Într-o ieşire publică fără precedent, Hans Klemm a recomandat Bucureştiului să stopeze imixtiunile în administrarea firmelor de stat.
La patru ani după ce a adoptat legislaţia managementului privat la companiile de stat, Guvernul nu a convins partenerii externi ai României de bunele sale intenţii în acest domeniu. În condiţiile în care chiar şi în Europa de Est se găsesc mari companii ce au drept principal acţionar statul, iar aceste companii performează şi se dezvoltă la fel de puternic ca omoloagele lor private, firmele româneşti similare au rămas mai degrabă vehicule pentru promovarea intereselor de partid. Situaţia a fost sesizată ieri, cât se poate de deschis, şi de către noul ambasador al SUA la Bucureşti, Hans Klemm, sosit la post după aproape trei ani de la plecarea predecesorului său.
Astfel, în cadrul unui eveniment organizat ieri de AmCham, Camera de Comerţ Americană din România, Klemm a pugunctat principalele direcţii în care consideră că ţara noastră trebuie să facă progrese majore în cel mai scurt timp.
România “are nevoie de reforme structurale, puse în aplicare ferm şi deplin, reforme care vor spori participarea pe piaţa muncii, vor reduce barierele legislative, vor încuraja dezvoltarea antreprenoriatului şi vor deschide sectoarele economiei pentru o mai mare competiţie internaţională şi investiţii sporite. Aceste reforme includ îmbunătăţirea infrastructurii, sporirea capacităţii tehnice şi administrative a administraţiei fiscale şi publice şi privatizarea companiilor de stat prin oferte publice iniţiale. Pe termen lung, aceste reforme vor genera mult-necesara creştere economică sustenabilă şi oportunităţi crescute pentru toţi românii”, a declarat diplomatul american. Nu în ultimul rând, “România trebuie să rupă cercul influenţei politice asupra deciziilor economice”, a mai punctat oficialul.
O intervenţie cu atât mai interesantă, cu cât ea vine în sfârşit din vocea unui ambasador, dar şi pe fondul apelurilor insistente ale autorităţilor române ca numărul investitorilor americani de calibru să crească. Or, principala cerinţă a capitalului american vizează tocmai existenţa şi în România a unui mediu economic competitiv, deci transparent şi cu reguli precise pentru toţi jucătorii.
Ceea ce, dacă ne raportăm nu doar la stabilitatea legislativă din acest domeniu, ci şi la atmosfera din jurul companiilor cu capital majoritar de stat, ne duce mai aproape de himeră decât de realitatea palpabilă. Or, ambasadorul Klemm a vorbit ieri şi despre marile societăţi controlate de stat, despre problema lor majoră, despre cei care, de facto, le ţin în afara economiei reale, cu costuri uriaşe pentru buget, ca şi pentru şansele de dezvoltare şi creştere economică: “Fac apel la liderii români să dea un exemplu pentru viitor: să lase la o parte preocupările politice pe termen scurt şi să se concentreze asupra binelui ţării pe termen lung în adoptarea de legislaţie nouă sau revizuirea legislaţiei existente; să înceteze să se amestece în administrarea companiilor de stat în scopul obţinerii de beneficii politice şi să le permită acestora să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu bunele practici de afaceri”.
Raportat la ansamblul relaţiei strategice România-SUA, se poate spune că dimensiunea economică a rămas insuficient dezvoltată. Totuşi, situaţia s-ar putea îmbunătăţi substanţial, iar semnalele care curg de la Washington, în acest sens, nu scad în număr, ci din contră. Însă, tot la fel de adevărat este şi faptul că trenul nu va putea avansa semnificativ dacă, la Bucureşti, va lipsi pe mai departe voinţa politică vitală în ducerea la capăt a unor reforme esenţiale.
Iar noul ambasador al SUA a fost ieri cât se poate de tranşant: dacă vreţi investiţii americane, atunci trageţi pe dreapta sforile politice care sugrumă economia şi ţin investiţiile americane la distanţă. De altfel, în discursul ţinut la evenimentul organizat de AmCham, Hans Klemm a reliefat nivelul de neclintit la care sunt aşteptările Washington-ului, citând tocmai dintr-un interviu acordat de preşedintele Klaus Iohannis publicaţiei European Times: „Să nu uităm că realizările companiilor şi investitorilor depind în mod direct de calitatea regulilor care le guvernează activitatea. Asigurarea transparenţei şi a stabilităţii, precum şi a predictibilităţii fiscale şi legislative, continuă să fie unul dintre obiectivele noastre principale”, spunea Iohannis, citat de Klemm.
De altfel, luni, după întâlnirea Hans Klemm – Klaus Iohannis, de la Palatul Cotroceni, Administraţia Prezidenţială a remis un comunicat de presă în care sublinia faptul că „Președintele Klaus Iohannis a insistat, în același timp, asupra necesității consolidării dimensiunii economice a Parteneriatului Strategic”. A doua zi, şi Preşedinţia, şi Guvernul, şi restul clasei politice româneşti au primit, prin vocea noului ambasador american, răspunsul mult-aşteptat.
Eşecul managementului privat
Introdus în 2011, managementul privat a întârziat să îşi arate beneficiile. Prea puţin dornic să lase din mână beneficiile reprezentate de controlul companiilor de stat, Guvernul a evitat aducerea unor manageri privaţi cu adevărat independenţi, uneori chiar menţinând în funcţie, sub titulatura de manageri privaţi, oameni de partid. CFR SA, CNADNR, Electrica, Tarom sau CE Oltenia sunt doar câteva exemple care pun în lumină ceaţa din acest domeniu.
