Fostul director al Serviciului Român de Informaţii (SRI) Virgil Măgureanu este convins că protestele din ultimele săptămâni au fost provocate, dar consideră că ele reprezintă, în acelaşi timp, gradul de nemulţumire al românilor şi că ar trebui să prefigureze o schimbare la nivelul puterii.
Credeţi că protestele începute acum aproape trei săptămâni sunt spontane?
Virgil Măgureanu: Nu, nu cred că sunt spontane, dar sunt rezultatul firesc al unui şir lung de nemulţumiri, dintre care numai o parte se datorează contextului de criză. Nemulţumirile vin din partea unor oameni extrem de defavorizaţi. Protestele trebuie analizate pornind de la cei care au nemulţumiri reale, nu conjuncturale.
Dacă aceste manifestări nu sunt spontane, înseamnă că sunt provocate?
V.M.: Acest lucru contează mai puţin, cel puţin din punctul de vedere al celor defavorizaţi. Nu vorbim aici despre cine-i provoacă, cine-i scoate în stradă şi, eventual, cine-i manipulează. Există un fond de nemulţumire real, iar acest lucru a fost recunoscut de toate părţile.
Deci mulţi dintre cei care ies seara în stradă sunt manipulaţi, provocaţi, împinşi să facă acest lucru.
V.M.: Nu. Nemulţumirea străzii este legată de situaţia politică şi economică a ţării, iar cel mai celebru slogan strigat în ultimele zile este elocvent: „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!”. Această lozincă aduce cu nemulţumirea tuturor celor săraci care se revoltă peste tot pe glob împotriva celor care au produs această sărăcie.
Ne întoarcem la lupta dintre clase?
V.M.: Nu ştiu dacă putem opera cu termeni marxişti. Mişcarea Ocuppy din SUA are legătură cu lupta de clasă?
Deşi spuneţi că nemulţumirea e mare, protestatarii au fost puţini încă de la început şi, cum spuneaţi mai devreme, nici măcar nu au ieşit spontan. E o telerevoltă?
V.M.: Poate fi interpretată şi aşa, dar am greşi fundamental dacă am crede că nemulţumirea
este doar efectul incitării televiziunilor. Contează fondul real al nemulţumirii, şi nu manipulările unor televiziuni pentru a da o proporţie artificială unor lucruri. Dacă vrem să facem o analiză serioasă a lucrurilor, nu trebuie să operăm cu „cine pe cine manipulează”.
Ceea ce înseamnă că există o manipulare, care nu poate fi ignorată.
V.M.: Pe mine mă interesează doar dacă starea de nemulţumire este sau nu reală. Este singurul lucru care merită să fie investigat.
Manipularea nu merită să fie investigată?
V.M.: Jandarmeria sau serviciile de informaţii ar putea să vă spună cine şi cum manipulează.
Cât credeţi că va dura acest protest-maraton?
V.M.: Nu cred că este de durată, dar e interesant cui îi sunt adresate nemulţumirile. Există în mod cert o legătură între nemulţumirile din România şi acele forme de protest care s-au manifestat peste tot în lume, atât în statele dezvoltate – SUA, Marea Britanie, Franţa -, cât şi în statele din lumea arabă. Cred că există o legătură între toate acestea, fiindcă oamenii nu mai suportă sărăcia, incompetenţa şi corupţia.
Există vreun pericol în aceste manifestări din România?
V.M.: Nu neapărat. Este o supapă prin care nemulţumirile populare ajung să fie auzite de către oamenii puterii.
Credeţi că o dată cu aceste proteste partidul de guvernământ va fi convins să facă alegeri anticipate?
V.M.: Nu e foarte important, fiindcă suntem într-un an de electoral, aşa că alegerile şi, probabil, schimbarea vor avea loc.
Schimbarea, deci venirea la putere a USL, ar putea îmbunătăţi situaţia economică şi socială din ţară?
V.M.: Nu sunt foarte sigur că ceea ce va urma prin schimbarea actualei coaliţii de putere cu USL ar aduce un plus în ceea ce priveşte economia. Sunt precaut.
Ce vă face să fiţi precaut?
V.M.: Absenţa soluţiilor, dar şi incapacitatea liderilor USL de a avea o viziune asupra viitorului, asupra dezvoltării economice. N-au de unde lua salarii sau pensii mărite dacă nu apare o creştere economică. N-am văzut în dezbaterile Opoziţiei o strategie care să se opună actualei stagnări.
Dacă partidele politice nu reuşesc să formuleze o strategie, atunci cine ar trebui să o facă?
V.M.: Ar trebui chemaţi experţii, tehnicienii, profesioniştii care să fie în stare să formuleze o strategie de dezvoltare durabilă, eventual prin colaborare cu cei mai buni specialişti străini, care să ne ajute să dezvoltăm anumite sectoare.
Recent, Victor Ponta le-a promis şefilor Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Informaţii Externe că nu-i va schimba după ce ajunge la putere. Cum explicaţi această ofertă?
V.M.: Nu doresc să mă pronunţ în această privinţă.
Ar putea fi o invitaţie la cooperare?
V.M.: Nu ştiu. Ştiu doar că e necesară o schimbare, însă, dacă la această schimbare vor coopera şi serviciile, v-aş spune că mai degrabă aceasta nu e treaba serviciilor. Serviciile trebuie să stea la locul lor şi să furnizeze informaţii oportune şi corecte. Nu există nici un exemplu în care serviciile din România de după 1989 ar fi cooperat pentru păstrarea la post a şefilor lor.
George Maior, şeful SRI, spunea acum aproape o lună că în an electoral „anumite zone ale politicului, fie de la Putere, fie din Opoziţie, din motive interesate, încearcă să atragă cumva SRI în confruntarea politică”. Aşa este, s-a întâmplat acest lucru şi când conduceaţi dvs. serviciul?
V.M.: Nu ţin minte ca vreo parte sau alta să fi încercat să atragă SRI. Nu există nici un exemplu, cel puţin cu probe, că în fazele de schimbare a puterii s-ar fi implicat serviciile.
În 1996, chiar dvs. aţi influenţat lucrurile atunci când aţi declarat în dimineaţa zilei alegerilor că aţi votat „pentru schimbare”.
V.M.: SRI nu a fost implicat în schimbarea din 1996, dar eu într-adevăr eram convins că e nevoie de o schimbare, ceea ce s-a şi întâmplat.
George Maior vorbea nu demult despre „valenţa regeneratoare a alegerilor”. Cine ar putea oferi această regenerare?
V.M.: O regenerare are loc atunci când anumite persoane se schimbă într-adevăr.
Vi se pare viabil un guvern format din tehnocraţi?
V.M.: În mod cert, competenţa viitorului guvern trebuie să fie mai pregnantă decât a celui de azi, dar nu ştiu cine va avea tenacitatea să impună un guvern de tehnocraţi, deşi nu e necesar ca aceşti specialişti să fie fără culoare politică. Există specialişti şi în partide sau în orice caz ei ar putea fi aduşi. Orice persoană aflată într-o poziţie importantă de putere poate să aducă experţi, dacă nu vrea neapărat să fie înconjurată de oameni care să-i facă pantofii. Ţineţi minte vorba lui Deng Xiaoping: „Nu mă interesează dacă pisica e albă sau neagră, mă interesează să prindă şoareci”. Criteriul competenţei ar trebui să fie unic pentru viitorul guvern.
Credeţi că un guvern de tehnocraţi le-ar da satisfacţie celor din stradă?
V.M.: Pentru a calma nemulţumirile pe termen scurt ale maselor, este suficient să pui în funcţii importante persoane credibile şi competente. Pe de altă parte, nici guvernul de tehnocraţi nu e un panaceu dacă nu are o strategie bună.
Pe cine aţi vedea preşedinte în 2014 dintre liderii politici actuali?
V.M.: Nu am o opţiune şi, pe de altă parte, aştept de peste 50 de ani un „adevărat preşedinte”. De fiecare dată când a apărut cineva, am avut dezamăgiri. Important ar fi să fie cineva care să capteze încrederea oamenilor pe termen lung.
Credeţi că Traian Băsescu îşi va termina mandatul?
V.M.: Această chestiune nu este atât de importantă pentru ceea ce urmează să se întâmple. Nu mai depinde de o singură persoană ceea ce se va întâmpla major în România. Şi chiar dacă ar rămâne, nu cred că Traian Băsescu mai dispune de pârghiile necesare pentru a redresa situaţia într-un sens benefic şi, în general, de ce i-am atribui mai mult decât poate face?
Există factori externi interesaţi să destabilizeze România?
V.M.: Destabilizarea provine doar din prelungirea nefirească a unor disfuncţii şi dezechilibre majore pe care societatea românească le are în interiorul ei. Nu cred că factorii externi pot destabiliza mai mult. Nu puteţi da vina pe duşmanul din exterior în nici o situaţie când au fost stări acute de conflicte sociale în ţara noastră în anii din urmă. Interesele din afară sunt întotdeauna intermediate de factorii interni.
CV Virgil Măgureanu (70 de ani)
A făcut Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti (1964-1969), obţinând titlul de doctor în ştiinţe politice în 1978. După terminarea studiilor, a predat psihosociologie la Academia de Studii Social Politice „Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti (1969-1989). În mai 1989 a fost plasat sub domiciliu forţat la Focşani, unde a lucrat ca muzeograf la Muzeul Judeţean Vrancea, ca urmare a opoziţiei faţă de regimul Ceauşescu. În perioada decembrie 1989-martie 1990 a fost membru al CFSN şi CPUN. În martie 1990 a fost numit director al Serviciului Român de Informaţii, funcţie pe care a deţinut-o până în aprilie 1997, când a demisionat. Din 1994 este profesor de sociologie politică la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti.
