Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat pentru „România liberă” că nu se aşteaptă la un război în apropierea spaţiului nord-atlantic, dar că Alianţa este oricum pregătită pentru orice. Liderul NATO nu exclude însă posibilitatea unor confruntări, pornind de la faptul că nici conflictul din Libia nu a fost prevăzut de nimeni. Pe de altă parte, Anders Fogh Rasmussen nu crede că trupele ruseşti din apropierea graniţelor României ar fi un pericol, deşi în Strategia Naţională de Apărare prezenţa militarilor străini în Transnistria este văzută ca o ameninţare directă la securitatea naţională. Secretarul general al NATO aminteşte astfel că în Actul fondator al colaborării NATO-Rusia din 1997 cele două părţi au declarat că nu vor folosi forţa una împotriva celeilalte.
Când credeţi că scutul american antirachetă care va fi amplasat în România va intra sub umbrela NATO?
A.F.R.: Componentele scutului antirachetă vor continua să fie deţinute de diferite naţiuni, dar vor fi în acelaşi timp disponibile pentru apărarea Alianţei Nord-Atlantice. În acest fel sunt gândite să lucreze aceste componente. Scutul anitrachetă din România, care va fi gata în 2015, va deveni tot atunci disponibil şi pentru NATO.
Vă aşteptaţi ca acest scut împotriva rachetelor balistice să fie folosit în viitor sau are doar un rol de intimidare pentru state precum Iranul?
A.F.R.: Este doar un sistem defensiv, iar scopul scutului antirachetă este numai pentru protejarea populaţiei şi teritoriilor noastre împotriva oricărei ameninţări din orice ţară, care ar avea intenţia să lovească ţinte din spaţiul NATO. Adevărul
este că mai mult de 30 de ţări din lume deţin tehnologii pentru fabricarea rachetelor sau au obţinut astfel de tehnologii prin spionaj şi unele dintre ele ar putea să lovească ţinte din statele Alianţei, iar scutul antirachetă este conceput să ne apere împotriva acestor ameninţări.
Şi chiar vă aşteptaţi să folosiţi scutul antirachetă în viitor?
A.F.R.: Sper să nu fie necesar, dar cea mai bună cale pentru a ne apăra populaţia este să ai tehnologia necesară pentru a preveni posibile agresiuni. Avem nevoie de scut pentru a intercepta orice rachetă ostilă, aceasta este esenţa. Sperăm să nu fie nevoie să folosim scutul antirachetă, dar dacă vom fi atacaţi, îl vom folosi pentru a ne proteja. Este cert că avem nevoie de o astfel de apărare.
Vă aşteptaţi la un buget mai mic pentru NATO anul viitor?
A.F.R.: Vorbim în general de două tipuri de bugete: bugetele naţiunilor şi bugetul Alianţei. În primul caz este vorba despre bugetul României sau al Statelor Unite, ori al Germaniei şi aşa mai departe, iar noi ştim că statele trebuie să facă faţă provocărilor crizei economice şi adesea au operat reduceri. În al doilea caz, bugetul NATO a suferit deja reduceri, iar cartierul general şi-a redus, de asemenea, cheltuielile în paralel cu membrii Alianţei.
Dar pentru 2013 la ce fel de buget vă aşteptaţi, în condiţiile în care Nouriel Rubini, cel care a prevăzut încă din 2006 criza economică, a anunţat că în 2013 ar putea avea loc o „furtună” care prevesteşte o „Nouă Mare Depresiune”?
A.F.R.: Eu sunt un pic mai optimist, dar fireşte că noi suntem deja nevoiţi să facem faţă acestor uriaşe provocări economice, iar cea mai bună soluţie pentru a trece cu bine peste această perioadă este să colaborăm mai mult: este ceea ce eu numesc „smart defence” („apărare inteligentă”), adică să cheltuim banii în mod inteligent. Echipamentele militare sunt foarte, foarte scumpe şi este dificil pentru aliaţi să facă eforturi în mod individual pentru a cumpăra astfel de echipamente, de aceea soluţia este ca un număr mai mare de aliaţi să facă în comun anumite cheltuieli. Nu trebuie să cheltuim mai mult, ci mai inteligent, având în vedere proiecte militare pe care să le facem împreună.
Aveţi analize care prevăd noi războaie în viitorul apropiat?
A.F.R.: Eu nu prevăd izbucnirea unor noi conflicte, dar ceea ce s-a întâmplat în Libia demonstrează cât de repede se dezvoltă un nou conflict. Cine se aştepta acum un an la aşa ceva? Cine se aştepta acum un an ca NATO să se angajeze într-o operaţiune militară în Libia? Nimeni. Nimeni nu a prevăzut acest lucru. Criza s-a dezvoltat până a ajuns aproape de uşa NATO şi ne-am decis să ne asumăm responsabilitatea pentru o operaţiune bazată pe mandatul Naţiunilor Unite de protejare a populaţiei civile din Libia: este un exemplu de cât de repede s-a întâmplat totul. Nu pot să prevăd originile unor noi conflicte chiar acum, dar e clar că lucrurile se dezvoltă foarte repede. Alianţa trebuie să fie pregătită să reacţioneze dacă este necesar, să poată face faţă unei crize dacă aceasta ar putea avea vreun impact asupra securităţii naţiunilor noastre. Lecţia pe care am învăţat-o este că trebuie să fim gata şi să ne pregătim pentru orice.
Câtă încredere poate avea NATO în Rusia, în condiţiile în care Moscova nu-şi respectă promisiunea din 1999 de a-şi retrage trupele din Transnistria, dar mai ales după ce Rusia a invadat Georgia în 2008?
A.F.R.: Summitul Rusia-NATO de anul trecut a decis să dezvolte un adevărat parteneriat strategic între cele două părţi şi am hotărât să cooperăm în mai multe domenii în care ne confruntăm cu ameninţări comune de securitate cum ar fi Afganistan, lupta împotriva terorismului, a drogurilor etc. Nu avem însă nici un motiv să ascundem că există o zonă de neînţelegeri între NATO şi Rusia, iar Georgia este un astfel de exemplu. NATO insistă pentru ca Georgia să primească întregul respect, să i se respecte suveranitatea, integritatea teritorială, iar Rusia trebuie să-şi îndeplinească toate obligaţiile internaţionale în acest sens. Noi credem cu putere că staţionarea forţelor străine în orice ţară trebuie să se bazeze pe consensul ţării gazdă. Această condiţie nu este îndeplinită atunci când vorbim despre Georgia şi Transnistria. Dar, în ciuda acestor neînţelegeri, cred că
NATO poate dezvolta o cooperare bună cu Rusia în zonele în care avem provocări comune de securitate, inclusiv ameninţări din partea rachetelor balistice. Acesta este şi motivul pentru care NATO a invitat Rusia să coopereze în cadrul scutului antirachetă.
Strategia Naţională de Apărare a României menţionează printre ameninţările la adresa ţării prezenţa trupelor ruseşti în apropierea graniţelor naţionale. Menţinerea trupelor şi armamentelor în apropierea frontierei de est a României, care este şi frontieră NATO, reprezintă o ameninţare şi pentru Alianţa Nord-Atlantică?
A.F.R.: Trebuie să vă reamintesc că NATO şi Rusia au căzut de acord în 1997, când au semnat ceea ce numim astăzi Actul fondator al relaţiilor dintre cele două părţi – primul cadru al cooperării dintre Alianţa Nord-Atlantică şi Rusia -, că nu vor folosi forţa una împotriva celeilalte. Acesta este motivul pentru care nu mă aştept ca Rusia să atace NATO, iar NATO, la rândul său, nu are nici un motiv să atace Rusia: am declarat în 1997 că nu vom folosi forţa una împotriva celeilalte.
De ce nu s-ar repeta scenariul georgian în Transnistria?
A.F.R.: Există anumite similari-tăţi între Transnistria şi Abhazia sau Osetia de Sud, dar sunt, în mod evident, şi destule diferenţe. În privinţa Transnistriei se duc negocieri pentru a se găsi soluţii politice şi diplomatice.
Credeţi că noile nave militare Mistral cumpărate de Rusia de la Franţa ar putea schimba echilibrul de securitate la graniţele NATO?
A.F.R.: Nu cred. Este o chestiune bilaterală între Franţa şi Rusia, iar secretarul general al NATO nu are de ce să comenteze această problemă.
N-ar fi bine ca România, eventual şi Bulgaria, să aibă submarine?
A.F.R.: Este o decizie care se ia pe plan naţional.
N-ar fi bine şi pentru NATO ca Armata Română să fie înzestrată cu submarine?
A.F.R.: În NATO avem un mecanism coordonare şi un proces de planificare prin care hotărâm de ce fel de capabilităţi avem nevoie. Acum şapte ani, NATO i-a recomandat, de pildă, Danemarcei, ţara mea, să renunţe la flota de submarine, iar noi am renunţat la ele, fiindcă NATO în acea perioadă nu avea nevoie de submarine militare. Danemarca a urmat atunci sfatul NATO, fiindcă apărarea Alianţei este planificată, în rest fiecare aliat poate să decidă pe cont propriu dacă are şi alte nevoi.
Georgia este pregătită să devină membru NATO?
A.F.R.: Nu încă, dar noi am decis acum trei ani chiar aici, la Bucureşti, că Georgia va deveni membru NATO, dar până atunci trebuie să îndeplinească criteriile. Georgia mai trebuie să facă reforme, atât în domeniul apărării, cât şi în spaţiul public.
Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a lăsat să se înţeleagă că Georgia ar putea fi primită anul viitor la Summitul de la Chicago.
A.F.R.: Nu mă aştept să fie lansate noi invitaţii la Summitul de la Chicago, dar Georgia va deveni membră NATO după ce îndeplineşte toate criteriile necesare.
De unde vin cele mai multe atacuri cibernetice asupra NATO?
A.F.R.: Nu ştim. Securitatea cibernetică este foarte problematică fiindcă este foarte greu să identificăm orginile atacurilor, deci nu pot să vă spun cine sunt cei care ne atacă, dar cert este că sediul general al NATO este atacat zilnic, dar, la rândul nostru, dispunem de sisteme de apărare împotriva acestor atacuri cibernetice.
Există astfel de atacuri cibernetice din partea Rusiei sau a Chinei?
A.F.R.: Nu ştiu, pentru că sursele sunt ascunse şi niciodată nu poţi să ştii de unde vin atacurile. Am decis însă la ultimul summit să avem un „cyberdefence”, să putem pune în practică o apărare puternică împotriva atacurilor cibernetice.
„Nu mă aştept ca Rusia să atace NATO, iar NATO, la rândul său, nu are nici un motiv să atace Rusia: am declarat în 1997 că nu vom folosi forţa una împotriva celeilalte.”
CV Anders Fogh Rasmussen, 58 de ani
2009-prezent – secretar general al NATO
2001-2009 – prim-ministru al Danemarcei şi şeful Partidului Liberal
1998-2001 – preşedinte al Partidului Liberal
1993-1998 – vicepreşedinte al Comisiei Economice din Parlamentul danez
1992-1998 – purtător de cuvânt al Partidului Liberal
1990-1992 – ministru al Economiei
1987-1992 – ministrul Taxelor şi Impozitelor
1985-1998 – vicepreşedinte al Partidului Liberal
1981-1986 – vicepreşedinte al Comisiei pentru Locuinţe din Parlamentul danez
1978 – obţine licenţa în ştiinţe economice la Universitatea din Aarhus, al doilea cel mai vechi oraş din ţară, şi este ales membru al Parlamentului danez
1974-1976 – preşedintele Tinerilor Liberali din Danemarca
