Raportul Amnesty Internațional pentru 2015 aduce în atenție probleme care României i-au fost semnalate și în anii trecuți și care, până în prezent, nu și-au găsit o rezolvare. În replică, experții pentru drepturile omului consultați de România liberă atrag atenția asupra ”lentorii” cu care acționează autoritățile, precum și asupra faptului că, pentru a putea apăra drepturile omului, este nevoie de multe resurse, care uneori lipsesc, iar alteori, nu există destul interes din partea autorităților.
Romii – evacuări forțate și abuzuri. Romani CRISS: Este nevoie de sancționarea mai aspră a cazurilor de discriminare
Directorul Romani CRISS, Marian Mandache, a arătat că raportul Amnesty ”subliniază probleme vechi pe care le cunoaștem” și că ”per ansamblu”, romii continuă să fie discriminați. Astfel, a arătat Mandache, există o ”lentoare” a autorităților în a se implica în cazurile de discriminare, iar multe anchete în care sunt cercetați polițiști pentru fapte abuzive contra romilor se încheie fără rezultate.
Directorul organizației pentru drepturile romilor a mai spus și că, în ceea ce privește segregarea școlară, ar fi nevoie de implicarea Ministerului Educației și a inspectoratelor. O altă problemă a României, evidențiată în raport, o reprezintă evacuările forțate – mai multe familii din Eforie Sud sunt amenințate din nou că vor fi evacuate din barăcile construite după ce au fost date afară din case, în timp ce, în Capitală, pe strada Vulturilor, mai multe familii locuiesc în stradă de aproximativ doi ani și „nu vor primi locuințe sociale de la primărie”.
O măsură care ar descuraja discriminarea romilor sau măsurile abuzive ar fi, în opinia Romani CRISS, întărirea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și pronunțarea unor sentințe mai aspre din partea instanțelor de judecată.
În ceea ce privește relocările forțate, amintim că circa 30 de romi, dintre care jumătate erau copii, care trăiau la Eforie Sud (judeţul Constanţa), au primit ordin de evacuare, anul trecut, dintr-un cămin al Primăriei, pe care îl ocupaseră ilegal în 2013, după ce au fost deja evacuaţi dintr-alt loc unde stătuseră fără forme legale.
Un alt caz celebru este la Baia Mare, unde 22 de romi, între care cinci copii, au fost evacuați forțat din adăposturile construite ilegal în cartierul Pirita. Acțiunea a fost legală, a arătat Primăria Baia Mare, al cărei edil a propus, în trecut, construirea unor ziduri care să separe romii din oraș de restul cetățenilor și sterilizarea femeilor rome. Cel de-al treilea mare scandal privind evacuările forțate este în București, pe strada Vulturilor: aproximativ 100 de persoane au fost evacuate dintr-un imobil retrocedat și au rămas în stradă, din 2014.
Raportul Amnesty a mai atras atenția și asupra folosirii armelor de către polițiști și asupra deceselor din arest. Printre cazurile notorii, se numără un caz din 2006, din județul Mureș, unde polițiștii au rănit 21 de persoane, după ce le-au împușcat, precum și cazul ”Dinte”, un parcangiu din Centrul Vechi, omorât în bătaie în timpul unui interogatoriu la Poliție.
Închisorile secrete ale CIA și condițiile din penitenciare. APADOR-CH: Drepturile omului nu produc bani și nici voturi
Directoarea executivă a APADOR-CH, Nicoleta Andreescu, a precizat că, în ceea ce privește criticile Amnesty despre închisorile CIA din România, procesul inițiat de Abd al-Rahim ad-Nashiri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) merge foarte lent, iar autoritățile române nu au investigat suficient acuzațiile.
”Toate declarațiile publice din partea lui Ioan Talpeș și a lui Ion Iliescu au fost obținute de jurnaliști conjunctural. Merge procesul foarte încet, suntem în așteptarea deciziei CEDO”, a precizat Andreescu, care a subliniat că este important ca statul român să demareze anchete efective pentru plângerile privind acuzațiile de tortură, pentru că, ”atâta timp cât nu există o anchetă efectivă, nu poți să previi abuzurile.”
Totodată, ea a punctat că, pentru autorități, drepturile omului ”nu prea contează”: ”Ne interesează condițiile de detenție numai după ce niște politicieni au ajuns în detenție; noi atragem atenția din 1991 și opinia publică a aflat despre ce este în penitenciare abia după ce a ajuns acolo cine știe cine. Este o lipsă de interes, pentru că drepturile omului, până la urmă, nu produc bani și nici voturi, în schimb, necesită niște resurse respectarea lor, iar uneori, lipsesc și aceste resurse”.
Raportul Amnesty condamnă caracterul necorespunzător al centrelor de detenţie ale Poliţiei, numărului redus de inculpări şi condamnări în cazurile de rele tratamente şi tortură şi lipsa unui mecanism independent de plângeri în cazul comiterii de nereguli de organele penale.
Totodată, organizația reia cazul închisorilor CIA din România. România ar fi permis existența mai multor închisori CIA pe teritoriul său, între anii 2001-2009, iar fostul șef al SIE, Ioan Talpeș, a recunoscut că România a cooperat cu CIA pentru stabilirea unei închisori în ţară în 2002. Într-un interviu acordat Adevărul Live, Talpeș a confirmat că „a existat o cooperare dupa 11 septembrie”, precizând că „e posibil să fi fost o locaţie sau două”, între care „este una în care ar fi fost aduşi deţinuţi”. În aprilie 2015, și fostul președinte Ion Iliescu a declarat, într-un interviu acordat Der Spiegel, că el a aprobat „în principiu” o solicitare a SUA din perioada 2002-2003 privind crearea unui centru al CIA în România.
În 2012, Abd al-Rahim al-Nashiri, din Arabia Saudită, deţinut în prezent la Guantanamo Bay, s-a plâns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) că a fost ţinut în detenţie, în secret, la Bucureşti, între 2004 şi 2006.
CNCD: Problemele semnalate în raport, rezolvate în timp și cu efort
Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Asztalos Csaba, a precizat că raportul Amnesty este ”predictibil”, iar că problemele semnalate vor fi rezolvate în timp și cu efort.
”În Statele Unite, au început reformele în 1960 și încă sunt probleme cu discriminarea persoanelor de culoare”, a arătat președintele CNCD, care a subliniat că autoritățile române ar trebui să investească mai mult în educație. Totodată, ca exemplu, el s-a referit la ”mult hulita lege Dragnea” conține mai multe politici sociale pentru combaterea discriminării, multe dintre ele regăsindu-se și în Ordonanța 137/2000 privind sancționarea discriminării.
Raportul Amnesty mai atrage atenția și asupra centrelor pentru persoanele cu dizabilități mintale severe, la care raportorul ONU s-a referit că ”acolo merg oamenii să moară”, precum și asupra condițiilor în care România primește refugiații.
România a fost criticată, la sfârșitul anului trecut, de raportorul ONU, Philip Alston, care a concluzionat, după o vizită de 10 zile în România, că autoritățile de la București sunt ”în negare” când vine vorba de sărăcia extremă și respectarea drepturilor omului.
Citește și: Raport dur al ONU: Ce măsuri urgente trebuie să ia România în domeniul social
Știre în curs de actualizare
