Introducerea managementului privat în companiile de stat ar putea deveni dintr-o prioritate majoră a guvernului un eşec răsunător.
Doar dacă ai vândut la suprapreţ transformatoare împreună cu ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, ai mai avea îndoieli că tocmai asta indică două cazuri-şcoală precum CFR SA şi Tarom. Companii de stat ale căror pierderi uriaşe au fost acoperite ani şi ani din banii contribuabilului, în timp ce directorii care s-au succedat, diverşi şefi din Ministerul Transporturilor şi o liotă de firme-căpuşă bine conectate politic au continuat să le reducă la stadiul de rebuturi economice.
Mult timp, numirea la societăţile controlate de stat a unor echipe de conducere cu mandat apolitic şi bine definit din punct de vedere al standardelor de performanţă a părut un vis… şi cam atât.
Apoi, a venit criza, foamea de bani a guvernelor din ultimii ani s-a accentuat, iar FMI şi partenerii strategici ai României au folosit momentul pentru a intensifica presiunile puse pe guvernanţii de la Bucureşti, în sensul forţării unei schimbări fundamentale de paradigmă: transformarea unor poveri în opusul lor – societăţi performante din punct de vedere economic şi surse de venit pentru bugetul central.
Ce s-a întâmplat la CFR SA şi Tarom? Ei bine, ceva tipic mafiei politice româneşti. Întâi, a fost întârziat cât s-a putut de mult procesul de instalare a unui management privat. Apoi, după ce presiunile externe au învins voinţa autohtonă, românaşii din grupurile de interese cu vaste conexiuni s-au adaptat şi au luptat din interior pentru demolarea singurului model care s-ar putea dovedi funcţional.
În fine, au apărut şi rezultatele: guvernarea corporatistă de la CFR SA şi Tarom a fost ca şi compromisă, managerii străini ajungând ei înşişi să acuze (ceea ce arată cât de gravă este, de fapt, situaţia) manevrele politice cu iz mafiot, patronate de lacel mai înalt nivel.
Încăşi mai grav este faptul că la vârful Ministerului Transporturilor ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme la CFR SA şi Tarom pare a fi considerat drept cel puţin convenabil.
Dacă ne raportăm la istoricul penal al lui Relu Fenechiu, de pildă, seninătatea afişată în faţa dezastrului nici n-ar trebui să mire.
E drept, până şi Fenechiu&Co. sunt trecători pe astă lume, dar adevărata problemă constă în ceea ce oamenii ăştia vor lăsa pe termen lung în urmă.
Iar dacă ne luăm puţin răgaz pentru a măsura viitorul cu şublerul prezentului, putem anticipa un film extrem de prost.
Printr-o complicitate ministru-foşti şi actuali directori români-consultanţi cu agendă obscură-alte personaje-cheie bine înfipte în afacerile CFR şi Tarom, s-a pus în operă o operaţiune cu efecte nocive pe cel puţin două direcţii: pe termen scurt, revenirea la modelul românesc de management de stat şi tot ceea ce ştim că a însemnat el până acum (politizare, lipsă de performanţă, căpuşare, etc.); pe termen mediu şi lung, la crearea în spaţiul public a unei atmosfere neprielnice aducerii în discuţie a oportunităţii managementului privat.
Credeţi că le va fi greu unor politicieni, manevraţi abil de cei interesaţi să controleze în mod netransparent companiile de stat, să promoveze un patriotism de cea mai joasă speţăşi, astfel, să dea de pământ cu managerii străini incompetenţi, plângăcioşi, neştiutori de limba română, habarnişti în ceea ce priveşte legislaţia, cultura, gustul sarmalelor, damful mititeilor, parfumul comisioanelor negre?
Nu, nu le va fi.
Apoi, vor face la fel cu ideea însăşi de management privat în firmele de stat.
La cum decurg lucrurile în prezent, nu este greu de imaginat că se va intra şi în această fază.
Staţi cu ochii pe televizor şi doar fiţi puţin atenţi!
