Liderii politici îşi pregătesc strategia pentru 2016, când vor avea loc alegeri locale şi parlamentare. După alegerile parlamentare, programate la finalul anului, vor începe negocierile pentru viitorul guvern, care ar urma să aibă mandat până în 2020. Preşedintele Klaus Iohannis ar putea să încerce o nouă nominalizare a lui Dacian Cioloş ca premier, dar liberalii vor să intre la guvernare cu premier propriu, iar social-democraţii se tem să rămână încă patru ani în opoziţie.
Preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Dacian Cioloş intră în anul 2016 de pe poziţii aparent avantajoase. Ambii sunt bine cotaţi în sondajele de opinie şi ambii nu ar urma să nu participe la alegeri, ceea ce i-ar împiedica să fie tentaţi să ia măsuri populiste. Topurile încrederii sunt dominate de Klaus Iohannis, eternul Mugur Isărescu şi Dacian Cioloş, clasaţi cu mult peste liderii partidelor politice Alina Gorghiu, Vasile Blaga sau Liviu Dragnea. Dincolo de aceste elemente oficiale, lucrurile sunt mai complicate.
Astfel, preşedintele Klaus Iohannis are de jucat o carte importantă în 2016: după alegerile parlamentare, el va nominaliza viitorul premier, de data aceasta pe o perioadă de patru ani de zile, nu doar pentru un an cum s-a întâmplat cu Dacian Cioloş. Potrivit Constituţiei actuale, preşedintele joacă rolul principal în desemnarea premierului, mai puţin în cazul în care un partid obţine mai mult de jumătate plus unu din mandate. Iohannis nu a exclus nici un moment posibilitatea de a-l nominaliza tot pe Dacian Cioloş pentru acest post. Mai mult, au apărut informaţii neoficiale despre posibilitatea ca Iohannis să patroneze înfiinţarea unui nou partid cu Dacian Cioloş ca preşedinte.
Provocările premierului tehnocrat
O decizie finală va depinde, desigur, şi de prestaţia Guvernului Cioloş, premierul insistând că nu are planuri de natură electorală. Însă, are în faţă un an complicat. Deja sindicatele fac presiuni pentru majorarea cât mai rapidă a salariului minim. Oricâte cifre ar invoca Guvernul, care vrea să încadreze într-un deficit de 2,95%, lucrurile pot să iasă oricând de sub control. Şi aceasta pentru că guvernul de tehnocraţi nu se bazează pe o coaliţie de partide, aşa cum au avut predecesorii săi, proveniţi din clasa politică. În aceste condiţii, odată cu reluarea sesiunii parlamentare, la începutul lui februarie, vor intra pe ordinea de zi o serie de propuneri cu iz electoral, cum ar fi pensiile speciale pentru profesori. De fiecare dată, premierul se va afla într-o poziţie incomodă – fie acceptă majorările şi riscă creşterea deficitului bugetar şi un derapaj economic, fie le respinge şi va avea de suferit la capitolul imagine. Nu este singurul capitol la care relaţia cu partidele se anunţă dificilă. În structurile de putere au rămas, în eşalonul doi, numeroşi oameni instalaţi în funcţie de PSD. Dacă premierul va recurge la schimbări radicale se va confrunta cu opoziţia parlamentarilor PSD. Dacă nu o face va trezi nemulţumiri la PNL.
Una dintre misiunile noului Executiv este organizarea alegerilor de anul acesta. Deşi este aparent o sarcină de natură tehnică, are o puternică încărcătură politică. Alegerile parlamentare din 2016 sunt primele la care se va aplica legea votului prin corespondenţă pentru românii din diaspora. Legea a fost amputată de majoritatea parlamentară din jurul PSD (care a eliminat de exemplu posibilitatea înscrierii online), iar răspunderea principală va reveni Autorităţii Electorale Permanente (AEP), care nu este în subordinea Executivului. Însă, MAE, MAI şi Poşta Română vor avea, fiecare, de gestionat o parte din organizare. Chiar dacă nu are toate pârghiile organizării, Cioloş nu poate risca să fie comparat cu Victor Ponta, care a declanşat un scandal după ce mii de români din Diaspora nu au putut vota la prezidenţialele din 2014.
Se vor împăca vechii şi noii liberali?
Pe de altă parte, PNL, partidul din care provine preşedintele Klaus Iohannis, speră să ajungă la guvernare, candidatul oficial pentru postul de premier fiind Cătălin Predoiu. Liberalii sunt pe primul loc în sondajele de opinie, având 40% în cea mai recentă cercetare INSCOP, dar pentru transpunerea acestor cifre în voturi mai au de rezolvat multe probleme.
Pentru a intra uniţi în alegeri, liberalii încearcă să finalizeze efectiv fuziunea dintre cele două partide. Fuziunea s-a produs, oficial, la finalul anului 2014, însă, cele două partide au stabilit o perioadă de tranziţie, pentru acomodare, până în 2017. Astfel, partidul are doi copreşedinţi – Alina Gorghiu (din vechiul PNL) şi Vasile Blaga (din fostul PDL). De asemenea, toţi vicepreşedinţii şi membrii conducerilor celor două partide au fost cooptaţi, automat, fără alegeri, în noul Birou Politic Naţional, care are în jur de 100 de membri. De asemenea, la nivel local filialele sunt conduse de către doi copreşedinţi, desemnaţi pe aceeaşi formulă ca la centru. În practică, formula s-a dovedit nefuncţională, îngreunând luarea deciziilor. Din acest motiv, conducerea PNL a anunţat, deja, că organizaţiile locale vor avea o conducere unică, asigurată de candidaţii la alegerile locale. În acest fel, liberalii încearcă să înlocuiască vechile afinităţi, legate de partidul de provenienţă, cu interesul comun de a sprijini candidatul la primărie.
Calculele şi spaimele celor din PNL
Pe de altă parte, copreşedintele Partidului Național Liberal Alina Gorghiu anunţa, recent, că un congres pentru alegerea unui lider unic al liberalilor ar putea fi convocat în anul 2016, după alegerile locale, fără ca liberalii să aştepte până în 2017. Indiferent de formula de organizare, este clar că liberalii nu îşi mai permit scandaluri precum cel de anul trecut, când Teodor Atanasiu a fost înregistrat afirmând că premierul nu va proveni din fostul PDL, în ciuda înţelegerii iniţiale. Rezolvarea problemelor interne este esenţială înaintea unor bătălii electorale dificile. Liberalii se vor lupta la alegerile locale şi parlamentare cu PSD, partid de care îi despart câteva procente potrivit sondajelor. Dacă bătălia cu PSD este, deja, clasică şi fiecare partid se bazează pe un nucleu dur de alegători, lucrurile s-ar putea complica în cazul formării unui partid în jurul lui Dacian Cioloş. Conform cercetărilor sociologice cele mai recente, 53% din respondenţi consideră că PNL a ajuns la putere odată cu instalarea Guvernului Cioloş – deci este foarte posibil ca noua formaţiune să ia din procentele PNL. O altă variantă vehiculată în cercurile PNL este cea potrivit căreia Iohannis ar putea să dorească plasarea lui Cioloş în fruntea PNL, având în vedere dificultăţile presupuse de înfiinţarea şi impunerea unui nou partid într-un an de zile.
Cum speră PSD să câștige alegerile
De cealaltă parte a baricadei, social-democraţii au şi ei în faţă un an complicat, în încercarea de a reveni la guvernare în urma alegerilor parlamentare. PSD este un partid bazat, în special, pe accesul la resursele bugetare şi experienţa arată că o decuplare prelungită de la rezervorul banilor publici generează nervozitate în partid.
Primul obstacol este de natură juridică, la finalul lunii ianuarie fiind programată pronunţarea în dosarul lui Liviu Dragnea, preşedintele PSD fiind acuzat de fraudarea referendumului din 2012 pentru demiterea lui Traian Băsescu. Dragnea a fost condamnat, în primă instanţă, la un an de zile cu închisoare. Menţinerea condamnării cu suspendare nu i-ar creea probleme liderului PSD, cel care controlează sancţiunile pe linie de partid pentru cei cu probleme penale. O eventuală pedeapsă cu executare ar pune, însă, PSD în situaţia de a-şi alege un nou lider.
Chiar şi fără problemele din justiţie, misiunea PSD în 2016 pare complicată. Aşa cum menţionam, Constituţia oferă o marjă largă de mişcare preşedintelui, în privinţa numirii premierului, atunci când scorul electoral este echilibrat. A dovedit-o Traian Băsescu în mandatul său, prin numirea unor premieri precum Călin Popescu Tăriceanu şi Emil Boc, deşi PSD a rămas cel mai puternic partid. Abia când USL a obţinut 66% în urma alegerilor, în 2012, Băsescu a nominalizat un premier din partea acestei alianţe. Cu alte cuvinte, PSD trebuie nu doar să câştige alegerile, ci să obţină un scor cât mai mare, preferabil peste 50%, pentru a forţa mâna preşedintelui.
Baronii locali rămân de bază
Pentru a obţine un scor cât mai bun în alegeri, PSD are câteva direcţii de acţiune. În primul rând, social-democraţii vor încerca să obţină un scor cât mai bun la alegerile locale, pentru a-şi păstra infrastructura din teritoriu – primari, preşedinţi de consilii judeţene. Din acest motiv, Parlamentul dominat de PSD a votat o lege potrivit căreia primarii sunt aleşi într-un singur tur de scrutin. Această lege avantajează PSD; care deţine cei mai mulţi primari în funcţie. Din cei aproape 3.200 de primari din România, PSD are jumătate – 1.200 obţinuţi în urma alegerilor locale din 2012 şi 400 racolaţi de la alte partide, pe baza ordonanţei traseismului. În multe cazuri aceştia pornesc favoriţi şi legea votată de Parlament are drept obiectiv împiedicarea alianţelor dintre restul candidaţilor, într-un eventual tur doi. Pentru PSD, o victorie la alegerile locale va însemna, în linii mari, păstrarea propriului electorat, în special din zona rurală. Cum mizând pe acest electorat, PSD nu a depăşit niciodată 36%, social-democraţii încearcă să se adreseze şi altor categorii. Aşa se explică aprobarea unui Cod de etică al PSD. Deşi Codul a fost votat la finalul anului 2015, aplicarea sa în practică în 2016 va contribui sau nu la spălarea imaginii PSD. Tocmai aplicarea în practică ridică semne de întrebare. O comisie condusă de Florin Iordache (care a coordonat acţiunile parlamentare de modificare a Codului Penal, din aşa-numita Marţe Neagră) va propune soluţiile, iar decizia finală va fi luată de Biroul Politic, condus de Liviu Dragnea. În aceste condiţii, rămâne de văzut cât de eficientă va fi acţiunea de imagine a PSD, eventualele decizii contradictorii putând avea efect de bumerang.
Pentru a-şi maximiza şansele electorale, social-democraţii trebuie să decidă ce strategie vor aproba în privinţa UNPR. PSD negociază o alianţă cu partidul lui Oprea, prăbuşit în sondaje la 2,5%. O parte din social-democraţi consideră că au nevoie de sprijinul aleşilor locali ai UNPR, alţii spun că respectivii pot fi racolaţi individual, fără o alianţă. Mai ales că partidul lui Oprea este format, în principal, din parlamentari şi aleşi locali, proveniţi de la alte partide, mulţi chiar de la PSD.
Lupta pentru supravieţuire
Dacă marile partide, precum PNL şi PSD, îşi fac calcule în privinţa viitoarei guvernări, restul formaţiunilor politice sunt preocupate de depăşirea pragului electoral de 5%. Dacă UNPR are, încă, varianta listelor comune cu PSD, restul partidelor mai mici se pregătesc să intre în alegeri pe cont propriu. UDMR începe anul cu o cotă de 5,2% în sondaje şi se confruntă cu concurenţa unor partide minuscule gen PCM, dar fiecare procent pierdut poate cântări greu.
Aproape de pragul electoral se află şi PMP, cotat cu 4,4%. Unul dintre liderii formaţiunii, Eugen Tomac, afirma recent că PMP este a treia forţă politică, după PSD şi PNL, invocând rezultatele euroalegerilor din 2014. De atunci, însă, imaginea PMP s-a schimbat, în urma declaraţiilor controversate ale actualului lider, fostul preşedinte Traian Băsescu, dar şi a unei despărţiri cu jumătate de gură de fostul lider, Elena Udrea, autosuspendată din partid în urma acuzaţiilor de corupţie. Mai ales că o parte a electoratului PMP pare să se fi îndreptat către M10, formaţiunea Monicăi Macovei, având o cotă de 2,4%. Fără forţă financiară, fără structuri puternice în teritoriu şi cu un suport mediatic redus, M10 va avea o misiune grea în 2016.
Adversar pe vremuri cu Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu se află, acum, într-o situaţie asemănătoare cu acesta, strict din punct de vedere electoral, formaţiunea sa, ALDE, fiind cotată cu 4%. Până acum, Tăriceanu şi Daniel Constantin, celălalt copreşedinte, au plasat formaţiunea pe o poziţie oarecum izolată pe scena politică, prin atacuri sistematice la adresa justiţiei (neasumate nici măcar de PSD într-o formă atât de radicală) şi votul împotriva Guvernului Cioloş. Chiar dacă e susţinut mediatic de Antena 3, nu e clar ce succes poate avea mesajul lui Tăriceanu, potrivit căruia România ar fi devenit un stat poliţienesc, controlat de preşedintele Iohannis, DNA şi SRI.
