonoscopia mai riscantă, crescând riscul perforaţiei), colita cu clostridii sau alte tipuri rare de colite. De asemenea, polipii colonici pot fi diagnosticaţi prin colonoscopie. Aceste leziuni sunt considerate premaligne, însă nu sunt cancere, motiv pentru care colonoscopia poate fi folosită în scop terapeutic, fiind vorba de o intervenţie care se numeşte „polipectomie”, prin care se îndepărtează aceşti polipi şi astfel pacienţii nu mai pot dezvolta cancer. Ulterior, bolnavii cu polipi rezecaţi vor intra într-un program de urmărire colonoscopică, frecvenţa examinărilor fiind dată de mai mulţi parametri (numărul, mărimea şi histopatologia polipilor). Din acest motiv se poate spune că examinarea colonoscopică salvează viaţa pacienţilor, astfel că cei care vor fi urmăriţi colonoscopic la un interval bine stabilit nu vor mai dezvolta cancer de colon.
Statistic, care este incidenţa cancerului de colon în România? Colonoscopia este singura metodă ce poate diagnostica această boală?
Nu sunt date suficiente la nivel naţional, însă de obicei se respectă incidenţa la nivel mondial a acestui tip de cancer, reprezentând al treilea cancer ca frecvenţă la femei şi al patrulea la bărbaţi, fiind a patra cauză de deces la sexul masculin şi a cincea la sexul feminin. Există totuşi semnale care arată că, după 1989, în ţara noastră incidenţa acestui tip de cancer s-a triplat, ajungând pe locul 2 sau 3. Suspiciunea de cancer de colon poate fi pusă de examenul CT, capsula endoscopică sau chiar banala ecografie abdominală, însă diagnosticul de certitudine se poate pune în prezent doar prin intermediul colonoscopiei cu biopsie, urmată de analiza histopatologică.
În ce condiţii este recomandată colonoscopia?
Există mai multe semne şi simptome care recomandă colonoscopia, cele mai grave fiind reprezentate de anemia feriprivă (scăderea hemoglobinei din cazuza pierderii de fier) şi scăderea ponderală. Alte semne şi simptome pot fi: rectoragii (scaune cu sânge), scaune diareice, un tranzit intestinal recent modificat (ultimele 3 luni), alternanţa diaree/constipaţie. Totodată, vârsta peste 50 ani, fără a asocia vreun simptom sau semn menţionat, reprezintă o indicaţie de colonoscopie. Constipaţia sau durerea abdominală nu se regăseşte printre simptomele care recomandă colonoscopia, însă, dacă se asociază cu aceste semne, poate fi indicată şi în aceste cazuri.
Circulă în popor ideea că această procedură este dureroasă sau este doar inconfortabilă?
Colonoscopia este o investigaţie invazivă, deci nu ne putem aştepta să nu simţim nimic, precum la ecografia abdominală, din moment ce vom examina aproximativ doi metri de colon timp de 20-30 de minute. Durerea la colonoscopie ţine foarte mult şi de sensibilitatea fiecărui pacient, astfel că sunt multe persoane care consideră că au avut doar un uşor disconfort la examinare, chiar şi fără analgosedarea uzuală („pe viu” cum s-ar spune), şi există un procent mic de pacienţi care chiar în condiţii de sedare consideră examinarea dureroasă.
Anatomia bolnavului este un alt aspect care poate influenţa aderenţa la colonoscopie (de exemplu, histerectomia totală poate face în unele cazuri examinarea laborioasă şi disconfortul poate fi mai mare). Complianţa pacientului la colonoscopie depinde şi de experienţa medicului examinator şi nu în ultimul rând de aparatura folosită. Din proprie experienţă (peste 10.000 de examinări), pot spune că aproximativ 90% dintre pacienţi consideră că au avut cel mult un uşor disconfort în timpul colonoscopiei.
Există contraindicaţii? Cum ne pregătim de colonoscopie?
Marea majoritate a pacienţilor nu au riscuri importante la colonoscopie. Există situaţii, însă, în care această investigaţie poate fi extrem de riscantă sau chiar contraindicată. Pentru bolnavii cu afecţiuni grave cardiace, pulmonare sau cu insuficienţă hepatică avansată, examinarea poate avea risc vital.
Examinarea mai este contraindicată la pacienţii cu diverticulită şi, în general, durerea abdominală importantă nu recomandă colonoscopia (atâta vreme cât nu se cunoaşte etiologia ei). Nu există date şi studii suficiente, însă se consideră că sarcina creşte şi ea riscul colonoscopiei.
Pregătirea pentru examinare este la fel de importantă ca şi procedura în sine. Foarte important, cu câteva zile înainte de colonoscopie, pacientul trebuie să excludă din dietă „crudităţile” – fructele şi legumele proaspete –, alimentele ce conţin seminţe, iar în preziua examinării va consuma doar lichide clare şi, evident, soluţia de curăţare a colonului propusă de medicul examinator.
Cel mai adesea pacienții care nu reuşesc să consume întreaga cantitate din substanţa de curăţare vor avea parte de un disconfort mai mare la colonoscopie şi, uneori, proasta pregătire poate influenţa corectitudinea diagnosticului.
De la ce vârstă este indicată această procedură? Poate fi o analiză care să intre în controlul anual de rutină?
Colonoscopia poate fi făcută atât la pacienţii tineri, cât şi la vârstnici, dacă semnele şi simptomele o impun. Ca procedură de screening (adică la pacienţii care nu au niciun fel de simptome) se recomandă după vârsta de 50 ani atât la femei, cât şi la bărbaţi (vârstă după care se consideră că riscul de cancer de colon creşte foarte mult). În ceea ce priveşte repetabilitatea examinării, colonoscopia de screening are avantajul de a oferi o garanţie în timp de 10 ani pentru cancerul colorectal. Însă pentru anumite categorii de pacienţi (în funcţie de istoricul personal sau familial) examinarea poate fi indicată la intervale mai mici de timp.
