Deficit bugetar mare, număr-record de angajări la stat, creștere economică bazată pe bula imobiliară, taxa de poluare ilegală și creditele cu buletinul sau în monede exotice, iată punctele „tari“ ale perioadei 2004-2008.
Deşi s-a vorbit foarte mult despre importanta creştere economică din timpul guvernării Tăriceanu, trebuie făcute anumite precizări. Nu numai România a avut creştere economică masivă în perioada respectivă, ci mai toată Europa (spre exemplu țările baltice cu 9-10% din PIB sau Polonia cu 6-7% din PIB în perioada 2006-2007). Creşterea nu s-a văzut atât în producţia industrială, cât în sectorul imobiliar. Activele imobiliare cu valoare umflată au dus la o creştere artificială a PIB. Din creşterea economică de 6% în 2007 construcţiile au avut o contribuţie de 2,4%, iar industria de doar 1,2%.
O bună parte din excedentul apărut ca urmare a creşterii a mers nu atât către investiţii, cât pentru plata noilor angajaţi din sectorul public. În doar 4 ani, numărul acestora a crescut cu 160.000, respectiv cu peste 10% din cel înregistrat în 2005, la instalarea Guvernului Tăriceanu. După cum rezultă și din datele prezentate în tabel, creşterea economică nu a fost însoţită de o micşorare a deficitului bugetar. Din contră acesta a crescut de la 1,2% din PIB în 2005 la 5,6% în ultimul an de guvernare. Toate aceste evoluţii şi-au pus amprenta pe următorii ani. Deficitul bugetar, nejustificat de nimic, a fost acoperit prin împrumuturi considerabile plătite în anii ce au urmat. Tot indicatorii prezentați în tabel relevă faptul că la nivelul economiei nu a existat nici o reformă a sistemului de colectare a taxelor sau a companiilor de stat. Arieratele acestor firme au crescut şi la fel şi evaziunea fiscală.
Doi ani fără autostrăzi
Se poate spune că nu s-a construit mai nimic, în schimb au fost oprite mai multe proiecte. În 2 din cei 4 ani, în pofida creşterii economice care a adus la buget resurse suplimentare, nu s-a inaugurat nici un kilometru de autostradă. Doar în 2006 au fost deschişi criculaţiei cei 36,8 kilometri dintre Drajna şi Feteşti, iar în 2007 alţi 13,6 kilometri pe Centura Est Piteşti. În medie, în cei 4 ani s-au inaugurat 12 kilometri pe an.
Dacă nu a reuşit să construiască prea mult, Guvernul Tăriceanu a blocat, în schimb, mai multe proiecte. A stopat timp de un an contractul cu Bechtel pentru autostrada Transilvania, pe motiv de renegocieri. Avantajele obţinute în urma renegocierii acestuia au fost discutabile.
Același Guvern Tăriceanu a rupt înțelegerile semnate de echipa Adrian Năstase pentru construirea mai multor tronsoane de autostradă între Ploiești și Brașov. Printre acestea se afla și lotul Comanic-Brașov pentru a cărui concesiune firma franceză Vinci caută în prezent finanțare pe la ușile bancherilor europeni.
Zero euro atrași de la UE pentru Transporturi
În ceea ce priveşte fondurile europene, în cei 2 ani în care condus ţara, devenită membru UE, Guvernul Tăriceanu nu a tras un singur euro pe Programul Operaţional Sectorial de Transport. Aceasta, deoarece de abia târziu, în 2008, a reuşit acreditarea la Bruxelles a Ministerului Transporturilor ca autoritate de management.
Fondul Proprietatea, tras pe dreapta
Un alt mare eşec al echipei Tăriceanu l-a reprezentat cazul Fondului Proprietatea. Practic, acesteia i-au trebuit 6 ani (perioada scursă între apariţia legii privind despăgubirea, iulie 2005, şi listarea ce a avut loc în ianuarie 2011) pentru a aduce la Bursă acţiunile FP. În absenţa listării, titlurile de despăgubire nu aveau aproape nici o valoare. Întârzierea listării este posibil să nu fie explicată atât de mecanismele birocratice, cât de anumite interese. În cei 6 ani scurşi, o bună parte a titlurilor au fost vândute de deţinătorii acestora, pe sume infime, investitorilor locali şi în special străini. Acţiuni din a căror vânzare la Bursă se obţine în prezent dublul sumei prevăzute în dosarul de despăgubire au fost înstrăinate în cei şase ani pentru sume situate la 10% din valorile menţionate în dosare.
50 de milioane de euro dați pe mâna lui Vlasov
Dacă listarea FP la Bursă, măsura care ar fi ușurat viața expropriaților cu averi confiscate de comuniști nu i-a reușit, lui Tăriceanu era cât pe aici să i se împlinească alt vis, anume trecerea Registrului Comerțului în subordinea controversatului avocat Mihail Vlasov, șef al Camerei de Comerț și Industrie a României la acel moment. În prezent acesta este reținut pentru cercetare penală. Vlasov era socrul liberalului Cristian David, ministru în cabinetul Tăriceanu. ”Poate ar fi o măsură înțeleaptă să redăm Registrul Comertului Camerei de Comerț, astfel încât veniturile ce le realizează să poată fi folosite pentru consolidarea mediului de afaceri, pentru a ajuta mediul de afaceri să se dezvolte în privința piețelor de export", spunea atunci Tăriceanu. Măsura ”înțeleaptă” i-ar fi adus lui Mihail Vlasov, acuzat ulterior de colegii săi din Cameră de deturnare de fonduri, nu mai puțin de 50-60 de milioane de euro, adică contravaloarea taxelor plătite de întreprinzători.
O taxă ilegală, cu efecte în lanț
Taxa de poluare introdusă ilegal de Cabinetul Tăriceanu în urmă cu 7 ani continuă să producă efecte. Avocatul Alexandru Rățoi estimează că, numărul total al proceselor ce vizează taxa de poluare a depășit pragul de 500.000, iar consecințele sunt greu de cuantificat, problemele generate nelimitându-se doar la cei afectați de aceasta taxă. “Au știut că taxa este ilegală, dar au aplicat-o. Au vrut să protejeze interesele producătorilor și importatorilor auto împotriva înmatriculărilor de mașini second-hand, dar au acționat prost“, arată consultantul fiscal, Gabriel Biriș.
Astfel, s-a ajuns în situația ca instanțele de judecată să fie sufocate cu aceste dosare, iar din Fondul de Mediu au început să se returneze sume ce depășesc jumătate din banii colectați pentru proiecte de mediu. De exemplu, anul trecut sumele rambursate reprezentau 78% din banii strânși în Fond. Conform Administrației Fondului pentru Mediu, din 2010 și până în prezent a fost returnat peste un miliard de lei. În schimb, la Fondul pentru Mediu (FM) s-au strâns circa 6,39 miliarde de lei. Iar ANAF a precizat, pentru „România liberă“, că în acest an a fost aprobată la restituire, către cei ce au câștigat în instanță procesele împotriva taxei de poluare, suma de 118,24 milioane lei. Avocatul Gheorghe Piperea vorbește despre o deturnare a scopului pentru care a fost creat acest fond: „FM ar trebui să asigure finanțarea proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului, nu să constituie sursa acestor rambursări. Această situație reprezintă expresia deturnării scopului pentru care fondul a fost constituit. Practic, ce încasăm în temeiul noii taxe, a cărei legalitate este discutabilă, cheltuim nu pentru a asigura scopul pentru care a fost instituit FM, ci pentru a restitui ce am perceput nelegal în trecut“, afirmă Piperea.
Credite cu buletinul și boom imobiliar
Tot de guvernarea Tăriceanu sunt legate și creditele cu buletinul, și cele în monede exotice, care ulterior s-au dovedit a fi păguboase pentru cei care le-au contractat, crescând și numărul celor care nu au mai putut să-și returneze împrumuturile bancare. Ulterior, creditele în monede exotice au constituit obiectul unui șir de procese cu băncile, care sunt acuzate că “au uitat“ să-și informeze clienții asupra riscurilor.
Ușurința cu care se obțineau creditele a făcut ca prețul imobiliarelor să crească spectaculos. „Valoarea investițiilor directe real-estate ne arată că lucrurile merg bine. Evoluția prețurilor pe piața imobiliară este o dovadă a interesului pentru piața românească, lucru care nu poate duce decât la o creștere economică“, declara, la acea vreme, Tăriceanu. Însă situația economiei românești a avut o altă traiectorie. Iar cea mai bună dovadă a faptului că fostul premier nu era conectat la situația reală a fost celebra sa declarație legată de criza financiară care tocmai izbucnise în SUA. Tăriceanu nu anticipa ce urma să se întâmple în Europa și, implicit, în România, ci vedea doar o oportunitate pentru românii care puteau, în sfârșit, să-și achiziționeze apartamente în Manhattan, al căror preț scăzuse de la două milioane de dolari la doar 500 de mii.
Criza s-ar putea să aibă efecte pozitive, pentru că o serie de active imobiliare din SUA se vor ieftini şi s-ar putea să fie români dispuşi să cumpere în America diverse active imobiliare. Dar important nu este acest lucru, ci dacă va avea un efect asupra economiei asupra cetăţenilor, iar răspunsul este clar nu.“
Premier de campanie sau marionetă la Palatul Victoria
Anunțat de Victor Ponta drept “principala opțiune politică“ pentru postul de premier, Călin Popescu Tăriceanu a ieșit la rampă alături de prezidențiabilul PSD. Defilarea braț la braț, în studioul unei televiziuni favorabile, a fost un prilej pentru amândoi să pozeze în cuplu politic, reluând teza prieteniei – aceeași care a fost “vândută“ publicului în cazul Ponta- Antonescu, după întemeierea USL. Tăriceanu a garantat că va merge pe aceeași linie guvernamentală trasată deja de Ponta: reducerea CAS cu 5%, creșterea salariilor și pensiilor și respectarea acordurilor semnate deja de premierul actual.
Prima apariție a celor doi după oficializarea tandemului este semnificativă pentru raportul de forțe dintre PSD și partidul lui Călin Popescu Tăriceanu, dincolo de mesajul pentru electorat, referitor la “refacerea USL“. Însă, USL a fost o alianță constituită pe principiul parității și, chiar dacă PSD a făcut tot posibilul să schimbe ecuația, PNL a păstrat posibilitatea de a bloca proiectele social-democraților cu care nu era de acord, cum a fost Roșia Montană. Acum, există mai multe semnale potrivit cărora PSD va da tonul.
Rezervele lui Tăriceanu
Primul semn de întrebare este legat chiar de modul în care Ponta l-a introdus pe Tăriceanu în ecuația Palatului Victoria. Astfel, potrivit lui Ponta, Tăriceanu este principala opțiune, dar, dacă vor fi probleme economice, se va apela la viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu. Cu alte cuvinte, Ponta nu l-ar considera pe Tăriceanu capabil să gestioneze lucrurile dacă apar dificultăți, or tocmai rezolvarea problemelor economice face parte din fișa postului premierului. Semne de întrebare ridică și invocarea variantei Maior, în caz că vor apărea probleme de siguranță națională. Astfel de situații ar trebui rezolvate de președinte și premier, în cadrul CSAT. De altfel, George Maior nu a negat posibilitatea de a deveni premier, vorbind doar despre eventuala retragere din fruntea SRI, după alegeri. “La momentul învestirii noului preşedinte al României îmi voi prezenta, spre evaluare, mandatul de director al SRI. Până la acel moment şi atâta timp cât voi ocupa această funcţie, nu manifest şi nu confirm interesul pentru un anume rol profesional viitor“, este poziția oficială a directorului SRI Maior, potrivit unui comunicat remis de instituție.
Premier de campanie
Cu alte cuvinte, din start, Tăriceanu are două rezerve care au avut carnet de membru PSD, ceea ce pune sub semnul întrebării onestitatea demersului social-democrat de “împărțire a puterii“. Singurul lucru cert este faptul că Tăriceanu îl va însoți pe Victor Ponta în campanie. Ținta lui Ponta este acum obținerea voturilor celor 5,36% din alegători care au optat pentru Tăriceanu la scrutinul de duminică. La nivel public, liderul PSD vorbește de cooptarea lui Tăriceanu ca premier pentru a-și maximiza bazinul electoral. În culise, PSD încearcă să lărgească „breșa“ produsă în ACL în primul tur prin rezultatele slabe ale unor șefi de județe. Trădările aleșilor locali din PNL ar putea fi încurajate de perspectiva ca Tăriceanu să primească șefia Guvernului, fiind astfel cel care împarte fondurile guvernamentale. De altfel, acest scenariu este confirmat și de afirmațiile vicepremierului Liviu Dragnea. “Sunt din ce în ce mai multe judeţe din care ne vin semnale de nemulţumire de la membrii PNL şi care încep să se gândească serios că refacerea USL ar fi un demers bun“, a comentat Dragnea.
Între 16 noiembrie, când va avea loc al doilea tur al prezidențialelor, și 21 decembrie, când Victor Ponta va deveni, oficial, președinte, dacă va câștiga competiția pentru Cotroceni, ecuația desemnării prim-ministrului se poate schimba radical. De altfel, și Crin Antonescu a fost „sprijinit“ oficial de PSD pentru candidatura la Cotroceni. Însă, tocmai manevrele de culise ale PSD pentru a avea propriul prezidențiabil au dus la ruperea USL.
Raport de forțe: 9-1
Ce se va întâmpla dacă, totuși, Tăriceanu va deveni premier cu voturile PSD? Din start, vom asista la o premieră bizară în Legislativul de la București. Guvernul va fi condus de un politician al cărui partid nu este cel mai puternic din coaliție. De fapt, este chiar foarte mic. PLR nu este înregistrat încă la tribunal și numără doar 30 de parlamentari. În schimb, PSD are 265 de senatori și deputați, adică de nouă ori mai mulți. Practic, premierul va fi la mâna PSD, ținând cont că social-democrații au dominat clar USL, între 2012 și începutul lui 2014, când erau parteneri cu PNL, care avea 150 de senatori și deputați. Pentru un premier care are un partid slab în spate va fi imposibil să refuze cererile baronilor PSD. Așa se și explică afirmațiile primarului din Constanța, Radu Mazăre, potrivit cărora se simte „confortabil“ cu Tăriceanu ca premier.
Grupul penalilor
O altă problemă este legată de oamenii cei mai influenți din grupul lui Tăriceanu. Daniel Chițoiu este acuzat de procurori în dosarul „Carpatica“, pentru abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat, în perioada în care a fost ministru al Finanţelor. Însă, în martie, Chițoiu a scăpat de urmărirea penală, grație voturilor deputaților PSD. Probleme penale are și deputatul Ovidiu Silaghi, acuzat de trafic de influență. Nu doar că eventuala lor promovare lor în Guvern ar trezi controverse, dar imunitatea lor va depinde de majoritatea PSD, ceea ce îi va face să fie disponibili să îndeplinească solicitările social-democraților și, la nevoie, să constituie un alt pol de presiune asupra lui Călin Popescu Tăriceanu.
Relație veche cu social-democrații
Tăriceanu are deja experiență în supraviețuirea politică pe baza sprijinului PSD. În 2007, după excluderea PD din guvern, a rămas premier având sprijinul social-democraților, chiar dacă PSD și PNL nu au avut o înțelegere scrisă. Social-democrații nu au avut posturi în Executiv, dar, având un număr dublu de parlamentari față de PNL, au dictat măsurile luate de Tăriceanu.
Un exemplu elocvent este legat de majorarea pensiilor cu 50%. Ministrul PNL al Economiei, Varujan Vosganian, a respins, inițial, cererea PSD de majorare a pensiilor, afirmând că nu este sustenabilă financiar.
A urmat o întâlnire a conducerii PNL cu Viorel Hrebenciuc, eminența cenușie a PSD, care a amenințat cu retragerea sprijinului, dacă liberalii nu satisfac doleanța, adresată unui public-țintă al social-democraților. Ulterior, liberalii și-au schimbat mesajul, acceptând majorarea pensiilor.
