Teodor Meleșcanu, 73 de ani, fost șef al spionajului românesc până la intrarea sa în cursa prezidențială, spune că are semnale că în cancelariile vestice este considerat „singurul candidat care poate oferi garanții pentru continuarea actualei politici externe“. În același timp, Teodor Meleșcanu crede că România are nevoie în această perioadă grea de o persoană experimentată care să adune toate părțile la aceeași masă. Din punctul lui de vedere există diferite feluri de amenințări la adresa României: Rusia ar vrea să „exploateze slăbiciunile“ țării și să le folosească în propriile strategii, iar principala slăbiciune o constituie „proasta guvernare“ și „o anumită nemulțumire a românilor“. Pe de altă parte, rușii pot să recruteze oameni în instituțiile statului, dar preferă agenții de influență, după cum sugerează fostul șef al Serviciului de Informații Externe.
R.L.: Înainte de a decide intrarea dvs. în cursă, ați discutat cu reprezentanți ai principalilor aliați ai României?
T.M.: Nu, consultarea a avut loc după, nu înainte de plecarea mea din Serviciul de Informații Externe (SIE) pentru a le spune că doresc să intru în cursa prezidențială și că acest lucru nu are nici o legătură cu Serviciul, care va funcționa ca și până acum, cu aceeași structură, cu aceiași oameni. A fost deci o întâlnire de rămas bun.
După ce ați plecat de la SIE v-ați întâlnit cu oficiali ai ambasadelor occidentale?
T.M.: Am avut unele conversații, dar nu la nivelul ambasadelor sau al trimișilor de orice fel.
Aveți semnale dinspre cancelariile occidentale legate candidatura dvs.?
T.M.: Am semnale că e binevenită și sunt considerat singurul candidat care poate să ofere garanții pentru continuarea actualei politici externe românești.
Și de la ce nivel vin aceste semnale?
T.M.: De la niveluri corespunzătoare.
Există o ambiție mai veche a dvs. de a deveni președintele României. În 2000 ați mai candidat o dată și ați obținut un scor foarte mic acum sondajele arată că aveți sub 5 procente; pe ce vă bazați?
T.M.: Am făcut o analiză pornind de la cota de încredere pe care o au oamenii în mine și care a fost constantă în ultimii 2 ani și prin diverse extrapolări am ajuns la concluzia că pot să intru în turul 2; în următoarele zile voi avea însă un sondaj făcut pe un număr foarte mare de respondenți.
Ați spus că „războiul bate la ușă“ și că România este impredictibilă. Cine ne amenință?
T.M.: România se află într-o perioadă în care rolul președintelui este foarte important. Situația este destul de grea și pe plan intern, dar mai ales pe plan internațional, de aceea avem nevoie de mesaje coerente.
Și cine ne amenință?
T.M.: Există o amenințare ce este dată de evoluțiile care au loc: în Europa de Vest au apărut zone în care se pune deschis problema unor modificări statale, a fragmentării: în Scoția, în Catalonia; în estul Europei avem evoluțiile din Crimeea și din Ucraina de Est.
Vedeți această amenințare și în România?
T.M.: Da.
În ce sens?
T.M.: Problema Ținutului Secuiesc nu este singura. În anumite zone istorice, din cauza nemulțumirilor, oamenii își pun problema dacă nu cumva s-ar descurca mai bine dacă s-ar autoadministra decât într-un stat cu o guvernare instabilă.
Vă referiți la Transilvania?
T.M.: Mă gândesc în primul rând la Transilvania, care este mai dezvoltată decât celelalte regiuni. Este vorba despre o atitudine pe care am observat-o de câte ori am fost acasă. Toți prietenii și colegii mei care mi-au rămas în Arad și Hunedoara au același discurs: „Voi, miticii de la București, duceți țara de râpă“. Degeaba le spun că eu nu sunt un mitic, fiindcă ei reproșează politicile Capitalei. Există o mare nemulțumire față de felul în care este administrată țara.
Ungaria ar avea vreun interes să încurajeze astfel de „atitudini“?
T.M.: E greu de spus. Nu am astfel de elemente, dar întotdeauna când se întâmplă lucruri, fiecare încearcă să profite.
Faptul că Ungaria și Rusia au relații foarte apropiate poate să ridice semne de întrebare?
T.M.: Primul semn de întrebare mi-a fost dat după ce au fost anunțate sancțiunile împotriva Rusiei și am văzut state care au refuzat să aplice unele sancțiuni.
Între ele, și Ungaria.
T.M.: Da.
Vedeți posibilă o agresiune a Rusiei la adresa României?
T.M.: Este puțin probabil să vedem o agresiune de tip clasic. Ajungerea în două zile cu tancurile la București e improbabilă, acum ne confruntăm cu războiul hibrid, cu problemele economice, cu bătălia mediatică. Este vorba despre exploatarea slăbiciunilor unei țări și utilizarea lor în folosul unor strategii. Nu cred într-o agresiune armată, pentru că România are garanții din partea NATO și într-un asemenea caz ar începe un al treilea război mondial, dar există acum noi mijloace mai sofisticate care pot duce, ca în Ucraina, la dezmembrarea statului. Este un lucru real de care trebuie să ținem cont.
Are România slăbiciuni care pot fi exploatate?
T.M.: Da, primele sunt proasta guvernare și o anumită nemulțumire a oamenilor. Apoi există o anumită slăbiciune economică, fiindcă avem foarte puține companii cu capital românesc. Este vorba doar de afaceri, fără loialități. Companii și oameni care vin, fac profit și pleacă. Mă gândesc de exemplu la combinatul de Reșița și la firma Mechel. Închiderea unei zone industriale poate crea mari probleme sociale. Acestea sunt vulnerabilități interne.
Credeți că Rusia poate recruta oameni din instituțiile importante ale statului?
T.M.: Având în vedere locul unde am lucrat, v-aș spune că este vorba de mai multe variante, pe care nu știu dacă trebuie să le descriu pe larg. Cea mai uzitată este cea a agenților de influență, nu a oamenilor recrutați, de aceea mass-media este foarte importantă. Numai la noi spionajul este ceva urât, în rest este o activitate esențială pentru orice stat.
Vedeți astfel de agenți în mass-media românească?
T.M.: Ceea ce văd sunt opinii foarte diferite în legătură cu viitorul parcurs al României, de aceea pentru mine subiectul central este dezvoltarea politciii externe bazate pe Parteneriatul Strategic cu SUA UE și NATO.
Zilele trecute, Victor Ponta le-a transmis procurorilor din dosarul Lukoil că ar trebui să fie atenți în primul rând la locurile de muncă și abia apoi la infracțiunile pe care le cercetează. Sunteți de acord cu această abordare?
T.M.: Este o eroare, pentru că nu poți să ceri justiției altceva decât ce scrie în lege. Ca viitor președinte, aceasta este una dintre principalele mele preocupări, că fiecare instituție a statului face ceea ce trebuie să facă.
Gestul lui Victor Ponta vi se pare o intervenție în justiție?
T.M.: Da, este vorba despre o intervenție politică. Premierul este preocupat de locurile de muncă, dar această temă trebuie rezolvată prin politici guvernamentale sau de Parlament, nu prin justiție sau prin indicații date justiției.
În același timp, faptul că premierul sprijină o companie rusească în contextul unui dosar penal, cum ar putea fi citit acest sprijin de către aliații României?
T.M.: E și aici o problemă, mai ales că regimul sancțiunilor împotriva Rusiei propune folosirea instrumentelor economice pentru a determina Moscova să-și modereze acțiunile. Eu plec totuși de la prezumția că premierul este preocupat de locurile de muncă de la Lukoil.
Gestul lui Victor Ponta poate fi văzut din afară ca o mână de ajutor dată rușilor?
T.M.: Fără îndoială este un semnal, care poate fi interpretat în acest fel.
Credeți că e posibilă repetarea precedentului ucrainean în Republica Moldova?
T.M.: După evenimentele din Ucraina s-au făcut foarte multe evaluări la nivelul aliaților noștri în legătură cu ceea ce s-ar putea întâmpla și până unde s-ar putea întinde această operațiune. Concluzia este că în statele fragile, unde nu există o opinie majoritară, există un asemenea risc.
Credeți că România are nevoie de un acord militar cu Beijingul?
T.M.: Nu, în nici un caz. România are nevoie în relația cu China de o deschidere pe care trebuie să o aibă față de oricine vrea să investească aici, cu două condiții, ca interesul să fie reciproc și avantajul să fie reciproc și în al doilea rând ca investițiile să nu fie însoțite de obligații de tip politic. România trebuie să-și păstreze status-ul actual de membră a UE și NATO.
Un parteneriat strategic cu China ar putea presupune și o componentă militară sau de securitate?
T.M.: Din punctul meu de vedere, ori de câte ori vorbim despre un parteneriat strategic cu China trebuie să menționăm că este vorba despre un parteneriat strategic în probleme economice. Obiectivul meu este să dezvoltăm relațiile cu Asia de Sud-Est: China, Japonia și Coreea de Sud, țări care dispun de capacități investiționale și care sunt interesate de piața românească. Aceasta este singura abordare serioasă, în condițiile în care avem un Parteneriat Strategic cu SUA, suntem în UE și NATO.
Cum vedeți declarațiile ministrului Apărării, Mircea Dușa, care a vorbit la Beijing despre „aprofundarea“ colaborării militare româno-chineze?
T.M.: Ar putea induce noi teme de dezbatere internă și în același timp ar putea să ridice îndoieli din partea aliaților noștri. Pentru noi este importantă o cooperare economică cu Beijingul fără a exclude alte domenii. Cooperarea în schimbul de informații cu China în domeniul evoluțiilor strategice ne-ar putea fi foarte utilă.
Din acest punct de vedere, China are un parteneriat mult mai aprofundat cu Rusia.
T.M.: China, la fel ca România, își proiectează politicile strategice în funcție de interesul național.
Sunteți prieten cu fostul președinte al Consiliului Județean Cluj, Horia Uioreanu, trimis în judecată pentru luare de mită și folosirea de informații secrete?
T.M.: Am fost colegi de partid.
Horia Uioreanu este acuzat că primea informații de la o lucrătoare SRI căreia i-ar fi promis în schimb sprijinul dvs. pentru a se muta la SIE. V-a cerut să-i angajați protejata?
T.M.: Nu. Am vorbit doar cu el la telefon și i-am spus că atunci când trece prin București ne putem întâlni. Eu am menținut relații bune cu toți foștii mei colegi. Habar nu aveam că este într-o anchetă penală sau că cineva înregistrează persoanele cu care discută.
I-ați promis că-i angajați protejata?
T.M.: Nici vorbă. Eu nu puteam angaja pe nimeni la SIE. Există niște proceduri, iar aceste proceduri se respectă indiferent dacă directorul recomandă pe cineva. N-am discutat cu dl Uioreanu nici problemele lui legate de justiție, nici chestiunea protejatei sale.
De când îl cunoașteți pe Mircea Dogaru, președintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere?
T.M.: De mult timp, dar nu am avut relații de amiciție.
Vă încurcă asocierea cu el?
T.M.: Nu. Mă încurcă faptul că nu se înțelege prea bine că eu, ca prezidențiabil independent, am nevoie de sprijinul oricui, cu o singură condiție, ca sprijinul pentru mine să însemne explicit susținerea programului meu.
Dar Mircea Dogaru are propriul lui program politic, prin care cerea desființarea DNA, ANI și chiar a Curții Constituționale.
T.M.: N-am intrat în discuții de acest fel. Dar un lucru e clar: DNA, ANI și celelalte instituții nu au fost create fiindcă a vrut cineva, ci pentru că a fost o necesitate. Ca președinte, voi fi garantul menținerii acestora și al bunei lor funcționări.
Vă compromite apropierea de Mircea Dogaru?
T.M.: Nu, nu are de ce să mă compromită. Oricine e liber să mă susțină dacă-mi acceptă programul politic.
Și Mircea Dogaru vă susține programul?
T.M.: Da.
Dacă v-ați hotărât încă din luna ianuarie să candidați, de ce nu ați plecat din SIE și de ce nu ați discutat cu PNL, partid din care proveniți?
T.M.: Pentru că PNL își conturase deja opțiunile; în plus ar fi părut că-mi folosesc poziția pentru a determina alt curs. Am considerat că este imoral și chiar ilegal. Am demonstrat, iată, că și ca viitor președinte nu-mi voi folosi poziția de mediator pentru a mă amesteca în treburile partidului.
În cazul în care Klaus Iohannis se retrage din cursă în ipoteza unui verdict de incompatibilitate al Înaltei Curți, veți beneficia dvs. de sprijinul PNL și PDL?
T.M.: Nu am discutat acest lucru, dar din anumite contacte pe care le-am avut rezultă că există o preocupare în acest sens. Eu sunt candidat independent și oricine este binevenit să mă sprijine, indiferent dacă e PNL sau Sindicatul Cadrelor Militare.
Fără sprijinul PNL sau al altui partid mare ce șanse aveți ?
T.M.: Exact aceleași șanse pe care le-a avut candidatul independent la europarlamentare Mircea Diaconu, care a dovedit că sunt coapte condițiile ca românii să voteze un independent.
Mircea Diaconu a avut sprijinul Antenei 3 și al PSD. Aveți și dvs. astfel de susțineri?
T.M.: Nu pot să mă plâng că n-aș avea acces în media și vă asigur că îl voi folosi din plin în campanie.
Faptul că Iohannis spune acum, pentru prima dată, că se retrage în cazul unui verdict nefavorabil ține de o slăbiciune a lui sau se pregătește o schimbare?
T.M.: Mie mi se pare foarte delicat: atunci când ai o problemă de incompatibilitate, un proces nerezolvat, intri cu un handicap enorm în campanie sau cu o vulnerabilitate ca președinte în cazul în care va fi ales. Noi avem nevoie de un președinte care să nu fie contestat.
Sunteți de acord cu președintele, care spunea că un viitor șef de stat care este ofițer acoperit va răspunde la două butoane?
T.M.: Nu cred. Serviciile secrete din România oferă informații decidenților politici, ele nu iau decizii. Într-o țară democratică decizia este întotdeauna a politicului. Serviciile din România au fost reformate după modelul celor din NATO și nici nu s-ar pune problema ca acestea să se angajeze în decizii.
Totuși, un președinte care a lucrat sau lucrează sub acoperire nu vă ridică semne de întrebare?
T.M.: Mie nu. Depinde de candidat. Eu judec oamenii după ceea ce fac acum, nu după ceea ce au făcut în trecut. Pentru mine, esențiale sunt prezentul și viitorul României.
Totuși, trecutul ne arată caracterul și înclinațiile unui om. În cazul unui președinte care a lucrat sub acoperire, acest lucru nu poate fi o vulnerabilitate? N-ar putea exista riscul de a fi șantajat?
T.M.: Nu văd posibilitatea șantajului, dar în același timp nici un serviciu nu are posibilitatea legală de a deconspira un ofițer acoperit.
Credeți că ofițerul acoperit va rămâne secret?
T.M.: Nu știu, va fi o temă de campanie. Legal, deconspirarea unui ofițer acoperit reprezintă o infracțiune.
Credeți că dacă Traian Băsescu a lansat această poveste, tot el va trebui să o rezolve?
T.M.: Eu îl înțeleg pe președinte, că dorește să știe despre fiecare dintre miniștri sau dintre candidații la președinție dacă în CV-ul lor există găuri. E o dorință politică, dar legal nu este posibil.
Credeți că George Maior ar fi un bun premier?
T.M.: Da, dar nu este problema mea. Eu ca președinte voi lucra cu majoritatea legal constituită care există deja. Deocamdată premier este Victor Ponta și sper să fie și în continuare și să conlucrez cu el ca președinte.
Ce buget de campanie aveți?
T.M.: Nu pot să vă dau datele, nu pentru că sunt secrete, ci pentru că suma e extrem de mică. De fapt, banii sunt foarte puțini și provin din donații, la fel și sediul.
„Mie nu (îmi ridică semne de întrebare un președinte care a lucrat sau lucrează sub acoperire). Depinde de candidat. Eu judec oamenii după ceea ce fac acum, nu după ceea ce au făcut în trecut. Pentru mine, esențiale sunt prezentul și viitorul României“.
