Reuniunea miniștrii de Interne ai UE, care a avut loc la Bruxelles și care a fost menită să găsească soluții pentru disensiunile tot mai mari pe tema migrației, a fost foarte dură şi marcată de tensiunile dintre Grecia şi Austria.
Altercaţii, invective şi etalarea publică a disensiunilor dintre state altădată prietene, ca Franţa şi Belgia (privind „jungla“ de la Calais), sau Germania şi Austria (privind stabilirea cotelor de migranţi). Accidente diplomatice inedite, cu chemarea de către Grecia a ambasadorului său în Austria. Lipsa totală de solidaritate din partea asistenţei (Austria, statele din Est) faţă de Grecia este probabil pe cale să se transforme în mare viteză într-o vastă „capcană pentru migranţi“. Este adevărat că miniştrii au repetat voinţa lor de a găsi „soluţii europene“, de a continua pe calea relocării refugiaţilor decisă anul trecut, de a continua să mizeze pe „hotspots“ (centre de înregistrare şi triere în Italia şi Grecia), dar ţările din Balcani şi din Europa Centrală, începând cu Austria, nu au revenit asupra „deciziilor lor unilaterale“ de a nu mai lăsa trecerea migranţilor şi chiar a refugiaţilor, decât în loturi mici. Asta în timp ce în Grecia, celălalt capăt al „rutei balcanice“, planează criza umanitară cu potenţialul zecilor de mii de migranţi blocaţi la frontiera macedoneană.
Reuniunea de la Bruxelles a fost foarte dură şi marcată de tensiunile dintre Grecia şi Austria. Ministrul grec de Interne, Iannis Mouzalas, i-a reproşat violent Austriei că a organizat, în ajun, la Viena o reuniune a ţărilor din Balcani fără să invite Atena. Acesta a avertizat că „Grecia nu va accepta să devină Libanul Europei“ şi a denunţat o acţiune considerată „inamicală“, potrivit unui diplomat şocat că acest fel de termeni pot fi pronunţaţi la reuniuni de obicei extrem de civilizate. Alte ţări din Est şi din Balcani au acuzat Grecia că nu şi-a făcut treaba pentru stoparea migranţilor. Doar miniştrii de Interne francez, Bernard Cazeneuve, şi german, Thomas de Maiziere, au apărat cu energie Atena, subliniind că nu foloseşte la nimic să continue acuzele contra Greciei, fiind nevoie de ajutor. Cei 28 de miniştri de Interne şi-au exprimat speranţa unui acord comun în Consiliul European din aprilie şi a unui acord în Parlamentul European, înaintea verii.
Solitudinea Angelei Merkel
Guvernele par a fi intrat în „panică“, după venirea în ianuarie a 102.000 migranţi în Grecia şi în perspectiva unui aflux mai important odată cu primăvara și, potrivit media europeană, în lipsa unor lideri politici de anvergură, închid frontierele, contravenind dreptului european şi convenţiilor de la Geneva. Cancelarul german, Angela Merkel, este de acum singura în Europa – alături de Comisia Europeană – care apără încă primirea refugiaţilor. Dar pare slăbită, având în vedere că nu a putut împiedica iniţiativele greşite ale Austriei şi aliaţilor ei la Viena, miercuri 24 februarie, nici anunţarea de către premierul ungar, Viktor Orban, a unui referendum asupra relocalizării migranţilor, membru al popularilor europeni ca şi ea. Merkel a reuşit să obţină de la colegii europeni un summit cu Turcia, la 7 martie, la Bruxelles.
Este evident că cei 28 au devenit incapabili de acţiune colectivă, în afara gestionării pieţei unice. Tragedia refugiaţilor a rupt europenii din punct de vedere politic, cu o Europă de Est care nu are nevoie de o acţiune colectivă solidară – ţările zise „de la Visegrad“ nu vor cote în ce le priveşte. Tragedia a spart şi din punct de vedere juridic: chiar votate, deciziile luate la summituri de şefii de stat şi de guvern sunt violate fără jenă de către ţările membre.
Spectacolul oferit în ultimele zile este cel al unei Europe în plină ruptură. În principiu, ţările membre au căzut de acord, în septembrie, asupra „relocalizării“ a circa 160.000 de refugiaţi, fiecare stat primind după posibilităţi. Dar, sub forţa unui flux migrator de peste 1 milion de persoane, anul trecut, fiind aşteptaţi cel puţin tot atâţia şi în acest an, a câştigat panica. Unul câte unul, statele suspendă acordurile de la Schengen privind libera circulaţie în sânul UE. Cotele de relocalizare nu sunt respectate şi unele dintre ţările care au fost cele mai generoase, ca Austria, Germania şi Suedia, îşi închid frontierele.
Ridiculizând deciziile luate la reuniunile europene, Austria a convocat la Viena un soi de summit informal şi a reunit ţările care formează „ruta Balcanilor“, aleasă de refugiaţi pentru a ajunge la frontiera austriacă plecând din Grecia.
Reprezentanţii din Bulgaria, România, Croaţia şi Slovenia, membre UE, şi cei din Albania, Bosnia, Kosovo, Macedonia, Muntenegru şi Serbia s-au reunit pentru a „izola“ Grecia. Nici Grecia, nici Comisia Europeană şi nici Germania nu au fost prevenite. Totul s-a petrecut în afara cadrului UE, ca şi cum Uniunea nu ar exista. Furioasă, Grecia şi-a rechemat ambasadorul în Austria, iar premierul Tsipras a ameninţat cu blocarea unor decizii ale UE dacă fluxul de migranţi „nu este împărtăşit în mod proporţional“ de către statele europene.
Sub şocul fluxului de refugiaţi, Europa cedează panicii şi se dezintegrează, iar fără o reacţie până la apropiatul summit european din aprilie, istoricii vor data această afacere a migraţiei din anii 2015-2016, drept debutul descompunerii Europei şi vor decide că a fost un proiect frumos, început în mijlocul anilor 1950, care s-a încheiat înaintea finalului primului sfert de secol 21.
UE nu este la prima alertă, dar tensiunea a urcat după ce, în mod ilegal, statele din Balcani au decis să facă trierea migranţilor care au dreptul să traverseze ţările lor.
