Secretarul general al Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) are date care arată că zona cea mai vulnerabilă privind conflictul de interese se află în teritoriu, printre consilierii judeţeni şi locali. Potrivit unui studiu condus de Horia Georgescu, 25 la sută din consilierii judeţeni au contracte cu propriile firme. Agenţia Naţională de Integritate, care a fost lăudată în raportul preliminar al Comisiei Europene, este însă supusă permanent presiunilor politice, după cum spune Horia Georgescu, mărturisind că politicienii dau telefoane şi chiar îi ameninţă pe funcţionarii Agenţiei.
Întrebat dacă ANI investighează acuzaţia potrivit căreia Răzvan Mustea, noul ministru al Comunicaţiilor, ar fi coproprietar al unei case în Miami pe care n-a trecut-o în declaraţia de avere, secretarul general al instituţiei a declarat că nu poate comenta cazurile aflate pe rolul inspecţiei. Pe de altă parte, printre peştii mari neprinşi încă Horia Georgescu îl enumeră pe doctorul Şerban Brădişteanu, fost senator PSD: dosarul a fost clasat din cauza intervenţiei prescripţiei, dar ANI a atacat această decizie, fiindcă e vorba de o sumă foarte mare de bani – 4 milioane de euro.
Raportul preliminar privind progresele justiţiei autohtone, dat recent publicităţii de Comisia Europeană, constată că „efectul disuasiv potenţial al investigaţiilor ANI este limitat de întârzierile şi de lipsa de consecvenţă constatate în modul în care se dă curs investigaţiilor ANI”. De unde vin principalele piedici?
Horia Georgescu: Piedicile au două componente: una legislativă şi alta instituţională. Din perspectivă legislativă există multe carenţe care împiedică un proces să aibă o finalitate eficientă.
În Raportul privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) se menţionează însă un blocaj la nivel instituţional în acest sens. Care sunt instituţiile care vă pun cele mai multe piedici?
H.G.: Nu pot să spun că sunt piedici. Dosarele care sunt trimise mai departe, fie că este vorba despre Comisii de disciplină sau de Parchet, se soluţionează într-o perioadă prea mare de timp.
Deci Parchetul ar fi una dintre instituţiile care îngreunează activitatea ANI.
H.G.: N-aş spune chiar aşa, mai cu seamă că proba penală este mai greu de gestionat. În plus, cred că rezultatele se vor vedea în curând.
Totuşi nu păreţi mulţumit de colaborarea cu Parchetul.
H.G.: Lucrurile s-au dinamizat la sfârşitul anului trecut, având în vedere că a fost semnat un protocol de colaborare.
Tot în Raportul MCV i se cere României să elaboreze norme pentru prevenirea conflictelor de interese. Cum ar trebui să arate?
H.G.: Acest lucru a plecat de la problema gestionării fondurilor europene şi dintr-o altă perspectivă este vorba despre drenarea banilor publici din comunităţile locale. E nevoie de prevenirea conflictelor de interese, e nevoie de coduri de conduită şi de diseminarea lor printre actorii implicaţi. La finele anului trecut a fost lansat un astfel de cod de Ministerul Fondurilor Europene, iar anul acesta urmează să fie implementat, în aşa fel încât funcţionarii care gestionează fonduri europene să nu gestioneze banii în mod fraudulos.
Din punct de vedere statistic, cele mai multe conflicte de interese sunt în această zonă a manipulării banilor europeni?
H.G.: Eu cred că acest fenomen se regăseşte în administraţia publică locală: sunt sute de cazuri de consilieri judeţeni şi locali care participă la elaborarea şi votarea bugetului local şi apoi participă la licitaţii aparent corecte, dar, de fapt, banii sunt direcţionaţi către firmele lor sau ale familiilor. Avem cinci preşedinţi de Consilii Judeţene şi zeci de aleşi locali care au încălcat legea şi s-au aflat în conflict de interese.
Aveţi o evidenţă a cazurilor de conflicte de interese pe categorii de funcţionari sau demnitari?
H.G.: Avem un studiu cu ajutorul căruia am putut identifica zonele de risc în privinţa conflictelor de interese, iar acestea sunt în principal la nivelul comunităţilor locale. Legislaţia prevede o incompatibilitate între a fi consilier judeţean sau local şi a avea propria firmă prin care derulezi contracte cu instituţia unde eşti consilier, dar pedepsele sunt minore, în vreme ce procedura este extrem de greoaie. Se poate ajunge în situaţia ca un astfel de consilier să candideze din nou, în vreme ce în justiţie trenează dosarul său în care conflictul de interese e adesea evident.
Cum poate fi descurajat conflictul de interese?
H.G.: Prin sancţiuni descurajante şi un proces de recuperare a prejudiciilor fluid, rapid şi eficient. Există chiar şi decizii CEDO în care persoana surprinsă în conflict de interese sau în incompatibilitate să nu mai poată candida pentru că, în eventualitatea schimbării legii, cu siguranţă vor exista voci care vor spune că sunt afectate drepturile constituţionale.
Există vreun calcul care să arate câţi bani pleacă din bugetul de stat spre firmele consilierilor locali şi judeţeni sau către firmelor rudelor acestora?
H.G.: Nu, dar acest studiu arată faptul că 746 de consilieri judeţeni au 1.400 de firme. Am cerut să văd câte din aceste firme ale acestor consilieri au avut contracte cu instituţiile unde au fost aleşi. Încă nu avem toate datele procesate, dar circa 25 la sută din numărul consilierilor judeţeni au contracte cu propriile firme.
Ar trebui deci modificate Legea aleşilor locali şi Legea conflictului de interese.
H.G.: Da, actorii politici şi Ministerul de Justiţie ar trebui să modifice şi să înăsprească legislaţia astfel încât o singură instanţă să se ocupe de chestiunea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor. Avem şi precedent, în sensul legii micii reforme a justiţiei, care a îmbunătăţit celeritatea actului de justiţie.
Ce s-a întâmplat cu parlamentarii acuzaţi de ANI de incompatibilitate şi conflict de interese?
H.G.: Există mai multe grade de jurisdicţie, în cazul senatorului Mircea Diaconu şi al deputatei Peto Csilla avem deja un verdict.
Provizoriu.
H.G.: Da, la fel şi în cazul deputatului Sergiu Andon, care practică şi avocatura în cazuri de corupţie, iar procesul durează de trei ani, acum fiind pe rolul Înaltei Curţi. E anormal ca un proces de incompatibilitate să dureze atâţia ani, fiindcă mai sunt câteva luni până când îşi vor termina mandatul, iar procesele nu sunt finalizate.
Dar chiar dacă justiţia va decide că sunt incompatibili, aceşti parlamentari îşi pot continua cariera politică.
H.G.: Da, dar nu vor putea fi numiţi în funcţii timp de trei ani, în schimb vor putea fi aleşi.
Deci aceşti parlamentari descoperiţi incompatibili de ANI vor putea fi din nou aleşi, după care Agenţia va descoperi din nou că sunt incompatibili.
H.G.: Noi am finalizat foarte repede aceste cazuri.
Pare că ANI funcţionează în gol.
H.G.: Acestea sunt procedurile, durează prea mult până ce dosarele ajung la Înalta Curte. Prevederile legale prevăd destul de clar că un parlamentar incompatibil îşi pierde mandatul de drept, numai că această prevedere nu se aplică, iar comisiile juridice care emit verdictul ajung la concluzia că o persoană publică poate ocupa concomitent două funcţii publice.
Câte dosare sunt în lucru la ANI?
H.G.: Aproximativ 4.000 de dosare. Fiecare inspector gestionează circa 135 de dosare.
Câte dintre ele se referă la parlamentari?
H.G.: Multe, câteva zeci: conflict de interese, incompatibilităţi, averi nejustificate.
Există vreun dosar de demnitar finalizat?
H.G.: Da. Peste 20 de dosare cu demnitari, fie că sunt miniştri, parlamentari sau secretari de stat, sunt deja trimise mai departe în justiţie.
Dar nu au verdicte în justiţie, deci nu există nici un caz final.
H.G.: Doar în primă instanţă, nici unul definitiv.
Aţi verificat anul trecut conturile din străinătate ale unor parlamentari. Unde aţi ajuns cu investigaţia?
H.G.: Am cerut documente, date şi informaţii din afara ţării.
De unde?
H.G.: Nu pot să vă spun.
Pentru câţi demnitari aţi cerut astfel de date?
H.G.: Inspectorii ANI pot solicita date relevante de oriunde consideră necesar, inclusiv din străinătate.
Şi în ce fază este această anchetă privind conturile din afară ale unor parlamentari?
H.G.: Nu depinde doar de noi finalizarea acestor dosare. Noi verificăm situaţia patrimoniului, adică dacă o persoană deţine proprietăţi, conturi şi acţiuni la companii aflate în afara ţării care sunt nedeclarate.
Comisia Europeană recomandă României în ultimul raport să adopte o nouă legislaţie privind confiscarea extinsă. Care ar fi efectul?
H.G.: Efectul ar fi că n-am mai vedea persoane care stau în puşcărie şi care ulterior se bucură de toate bunurile şi privilegiile pe care le-au avut înainte. Deci se vor putea confisca şi acele bunuri care se presupune că ar proveni din fapte penale ce nu au fost investigate. E un mecanism absolut necesar.
În câte cazuri a cerut ANI confiscarea averilor?
H.G.: În 23 de cazuri, iar până acum nu am pierdut nici un proces care a ajuns la Înalta Curte. Anul trecut am avut trei confiscări definitive şi confiscarea a peste un milion de euro. Sunt decizii istorice, fiindcă pentru prima dată se confiscă sume de bani nejustificate care nu au legătură cu vreo faptă penală.
Care sunt peştii mari pe care nu i-a putut prinde ANI?
H.G.: Cred că sintagma „peştii mari” e uşor depăşită: putem avea, de exemplu, un ofiţer de poliţie căruia i-am confiscat peste 700 de mii de euro şi putem avea un politician de calibru căruia ANI i-a cerut confiscarea a 100 de mii de euro. Sintagma „peşti mari” nu ar trebui să se refere doar la profilul mediatic al celor cercetaţi.
Fostul senator şi renumitul doctor Şerban Brădişteanu la ce categorie intră?
H.G.: Brădişteanu este la categoria de peşti mari. Este un caz-şcoală care ne-a arătat până acum ineficienţa sistemului de justiţie. Cazul Brădişteanu trenează şi din perspectiva averii nejustificate, pentru că dosarul a fost clasat din cauza intervenţiei prescripţiei, noi am atacat această decizie, fiindcă e vorba de o sumă foarte mare de bani: 4 milioane de euro. Este mai mare decât bugetul nostru pe un an.
Credeţi că ANI a rămas o instituţie fragilă pe care schimbarea puterii ar putea să o amputeze?
H.G.: Cred că istoricul de investigaţii al Agenţiei şi deciziile definitive obţinute în justiţie arată că ANI este integrată în sistemul instituţional românesc pe un drum fără întoarcere.
Păi, au trecut doar câteva luni de când parlamentarii au încercat să scoată Agenţia din peisaj.
H.G.: Încercări de acest fel sunt, au fost şi vor mai fi.
Deci schimbarea puterii ar putea să lase ANI fără puteri.
H.G.: E posibil, dar orice încercare se va lovi de presiunile UE şi de faptul că România este parte a sistemului euro-atlantic.
Cine a salvat ultima dată ANI: UE, Traian Băsescu…?
H.G.: MCV a constituit mereu un instrument care a împins reforma şi a sprijinit instituţiile implicate în lupta anticorupţie. Preşedintele Băsescu a susţinut ANI constant şi decisiv, dar au fost şi unii membri ai Parlamentului care şi-au dat seama de importanţa Agenţiei, procedând ca atare.
De unde vin principalele presiuni asupra ANI?
H.G.: Cele mai importante presiuni sunt cele politice, care se manifestă atât formal, cât şi informal. Nu vreau să arunc anatema asupra partidelor politice, dar sunt cazuri individuale de deputaţi şi senatori care au probleme cu legea, iar atunci acţiunile lor sunt gestionate după propriul interes.
Când vorbiţi despre presiuni informale, la ce vă referiţi? Există politicieni care dau telefoane, care ameninţă? Cum se manifestă aceste presiuni informale?
H.G.: Da. Inspectorii de integritate sunt supuşi unor presiuni constante care acoperă toate situaţiile enunţate mai sus. Este important că am făcut faţă cu brio acestor situaţii şi le-am devoalat public atunci când limita a fost depăşită.
Care ar fi primele exemple care vă vin în minte în acest sens?
H.G.: Peter Lakatos, Gyorgy Frunda.
Noul ministru al Comunicaţiilor, Răzvan Mustea, nu şi-ar fi declarat, potrivit informaţiilor din presă, o casă pe care o are în coproprietate cu părinţii săi la Miami. V-aţi autosesizat?
H.G.: Nu putem comenta cazurile aflate pe rolul inspecţiei de integritate. ANI urmăreşte mass-media şi procedează în consecinţă, indiferent de funcţie sau persoană.
CV Horia Georgescu (35 de ani)
Din 2008 ocupă funcţia de secretar general al ANI, după ce cu un an înainte fusese consilier al ministrului Justiţiei. Din 2004 până în 2007 lucrează la Direcţia Naţională Anticorupţie, ca specialist în investigaţii financiare. Între 1996 şi 2001 urmează Facultatea de Drept la Universitatea Hyperion, Bucureşti, între 1999 şi 2003 – Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi un master în marketing la Universitatea Dimitrie Cantemir din Braşov, iar în 2009 face studii postuniversitare la Academia Naţională de Informaţii, de pe lângă SRI.
