Medodele de fraudare a alegerilor se împart în două categorii mari: cele în care acţionează atât membrii ai comisiilor secţiilor de vot sau militanţi ai forţelor politice, cât şi cetăţenii, care primesc un beneficiu material, şi cele în care frauda este comisă doar de reprezentanţii partidelor, potrivit Realitatea.net.
Cele mai cunoscute metode de fraudare a votului sunt „turismul electoral”, „suveica” sau „foto”. „Turismul electoral” reprezintă transportarea şi plata unor cetăţeni pentru a vota în alte localităţi decât cele de reşedinţă (pe listele suplimentare). Metoda este folosită cu predominanţă la alegeri europarlamentare, prezidenţiale, unde circrumscripţia este naţională, iar votul într-o anumită secţie nu este condiţionat de domiciliul pe raza secţiei de vot. Unele transporturi se organizează chiar în mai multe localităţi. Într-o anumită proporţie, turismul electoral este folosit şi la locale şi la parlamentare, uneori în combinaţie cu o procedură demarată anterior, cu complicitatea autorităţilor, de realizare a cărţilor de identitate pentru o anumită localitate cu câteva zile înainte.
Metoda „Foto” este fotografierea cu telefonul a buletinului ştampilat „cum trebuie” ca dovadă pentru primirea unei sume de bani.
„Suveica”. Cel puţin un buletin este marcat anterior votării, cu stampila de control şi cu ştampila „Votat” pe un anumit partid sau candidat. Alegătorul, parte a fraudei, primeşte un buletin de vot normal când vine în secţia de votare, dar îl introduce în urnă cu cel ştampilat deja, îşi însuşeşte buletinul alb pe care îl înmânează altui alegător afară. Acesta urmează aceeaşi schemă, astfel încât fiecare alegător scoate ilegal din secţie câte un buletin.
Metoda „Căpşunarilor”. În prealabil se fac cercetari şi se fac „liste”cu persoanele plecate la muncă în străinătate şi care nu vor fi în localitatea de domiciliu în ziua votului. Ulterior, diverse persoane cu drept de vot se deplasează în mai multe locuri şi votează în numele acestora. Alteori, înşişi membrii comisiei de vot votează, eventual înaintea deschiderii urnelor, în numele acestora cunoscându-le datele personale şi semnând ulterior pentru aceştia că s-au prezentat la vot.
Citeşte şi Dalmaţienii care cer încă un mandat
Metoda „Cămaşa”. Alegătorul plătit intră în secţia de votare şi susţine că nu este apt să voteze singur sau nu ştie carte. Acesta solicită ca un anumit însoţitor să-l ajute. Alegătorul şi însoţitorul intră împreună în cabina de vot. Acel însoţitor are sarcina de a se asigura că buletinul depus de alegător în urnă este ştampilat potrivit înţelegerii anterioare dintre mituitor şi alegător. Metoda „Cămaşa” tinde să fie folosită din ce în ce mai puţin datorită „succesului” metodei foto. În plus, BEC a decis anul acesta că necunoaşterea de carte nu e un temei ca alegătorul să meargă însoţit în cabină.
O altă modaliate de fraudare a alegerilor constă în acordarea de bani, bunuri, pachete cu produse alimentare, diverse promisiuni în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze cu o anumită persoană. Asemănătoare este şi metoda „Biblia”, utilizată des în mediul rural priveşte alegători din categoria nevoiaşi şi credincioşi, de preferinţă bătrâni, care în schimbul unei sume modeste fac un jurământ cu mâna pe Biblie că vor vota cu cine sunt îndemnaţi.
Citeşte şi “Cel mai frumos portret posibil” al candidaţilor la Primăria Capitalei
Metoda „Înghesuiala”. Aglomerarea intrării în secţie de către persoane pregătite în acest sens îngreunează intenţionat exprimarea votului de către cetăţeni sau de către susţinătorii unui anumit partid. Metoda este folosită pentru obstrucţionarea votului în secţiile unde se ştie că un partid este favorit.
Metodele de fraudare în care sunt implicaţi exclusiv membrii secţiilor de vot şi reprezentanţii partidelor
Utilizarea în exces şi necuvenit a „urnei mobile” şi „Urna mobilă schimbată”. De obicei se ştie exact câte persoane (nedeplasabile) vor vota prin intermediul urnei mobile. După încheierea traseului, urna mobilă se pune în portbagajul maşinii cu care se deplasează cei doi membri din secţia de votare arondată şi se acoperă cu o prelată. Când se ajunge la secţia de votare, de sub prelată se scoate o urnă mobilă similară, cu buletine în numărul anticipat dinainte, dar ştampilate anterior pe „cine trebuie”.
Buletinul de vot „rebutat” (considerat ca fiind necorespunzător cerinţelor stabilite de legislaţia electorală privind editarea buletinelor de vot), sau anularea pe nedrept a unui buletin. Victime ale acestei metode cad deseori partidele mici care nu au reprezentanţi în secţii, dar şi partide mari. În acest caz, reprezentanţii secţiilor îşi împart în vederea numărării teancuri de buletine scoase din urne şi câteodată pun la teancul de anulate buletinele corecte ale adversarilor politici.
Metoda „Fifty-fifty”. Buletinele nefolosite pot fi împărţite în complicitate între reprezentanţii Biroului şi introduse în urnă, fiecare pentru partidul lui. De obicei funcţionează în secţiile mici, unde nu sunt observatori.
Metoda „uitucul”. Se întâmplă când membri Biroului uită cu intenţie să aplice timbrul autocolant pe buletinul de identitate, respectiv CI ale celui care votează, dându-i astfel posibilitatea de a vota din nou.
Metoda „Distrugerea”. Dacă ştampilele cu „votat” rămân la discreţia membrilor biroului după încheierea votului şi desfacerea urnelor, este posibilă ştampilarea anumitor buletine, care ulterior vor fi anulate.
Metoda „Ştampila cu elastic”- se leagă în jurul încheieturii de la mână, cu un elastic o ştampilă contrafăcută şi în timpul numărătorii se ştampilează buletinele contracandidatului, provocând astfel anularea votului respectiv. Este o metodă folosită pe scară largă în mediul rural şi în oraşele mici. Ştampila poate fi lipită pe cureaua de la ceas sau pe un inel.
Metoda „Maradona”. În unele clipe de neatenţie a colegilor din secţia de votare la numărarea voturilor, anumite buletine se mută dintr-un teanc într-altul, ducând astfel la vicierea rezultatului numărătorii voturilor. Se practică în secţiile de votare mari şi când nu există riscul renumărării voturilor.
Însă cele mai grave metode de fraudă electorală sunt cele prin care se falsifică procesele-verbale cu rezultatul votării. „Procesul – verbal făcut de acasă – se practică cu precădere în localităţile mici şi izolate. Preşedintele secţiei de votare are un proces-verbal gata făcut. După numărătoare, cei din secţia de votare primesc de la şef câteva pahare cu băutură pentru că s-a terminat treaba (procesul electoral) şi, profitând de neatenţia chefliilor, acesta le dă la semnat falsul proces-verbal”, se arată într-un manual anti-fraudă al PSD din 2012 obţinut de NewsIn. Metoda „Post vot” – preşedintele secţiei de votare are un formular de proces-verbal în alb pe care îl completează şi-l semnează în fals pe drumul de la secţie la biroul electoral judeţean.
