Preşedintele PE, fostul premier al Poloniei, Jerzy Buzek, urma să înceapă, în 11 aprilie, o vizită în România. Cu acest prilej, ne-a acordat un interviu în care pledează pentru o integrare europeană mai puternică a fostelor state comuniste dar şi pentru o prezenţă mai viguroasă a UE în vecinătatea estică a UE, inclusiv în Moldova.
La douăzeci de ani de la căderea comunismului sunteţi receptat drept un simbol al unificării dintre estul şi vestul Europei. Cu ce vă ocupaţi în 1989?
Când a căzut Zidul Berlinului, cancelarul vest-german Helmuth Kohl a vizitat Polonia, deoarece noi aveam deja un guvern necomunist. Pentru Polonia, momentul crucial a venit pe 4 iunie 1989, cu aproape şase luni înaintea căderii Zidului Berlinului. Pe 4 iunie au fost alegerile câştigate de „Solidaritatea”. Ce s-a întâmplat în Polonia a fost doar o parte dintr-un întreg lanţ de evenimente. Acea victorie a fost uriaşă pentru „Solidaritatea”, însă noi continuam să fim înconjuraţi de ţări cu guverne comuniste, aflate sub influenţa Uniunii Sovietice. De altfel, şi noi am avut trupe sovietice pe teritoriul ţării. Ca urmare a acelui triumf în alegeri, mi-am spus „Perfect. Aceasta este o ţară măreaţă. Acum pot să mă întorc la profesia mea”. Şi m-am întors să lucrez la Institutul de Chimie din Silezia. Chiar nu vroiam să continuu în politică pentru că eram fascinat de ideea de a mă întoarce în Universitate.
După căderea comunismului, atât Polonia cât şi România au urmărit două scopuri clare: integrarea în NATO şi UE. Astăzi că am atins aceste obiective, care ar trebui să fie scopul politic imediat?
Aşa este, visul nostru de a ne reîntoarce în marea familie europeană astăzi este o realitate. Acesta este însă doar începutul. Trebuie să urmărim o integrare completă, pentru a construi şi consolida acelaşi sistem al bunăstării pentru toţi cetăţenii europeni. Trebuie să ne implicăm şi să aducem propria noastră contribuţie, atât din punctul de vedere al ideilor cât şi al soluţiilor, la această fantastică construcţie europeană. Acum împărtăşim aceeaşi responsabilitate faţă de viitorul continentului. Vechea şi Noua Europă nu mai există. Aceasta este Europa! Noi am dori-o modernă şi puternică şi am dori şi ca cetăţenii ei să o vadă în acelaşi mod. Dorim o economie puternică, locuri de muncă durabile, securitate şi un mediu sănătos pentru generaţiile viitoare.
Zidul Berlinului a căzut, însă ce se întâmplă cu „zidul” din mintea noastră?
În urmă cu 20 de ani, jumătate din continentul european era o închisoare. În 1989, 100 de milioane de persoane au scăpat din acea închisoare. Acei oameni, adevăraţi eroi, ce au distrus zidurile în urmă cu două decenii sunt adevăraţii eliberatori ai Europei. Ei ne-au readus mândria de a fi europeni.
Cu numai câteva zile înainte de a fi ales preşedinte al Parlamentului European, spuneaţi că cea mai importantă provocare a preşedenţiei dumneavoastră ar fi apropierea instituţiilor europene de cetăţenii europeni. Care credeţi că este antidotul pentru faptul că mulţi dintre cetăţenii europeni consideră nu doar Parlamentul European, dar chiar UE, ca întreg, o adunătură de birocraţi?
Una dintre priorităţile mele ca Preşedinte este să fac dezbaterile din Parlament mai intense. De aceea am introdus acea oră în care preşedintele Comisiei Europene vine şi răspunde la chestiuni de interes major. Fiecare parlamentar european, ce reprezintă cetăţeni europeni, îi poate pune domnului Barroso, o întrebare. La sfârşitul fiecărei dezbateri avem acum procedura „faţă în faţă” (Catch the eye), unde membrii Parlamentului îşi pot spune părerile pe subiectele zilei. Aş vrea să fac plenarele PE mai interesante şi mai deschise către media. În prezent lucrăm la noi moduri practice prin care să îmbunătăţim comunicarea cu cetăţenii europeni. După cum ştiţi, întâlnirile din comisii pot fi văzute acum pe internet în timp real. Am avut un succes imens cu audierile comisarilor propuşi. Acestea au fost urmărite în direct, pe internet, pe întreg continentul european. Cetăţenii trebuie să ştie cum se dezbate legislaţia europeană, cum sunt aduse amendamente şi cum se votează. Din acest punct de vedere, Parlamentul este total transparent. Pe lângă canalele de comunicare clasice, de curând am început să folosesc cele mai moderne reţele de socializare. Sunt deja pe Facebook şi Twitter şi invit pe toată lumea să mă urmărească acolo. Intenţionez să aduc tinerii mai aproape de UE iar aceste canale de comunicare sunt foarte utile.
Casa Albă a anunţat că Barack Obama nu intenţionează să participe la sumitul UE-SUA ce urma să aibă loc în mai, în Spania. În schimb, domnul Obama a vizitat în luna martie state precum Indonezia, Australia sau Guam. Unii susţin că acest refuz ar reprezenta o palmă dată diplomaţiei europene. Dumneavoastră cum vedeţi acest refuz?
Din nefercire, sumitul a fost amânat. Personal cred că trebuie să continuăm să adâncim legăturile transatlantice. Voi merge într-o vizită oficială la Washington la sfârşitul acestei luni. Contactele mele regulate cu politicienii de la Washington demonstrează un interes major şi din partea lor, pentru relaţia dintre UE şi Statele Unite. Cred că trebuie să folosim relaţia transatlantică pentru a schimba modul în care funţionează guvernarea globală. Statele Unite şi Europa pot şi trebuie să adopte un rol de conducere în definirea principiilor şi structurilor acestei noi lumi multipolare. În domeniul parlamentar, trebuie să dezvoltăm relaţiile dintre Parlamentul European şi ambele camere ale Congresului american – către ceva mult mai ambiţios decât este în prezent. De altfel, Parlamentul European a cerut înfiinţarea unei Adunări Parlamentare Transatlantice, după modelul Adunării Parlamentare a NATO, din urmă cu 50 de ani.
În decembrie 2009 aţi vorbit despre necesitatea creării unei „Comunităţi Energetice Europene”, după modelul „Comunităţii Oţelului şi Cărbunelui”. Din nefericire, multe state europene semnează contracte bilaterale cu Rusia, ce ameninţă abilitatea UE de a negocia. Nu credeţi că deja este prea târziu?
Va fi prea târziu dacă nu începem să constuim acum. Dependenţa energetică europeană continuă să crească – va atinge 67% în 2030, de la 14% în prezent. În 20 de ani vom importa 95% din petrolul şi 84% din gazele naturale pe care le vom consuma. Este clar că, orice s-ar întâmpla, va trebui să continuăm să diversificăm sursele de energie. Am argumentat întotdeauna în favoarea „metodei Comunităţii”. Cred că energia este exemplul clar unde o strategie europeană şi o soluţie comună europeană au cu adevărat sens. O comunitate împărtăşeşte anumite valori, obiceiuri. Este o societate bazată pe încredere. Avem nevoie de această încredere dacă vorbim despre luarea unor decizii în comun, în domenii precum investiţiile. Trebuie să avem încredere că solidaritatea va exista nu doar când lucrurile merg bine, dar mai ales când ele merg mai puţin bine – când avem de înfruntat o criză. Pentru început, am putea crea un grup care cumpără gaze naturale şi petrol. Acesta va vorbi cu o voce comună lumii exterioare. Statele care sunt membre vor putea negocia în comun contractele de aprovizionare şi vor avea parte de o suficient petrol sau gaze naturale. Acest consorţiu va începe să construiască o infrastructură de transport dar şi infrastructură necesară stocării hidrocarburilor. În al doilea rând, ar trebui să încurajăm integrarea regională, în rândul statelor membre, pentru a crea reţele de energie inter-conectate.
Care credeţi că ar trebui să fie rolul Parteneriatului estic, în contextul noilor guverne de la Kiev şi Chişinău?
În primul rând, rolul lui nu este determinat de alegerile din nicio ţară. Bine-înţeles, noi suntem mulţumiţi pentru că liderii ambelor state arată deschidere către proiectele europene. De curând m-am întâlnit cu domnii Ghimpu şi Filat, în plus am mers la Kiev, la inaugurarea preşedintelui Ianukovici. Dezvoltarea Parteneriatului Estic va fi una dintre principalele obiective de politică externă. Criza din Caucazul de Sud şi disputele pe tema gazului dintre Rusia şi Ucraina au servit ca un semnal de alarmă pentru Uniunea Europeană. Aceste evenimente demonstrează necesitatea ca UE să fie mai prezentă în vecinătatea sa estică. Lansarea acestui instrument la începutul acestui an a marcat o schimbare semnificativă a calităţii şi ambiţiilor UE în relaţia cu state precum Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina. Scopul este acela de a crea un nivel fără precedent de integrare economică şi de asociere politică. Parteneriatul îşi doreşte nu doar să îmbunătăţească relaţiile bilaterale dar şi cooperarea în regiune, în anumite domenii cheie, precum securitatea energetică.
Numeroşi politicieni s-au folosit de această criză economică pentru a ataca valori ale Uniunii Europene precum sistemul capitalist sau piaţa liberă. Ce face Parlamentul European pentru a apăra aceste valori europene?
Vom ieşi din criză, însă rata de creştere la nivel european va fi sub un procent. Pentru a dubla această creştere trebuie să continuăm reformele economice, fără a fi însă tentaţi de măsuri protecţioniste şi de naţionalism economic. Piaţa Unică este marele nostru câştig şi trebuie nu doar să-l apărăm ci chiar să îl extindem pentru ca Europa să rămână un continent competitiv. Eu îl voi încuraja pe preşedintele Comisiei să propună legislaţii care să pună punct unor decalaje care încă există pe piaţa internă. Ca legislatori, trebuie să continuăm să construim poporul european. Avem nevoie de un plan economic pe termen lung şi cred că „Europa 2020″ este pasul corect, în direcţia corectă.
