România, în îmbrăţişarea Rusia-SUA

Baconschi vede cu „realism şi calm” intenţia Budapestei de a oferi cetăţenie maghiarilor de peste graniţe, dar spune că România se aşteaptă să primească toate detaliile acestei operaţiuni. Ministrul Baconschi ne-a declarat în exclusivitate că România se pregăteşte să semneze un parteneriat strategic cu Turcia şi că Bucureştiul a luat deja o decizie politică în privinţa South Stream.

V-aţi întors recent de la Washington, unde aţi pregătit terenul pentru o vizită prezidenţială. Când ar putea avea loc?

T.B. Anul acesta, când se împlinesc 130 de ani de relaţii româno-americane

Ce ar putea obţine România de la această vizită, mai cu seamă că ea vine după ce Bucureştiul a primit găzduirea scutului anti-rachetă cu braţele deschise?

T.B.: Investiţii  economice. Avem pe harta ţării investiţii mari: Uzinele Ford, Microsoft, Oracle şi alte companii importante. Sperăm să vină şi altele, încurajate de statutul nostru de membru NATO şi UE, de mediul prietenos oferit prin taxa unică de 16 la sută. Sperăm ca investitorii americani să considere România drept o rampă de lansare a propriilor interese în vecinătatea estică.

Speranţele dvs. se bazează pe informaţiile primite la Washington?

T.B.: În sumarul discuţiilor cu dna Clinton a intrat şi rugă­mintea ca Departamentul de Stat să transmită în mediile de afaceri un semnal pozitiv în acest sens. E adevărat că SUA au o administraţie federală destul de complexă, dar şi o economie liberă. Cu toate acestea, ştim că peste tot există un canal de comunicare între politică şi mediul de afaceri.

Credeţi că felul în care avansează criza economică poate reconfigura geopolitica zonei?

T.B.: Din discuţiile pe care le-am avut cu diverşi oficiali americani, a rezultat reconfigurarea concepţiei politice globale a SUA. Am înţeles de pilda că noua administraţie doreşte să antreneze Federaţia Rusă într-o relaţie constructivă, pe termen lung. Americanii vor rămâne prezenţi în Europa, dar, în locul tradiţionalei abordări axate pe „încercuirea” Rusiei, apare jocul de interes reciproc, bazat pe temele comune sub raport strategic, dar şi economic.

Această îmbrăţişare Rusia-SUA despre care vorbiţi ar putea avea legătură cu recenta declaraţie a generalului rus Vladimir Dvorkin, fost şef al unui institut de cercetări militare, care spunea că Rusia ar putea propune dislocarea unor sisteme de rachete C-300 în România şi Bulgaria, în cadrul cooperării Moscova-Washington.

T.B.: Deocamdată, resetarea relaţiei s-a făcut graţie acordului Start 2 privind reducerea arme­lor strategice.

E posibil ca România să accepte arme ruseşti pe teritoriul său?

T.B.: Nu cred că trebuie să transformăm noua abordare americană într-un scenariu de ficţiune politică. Important este că, în prezenţa acestei noi concepţii, şi aliaţii europeni ai SUA îşi pot reconsidera politicile regionale.

Aveţi în pregătire o vizită la Moscova pentru preşedintele Băsescu?

T.B.: De curând au avut loc consultări româno-ruse la nivelul secretarilor de stat. Am pri­mit semnale că şi Rusia doreşte să identificăm subiectele de interes comun pe baza cărora putem normaliza gradual relaţia.

Ce s-a întâmplat din 2008, când preşedintele Băsescu spunea că a primit o invitaţie la Moscova, şi perioada urmă­toare, când invitaţia a fost anulată?

T.B. – Relaţia a stagnat şi din motive politice interne: noi nu am reuşit nici măcar să guvernăm România în 2009, darămite să relansăm relaţia româno-rusă. Pentru a construi, trebuie să ai stabilitate, să nu fii un interlocutor confuz.

Această perioadă de criză ar putea fi un avantaj pentru un reviriment pe direcţia Moscova?

T.B.: Criza economică este într-adevăr un bun prilej pentru a construi soluţii mai curajoase, dar nu aş vrea să fac din ea sursa tuturor oportunităţilor. Toată Europa trece încă printr-o perioadă grea.

Cum ne afectează ieşirea Ucrainei din ecuaţia euro-atlantică şi revenirea ei în sfera de gravitaţie a Rusiei?

T.B.: Ucraina doreşte în continuare ca România, alături de Polonia, să-i faciliteze parcursul european, la care n-a renunţat. Deocamdată, acordurile încheiate cu Moscova stabilesc că flota rusească va mai putea staţiona 25 de ani în Ucraina, în schimbul unui tarif preferenţial la gaze. Dar Kievul are nevoie de UE pentru a se moderniza, pentru a-şi dezvolta economia sau pentru liberalizarea sistemului de vize.

În ce măsură credeţi că echilibrul geostrategic la Marea Neagră este afectat de decizia Ucrainei de a găzdui încă 25 de ani baza navală a Rusiei?

T.B.: La Marea Neagră situaţia geopolitică e staţionară. Rusia şi Turcia au forţele navale cele mai importante şi colaborează. În acelaşi timp, România şi Turcia se pregătesc să-şi ridice relaţia bilaterală la rangul de parteneriat strategic. Continuăm să ne jucăm rolul în această zonă: avem o relaţie proactivă cu Georgia, ţară care vrea să rămână în proximitatea spaţiului euro-atlantic. Abordarea noastră la nivelul UE rămâne constantă: ne dorim un concept integrat de securitate maritimă, care să abordeze cu aceleaşi instrumente Marea Baltică, Marea Neagră şi Marea Mediterană.

Când se va încheia parteneriatul strategic România-Turcia?

T.B.: Sper ca semnarea să aibă loc chiar în acest an. Avem o relaţie economică vitală cu partenerii turci.

Acest parteneriat are şi o componentă militară sau se bazează în special pe chestiuni economice?

T.B.: Are şi o componentă militară. Va fi un parteneriat-umbrelă, cu toate componentele. Dorim să menţinem şi dialogul Turcia-UE şi, în acelaşi timp, să colaborăm diplomatic în Balcanii de Vest.

Recent, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, declara că Rusia vrea să aibă un cuvânt de spus în desfăşurarea ra­chetelor americane în România. Ar fi posibil?

T.B.: Nu, e o decizie suverană a României, pe baza interesului naţional. Nu era cazul să întrebăm pe cineva dacă ne permite sau nu.

În ultimul an relaţiile dintre România şi Republica Moldova (RM) au avansat mult, iar cele două ţări au planificat unifica­rea sistemelor energetice, de transporturi şi chiar de poştă. Rusia nu vede cu ochi buni aceste apropieri, de aceea va încerca să pună piciorul în prag. În ce fel credeţi că ar putea influenţa alegerile din RM?

T.B.: Le poate influenţa pentru că este prezentă în RM în diverse chipuri: pe de o parte, controlează regimul separatist de la Tiraspol. Pe de altă parte, influenţează o parte din economia RM, atât prin investiţii, cât şi prin minoritatea rusofonă. Nu trebuie să subestimăm influenţa generică a Federaţiei Ruse. Ceea ce contează este noua abordare românească axată pe obiectivul de a-i netezi RM parcursul european. Vom conlucra cu forţele politice care vor ca RM să nu rămână o zonă instabilă, ci să devină un vecin predictibil al UE.

Ce s-ar întâmpla dacă revin comuniştii la putere în RM?

T.B.: Nu considerăm că RM este un cobai geopolitic pe care facem experimente, nu suntem nici în competiţie cu Rusia pentru vreo fostă colonie. România respectă dreptul RM de a-şi alege desti­nul, dar ca vecin privilegiat ne-am dori ca RM să nu rateze şansa de a se democratiza cu adevărat, de a ieşi din actuala situaţie economică negativă şi de a-şi adjudeca un viitor mai bun, alături de partenerii ei occidentali.

Toate acestea depind de apropiatele alegeri care vor avea loc peste Prut?

T.B.: Depind de o viitoare coaliţie, cu un posibil alt raport de forţe între participanţi, însă numai menţinerea acestei formule proeuropene poate asigura bunăstare pentru locuitori, stabilitate şi previzibilitate.

Dar, dacă se vor întoarce co­mu­niştii, cum vedeţi lucrurile?

T.B.: Răspunsul se află în istoria de după dezmembrarea URSS şi în bilanţul global al comunismului.

Ar fi mai simple lucrurile dacă Republica Moldova ar renunţa la Transnistria?

T.B.: E un scenariu în care răspunsul nostru e negativ, pentru că România susţine integritatea teritorială a R.M.

Traian Băsescu a declarat săptămâna trecută că neaplicarea legislaţiei internaţionale în cazul Kosovo a dus la invadarea Georgiei de către Rusia şi ocuparea ulterioară a Abhaziei şi Osetiei. Credeţi că recunoaşterea micului stat balcanic de către Occidentul democratic a dus în mod direct la expansiunea războinică a Rusiei?

T.B.: Afirmaţiile preşedintelui se bazează pe declaraţiile Ru­siei care a făcut o paralelă între situaţia din Kosovo şi enclavele separatiste din Caucaz.

South Stream are sprijin politic în România

România se teme că scenariul din Georgia s-ar putea aplica Transnistriei?

T.B.: Cred că noua abordare stra­tegică a SUA în regiune e de natură să schimbe datele problemei. Dacă Federaţia Rusă doreşte să devină un partener de lungă durată al lumii euroatlantice, Moscova îşi va nuanţa jocul strategic regional, mai ales că se conturează în paralel şi Partneriatul pentru moder­nizare UE – Rusia.

Ministrul Economiei, Adriean Videanu, merge luna aceasta la Moscova poate pentru a discuta noi amănunte în privinţa conductei South Stream, care urmează să aducă gaz rusesc în UE prin ocolirea Ucrainei. România a luat o decizie fermă în privinţa participării la acest proiect?

T.B.: România a înţeles im­portanţa securităţii energetice pentru securitatea naţională şi pentru stabilitatea regională. Am văzut că atunci când Mos­cova a închis robinetul pentru Ucraina au fost afectate şi state membre ale UE. Nu vrem ca resursele să devină instrumente care să reglementeze politicile statelor, deci suntem deschişi către concretizarea tuturor proiectelor energetice. Ne interesează mai cu seamă Nabucco, pentru că favorizează competiţia pe piaţa energetică.

South Stream are sprijin politic în România?

T.B.: Da. Ceea ce ne interesează este să stabilizăm vecinătatea răsăriteană inclusiv prin pro­iecte energetice cât mai diversificate.

Cum se vede de la Bucureşti decizia guvernului ungar de a da cetăţenie celor 3,5 milioane de maghiari care trăiesc în afara graniţelor?

T.B.: Se vede cu realism şi calm pentru că reconcilierea româno-ungară este un fapt istoric, cu urmări pozitive de ambele părţi. Vrem ca Budapesta să respecte integral principiile dreptului internaţional şi să ne ofere cu transparenţă detalii despre aplicarea acestei legi, dar nu vrem să dramatizăm lucrurile. Şi noi am înfiinţat Agenţia Naţională pentru Cetăţenie, care se adresează etnicilor români din afara graniţelor. La nivel bilateral, ne dorim să ieşim împreună din criză şi să ne concentrăm pe agenda proximei reuniuni comune ale guvernelor român şi maghiar, fără să recurgem la aşa-numita teorie a derivaţiei: când există dificultăţi interne, mai ales economice, găseşti un ţap ispăşitor în vecinătate.

Aţi spus nu demult că aţi vrea să intraţi în PDL. V-aţi propus un termen?

T.B.: Doresc să intru în politică fiindcă urmăresc câteva obiective clare: aş vrea ca în România să existe un partid de centru-dreapta european, deschis către elite, modernizat. Am intenţia de a propune un contract politic inteligent cu toate comunităţile noastre din alte ţări. Mă interesează dezvoltarea unui pol creştin-democrat în PDL, alături de polul liberal, şi în acest sens voi derula proiecte concrete în cadrul unei fundaţii. Am deschis deocamdată un şantier şi vreau să aduc PDL valoare adăugată, adică o perspectivă doctrinară, un plan de dezvoltare instituţională şi o reţea de parteneriate dinamice în cadrul PPE.

Vedeţi în rândurile acestui partid vreo persoană care să continue proiectul Băsescu după ce preşedintele se va retrage?

T.B.: Este prematur să deschidem acest subiect. Important este că preşedintele a reuşit să facă o breşă şi să aducă o serie de fi­guri calificate, oneste, care sunt deja implicate în reformarea clasei politice. Sigur că succesul lor depinde mai ales de susţinerea clasei de mijloc.

Poate că succesul lor depinde şi de îndârjirea baronilor din partid, care vor să-şi conserve poziţiile şi se tem de schimbări.

T.B.: PDL are acum o garnitură de conducere corespunzătoare unui partid  mai degrabă de 15 la sută, nu unuia care doreşte să se menţină la cota de 30-35 la sută. E clar că e nevoie de forţe noi, dar nu pe principiul „scoală-te tu, ca să mă aşez eu”. Dincolo de criticile la adresa unor politicieni aflaţi pe baricade încă din anii ’90, un partid e ceea ce fac din el toţi membrii şi simpatizanţii săi.

Vreţi să intraţi în partid înainte de Convenţia PDL din toamnă?

T.B.: Nu vă pot indica o dată precisă, dar intenţia mea este fermă şi probabil că se va mate­rializa anul acesta.

CV T.B.

decembrie 2009 – devine  ministru de Externe la 46 de ani.

2007-2009 – ambasador al României în Republica Franceză.

2006-2007 – consilier prezidenţial la Departamentul Politic.

2005-2006 – secretar de stat pentru Afaceri Globale în MAE

2002-2004 – ambasador al României în Republica Portugheză

2001 – director general în MAE.

1999-2001 – ambasador la Vatican.

1995-1999 –  direc­tor al Editurii Anastasia, redactor-şef la „Viaţa spirituală” (TVR).

1994 – obţine titlul de doctor în Antropologie religioasă şi Istorie comparată a religiilor la Sorbonne.

1991-1994 – studii Aprofundate la Sorbonne.

1985 – a absolvit Institutul Teologic Universitar, Bucureşti.

A publicat peste 10 volume în limbile franceză şi română, sub semnătura de autor Teodor Baconsky.