Ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu (41 de ani), consideră că regimul de sancțiuni împotriva Rusiei ar trebui menținut până când Crimeea va reveni între granițele Ucrainei. Șeful diplomației române a evitat să spună dacă țara este cu adevărat amenințată de Rusia, explicând că „nu poate face astfel de evaluări“.
Despre ideea agenției Agerpres, cu finanțare importantă din bugetul de stat, de a publica articole de propagandă din presa rusească, Aurescu este de părere că „e opțiunea fiecărei agenții, în funcție de posibilitățile financiare“. Ministrul de Externe a insistat că nu e de competența lui să comenteze în ce măsură din afară s-ar putea înțelege că statul român susține propaganda rusească printr-o agenție de știri publică. În ceea ce privește parteneriatul strategic cu China dorit de Victor Ponta, șeful diplomației crede că „relația cu China are deja un caracter strategic, mai ales din punct de vedere economic“, subliniind că se lucrează „la adâncirea acestui parteneriat cu China, care are mai ales o importanță economică“.
Rusia a reamintit recent Occidentului că este o superputere, că posedă un arsenal nuclear important și că stă cu degetul pe trăgaci. Pare să fie cea mai serioasă amenințare nucleară de după terminarea Războiului Rece. Cum interpretați acest mesaj al Moscovei?
Bogdan Aurescu: Cred că aceste mesaje nu reprezintă chiar o noutate, fiindcă se înscriu într-o anumită logică de conduită asertivă, alții ar spune agresivă, pe care Rusia o are de mai bine de un an încoace. Nu le văd ca pe niște mesaje izolate trimise comunității occidentale, ci ca pe o continuitate a unei poziții cu care noi nu putem fi de acord.
Totuși, Rusia și-a declarat destul de rar intențiile atât de clar și în același timp atât de amenințător. În general, în ultimul sfert de secol, puterile nucleare nu au proliferat amenințări.
B.A.: Am văzut că voci de la Kremlin au negat că ar fi fost reale. Ceea ce ne îngrijorează în NATO și UE este conduita pe care a avut-o Rusia în Ucraina în ultimul an, în care am asistat la ocuparea ilegală a Crimeii, am văzut o susținere directă acordată separatiștilor pro-ruși din estul Ucrainei. Cred că mesajele Rusiei, ca reacție la măsurile de reasigurare luate de NATO în flancul său estic, sunt nepotrivite.
Până când trebuie menținute sancțiunile împotriva Rusiei?
B.A.: Până când toate punctele Acordului de la Minsk vor fi puse în aplicare, iar ultimul pas care ar trebui să se întâmple până la sfârșitul anului este reluarea de către Ucraina a controlului asupra frontierei comune cu Rusia.
Din această perspectivă, pe harta anului viitor Crimeea unde va fi?
B.A.: Aranjamentele de la Minsk se referă la estul Ucrainei, nu la Crimeea. Poziția comună a NATO și UE este, însă, aceea că ocuparea Crimeii este ilegală și nu poate fi acceptată.
Ce se poate face, ce-ar trebui să facă Occidentul pentru ca peninsula să revină între granițele Ucrainei?
B.A.: Continuarea regimului de sancțiuni: știți că sunt sancțiuni care se referă la Crimeea și sancțiuni care se referă la estul Ucrainei. În această etapă cred că trebuie să ne concentrăm asupra aplicării acordurilor de la Minsk.
Sancțiunile împotriva Rusiei ar trebui, deci, să rămână până când Crimeea revine Ucrainei? Toți actorii din NATO și UE agreează această idee?
B.A.: La nivelul UE poziția este consensuală în acest sens, dar deocamdată ne ocupăm de aplicarea aranjamentelor de la Minsk.
Deci de încetarea focului și de estul Ucrainei, nu de Crimeea.
B.A.: Da, pentru că stoparea violențelor este prioritară. Consider că UE trebuie să aibă pregătite noi sancțiuni pe care să le aplice dacă vom asista la încălcări flagrante ale aranjamentelor de la Minsk, dacă violenţele se reiau sau se încearcă ocuparea de către separatişti a oraşului strategic Mariupol, pentru a crea un coridor prin care să fie legată Crimeea de teritoriul rus.
Toate acestea nu ajută Ucraina să-și recupereze Crimeea.
B.A.: Nu în mod direct, dar sunt măsuri care descurajează acțiunile asertive ale Federației Ruse.
Există analize care să arate cam în cât timp s-ar putea liniști lucrurile și dacă într-adevăr Crimeea va rămâne la Rusia sau în ce condiții s-ar putea întoarce la Ucraina?
B.A.: Efortul comunității internaționale se concentrează acum pentru aplicarea acordurilor de la Minsk.
Credeți că România se află în pericol? Au existat amenințări succesive împotriva României din partea Rusiei atât din pricina scutului antirachetă, cât și a intenției NATO de a aduce armament greu pe teritoriul țării. Aceste amenințări au și alt sens decât cel de a intimida?
B.A.: Noi nu putem face evaluări cu titlu ipotetic. Constatăm că Federația Rusă transmite o serie de mesaje, dar scutul antirachetă este un proiect pornit cu mult timp înainte de declanșarea crizei din Ucraina, iar implicarea României a apărut încă din 2010. Este clar pentru toată lumea, chiar și pentru Federația Rusă, că acest proiect este defensiv și, potrivit acordului semnat cu SUA, nu se poate transforma în sistem ofensiv și nici nu există posibilități tehnice în acest sens. Pe de altă parte, vicepremierul Rogozin a spus recent că sistemele balistice ruse sunt foarte performante și nu ar putea fi contracarate de scutul din România sau Polonia. Există o nemulțumire a Federației Ruse care cred eu că se referă la altceva: la faptul că o prezență permanentă a SUA în România și Polonia, inclusiv prin facilitățile antirachetă de aici, arată că pentru NATO și SUA această zonă este de interes strategic. Această prezență permanentă este în același timp o garanție că România nu se poate plasa în viitor într-o altă zonă de influență. Acest lucru, cred, creează nemulțumiri la Moscova.
Dar România se simte amenințată?
B.A.: România nu este intimidată de acest tip de amenințări. Suntem parte a NATO, măsurile de reasigurare și adaptare sunt luate tocmai pentru a preveni măsurile de intimidare venite dinspre Federația Rusă. Măsurile au fost luate ca reacție la ceea ce Rusia a făcut în regiune. Nu poți folosi aceste reacții care au apărut din cauza atitudinii tale pentru a justifica eventuale amenințări mai mult sau mai puțin voalate.
Când spuneți că România nu se lasă intimidată, înseamnă că există o amenințare reală.
B.A.: Dați-mi voie să nu fiu eu cel care să califice amenințări, pericole, riscuri. Aici cuvintele au semnificație specifică și trebuie să fim foarte atenţi atunci când le folosim.
România este înconjurată de state cu loialități diverse față de Rusia și de state vulnerabile în fața Moscovei. Care e strategia de a “ieși“ din această încercuire?
B.A.: Este foarte greu să fugi din propria ta regiune. Pentru noi e important ce face România în cadrul UE și NATO, prin parteneriatul strategic cu SUA. Opțiunile pe care le au celelalte state din regiune sunt propriile lor opțiuni și nu vreau să le comentez.
Aceste opțiuni pot șubrezi la o adică poziția României?
B.A.: Important este că la nivelul NATO și UE, unde aceste state sunt membre, pozițiile sunt consensuale atât în ceea ce privește regimul de sancțiuni adoptat de UE, cât și în cazul măsurilor de reasigurare luate de NATO.
La ce nivel ar trebui să fie reprezentată România la ceremoniile organizate de Vladimir Putin pentru a sărbători 70 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste?
B.A.: Invitațiile au fost adresate Administrației Prezidențiale, deci răspunsurile la acest subiect trebuie să vină de acolo.
În Republica Moldova se produc unele reașezări, Moscova a devenit mai activă în Găgăuzia, iar Tărăclia, o regiune majoritar locuită de bulgari, a primit autonomie culturală. Aceste evoluții ar putea vulnerabiliza R.Moldova?
B.A.: Cel mai important este că, după instalarea noului guvern, R. Moldova își menține orientarea pro-europeană clară și din acest punct de vedere nu pot decât sa salut faptul că prima vizită pe care a făcut-o ministrul de Externe moldovean a fost la București, la fel cum prima mea vizită a fost la Chișinău, la 1 decembrie 2014. Implementarea Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb este
într-adevăr un test pentru guvernul de la Chișinău, pentru că acest lucru înseamnă reformă după standardele europene.
Deci ce se întâmplă în Găgăuzia și în celelalte zone fragile ale R. Moldova nu fragilizează această țară.
B.A.: Eu cred că este important, iar colegii de la Chișinău sunt conștienți că trebuie să acorde o atenție sporită interacțiunii cu regiunea găgăuză și sigur că pot să existe anumite vulnerabilități. Dar există și alte domenii în care guvernul de la Chișinău trebuie să acționeze: domeniul justiției, combaterea corupției, reforme structurale astfel încât R.Moldova să fie un stat stabil pro-european. Avem mai multe proiecte de sprijin, inclusiv cu sprijinul Olandei, pentru reforma bancară, pentru pregătirea judecătorilor.
Există pârghii prin care Rusia ar putea destabiliza R.Moldova?
B.A.: Nu vreau să intru în astfel de aspecte. Este important ca efortul pro-european de la Chișinău să fie neabătut.
Traian Băsescu a explicat de curând că R.Moldova ar trebui să aibă la îndemână, pentru orice eventualitate, un scenariu de unire cu România. Ce credeți despre această idee?
B.A.: Cred că e foarte important ca R.Moldova să se concentreze pe efortul de apropiere de UE. La Summit-ul Parteneriatului Estic de la Riga ar fi foarte important să putem introduce posibilitatea aderării R.Moldova pe agenda de lucru.
Predecesorul dvs. miza pentru un viitor unionist, chiar dacă incert.
B.A.: Efortul pro-european contează cel mai mult în acest moment.
Klaus Iohannis a fost recent la Kiev. Care au fost roadele acestei vizite?
B.A.: Avem multe proiecte pe agenda comună, pe care le-am discutat în luna februarie cu omologul meu cu ocazia vizitei pe care a făcut-o la București: acordul de mic trafic de frontieră a fost trimis spre avizare Parlamentului ucrainean, am promisiunea că procesul de ratificare se va accelera, am convenit să vizităm regiunile de graniță unde locuiesc minorități românești, respectiv ucrainene și să înmânăm primele permise de trecere a frontierei. Sper că partea ucraineană se va ține de aceste promisiuni. Am stabilit să reluăm Comisia mixtă privind minoritățile. Faptul că România a fost un susținător clar al poziției Ucrainei în ceea ce privește integritatea acestei țări, că a fost primul stat care a ratificat Acordul de Asociere la UE și că România este națiune-lider în acel fond pentru securitatea cibernetică la nivel NATO, toate acestea arată că Bucureștiul este un susținător sincer al eforturilor Ucrainei.
Cum funcționează această idee care presupune securitatea cibernetică a Ucrainei?
B.A.: Există un fond, mai multw state au început să doneze bani. De asemenea, merge bine relația dintre SRI, care gestionează în principal acest proiect, cu secretariatul NATO, pe de o parte, și cu partea ucraineană.
Cum vedeți ideea perseverentă a agenției Agerpres de a publica articole de propagandă din presa rusească?
B.A.: Este opțiunea pe care o are fiecare agenție în funcție de posibilitățile financiare sau de resursele pe care le are. Este libertatea fiecărei instituții media de a-și alege sursele de informare. Evident că și cititorii au propriul lor filtru.
Fiind o agenție publică, se poate considera că propaganda rusească este încurajată de instituțiile statului.
B.A.: Nu cred că intră în competențele ministerului de Externe să comenteze astfel de lucruri, dar în ziua de astăzi există foarte multe surse de informații.
Totuși, în contextul în care se vorbește tot mai mult, inclusiv la vârful NATO, despre războiul informatic, o agenție de știri care trăiește în parte pe banii statului român face propagandă rusească…
B.A.: Chestiunea războiului informațional o tratăm cu toată atenția și la nivelul UE și la nivelul NATO, dar în egală măsură constat că cititorii români sunt destul de critici pentru a înțelege cum e prezentată o informație, mai ales că sunt foarte multe surse de informare.
Dar, ca semnal dat în afară, cum arată acest tablou în care o agenție de știri de stat primește texte gata traduse din rusă, care nu sunt de informare, ci de propagandă?
B.A.: Cred că este treaba specialiștilor să examineze aceste chestiuni. Ministerul de Externe nu are de ce să se pronunțe public asupra acestor lucruri.
Germania, prin ministrul său de Externe, a declarat că-și dorește să fie „inginerul dialogului cu Rusia“. În plină expansiune a Rusiei spre Vest, această declarație vă ia prin surprindere?
B.A.: N-am văzut întregul text la care faceți referire, dar constat că la nivelul UE există o preocupare legată de relațiile cu Rusia. De altfel, am și cerut o strategie a relațiilor dintre Rusia și UE și dintre Rusia și NATO. E important că Germania este preocupată de aceste aspecte.
În același discurs, ținut de Walter Steinmeier pe 25 martie, șeful diplomației germane a mai spus că unul din principalele obiective ale Germaniei din anii următori îl constituie „restaurarea încrederii pierdute și reancorarea unei structuri de securitate prin cooperarea dintre Rusia și Occident“. Cum poate avea loc această cooperare dacă Rusia va continua să stăpânească Peninsula Crimeea?
B.A.: Rusia rămâne un actor în Europa și nu poate fi ignorată. Încrederea dintre Rusia și partenerii occidentali cred că poate fi restabilită doar prin respectarea dreptului internațional și a ordinii publice internaționale, care au fost afectate de conduita Rusiei în Ucraina și în regiunea Mării Negre. Probabil că va dura mult timp pentru refacerea încrederii și cooperării, dar ar trebui să începem să lucrăm la aceste aspecte.
Înainte de „restabilirea încrederii“ și a „cooperării“ cu Rusia, socotiți că Vestul ar trebui să impună niște condiții?
B.A.: Evident: respectarea dreptului internațional.
După toate vizitele făcute de președintele român în capitalele marilor puteri europene, persistă senzația că aderarea la Schengen va mai dura. Este oare un spațiu care se contractă din cauza amenințărilor teroriste și a conflictului din estul Europei?
B.A.: Situația din estul Ucrainei nu are nici o legătură cu spațiul Schengen. România este foarte apreciată pentru combaterea migrației ilegale și a terorismului, iar aderarea la spațiul Schengen ar întări acest spațiu. Fără să dau prea multe detalii pot spune, după discuțiile pe care le-am avut și eu cu omologii francez, german și olandez, și președintele Iohannis la Paris și la Berlin, au evidențiat faptul că putem să lucrăm împreună la acest obiectiv, iar atmosfera este favorabilă pentru a lucra împreună și a găsi o soluție.
Parteneriatul strategic pe care premierul Ponta voia să-l semneze cu China mai este de actualitate?
B.A.: Relația cu China are deja un caracter strategic, mai ales din punct de vedere economic. Parteneriatul strategic nu e la fel cu toți partenerii noștri, avem cu SUA, cu Franța, cu Turcia, cu Coreea de Sud și altele. Lucrăm la adâncirea acestui parteneriat cu China, care are mai ales o importanță economică.
Va fi un parteneriat strategic?
B.A.: Acest lucru nu are implicații pe partea militară. Ne uităm la diverse modele, de pildă la dialogul strategic dintre SUA și China. Ceea ce e important e că relația e privilegiată și importantă. Există o tradiție îndelungată a acestei relații. E important, însă, mai ales conținutul ei.
