Fostul ministru de Externe și ex-lider al PSD, care a înființat un nou partid de stânga, PSOR-(Partidul Social Românesc), îl susține pe Mihai Răzvan Ungureanu la șefia SIE, dar nu crede că viitoarea majoritate care va fi formată după plecarea lui Victor Ponta ar trebui să se bazeze pe UNPR. Geoană speră că, imediat după plecarea actualului premier, în Parlament va exista o mișcare spre “axa viitoarei guvernări” constituită în jurul PNL. Formațiunea lui Geoană are deja un acord de colaborare cu PNL și crede că alături de el vor veni și alți parlamentari social-democrați, care înțeleg că PSD “nu se mai poate reinventa”. Mircea Geoană speră să poată substitui în acest fel UNPR.
Ce-i lipsește Strategiei Naționale de Apărare pentru a fi un document care să producă efecte?
Mircea Geoană: Tot ceea ce-i lipsește oricărei strategii produsă de statul român în ultimii mulți ani de zile: capacitatea de a operaționaliza o strategie, de a o pune în practică. Altfel Strategia Națională de Apărare e bine scrisă, acoperă în mare măsură noile realități de natură geopolitică, de apărare și de securitate. Avem strategii pentru dezvoltarea infrastructurii energetice, de transport, de absorbție a fondurilor europene sau de incluziune socială a romilor, dar drumul de la concepție la punerea în aplicare e adesea mult prea lung în România.
Cum vedeți obiectivele Strategiei Naționale de Apărare?
M.G.: Un număr de colaboratori de-ai mei și de oameni din zona non-guvernamentală au fost consultați în privința acestui document: e un document robust. M-am uitat la Strategia similară a polonezilor, ca să dau un exemplu din zona noastră și am observat că este similară cu cea a Bucureștiului. Nu este mult mai detaliată. În Marea Britanie sau în SUA, de pildă, astfel de documente sunt, însă, însoțite de obicei de o suită de alte texte sectoriale și mult mai detaliate, în care sunt identificate resursele, mijloacele: este vorba despre un document tactic.
La americani un astfel de document se numește The Quadrennial Defense Review, QDR. Odată la patru ani de zile Pentagonul descrie în acest document contextul strategic și de securitate și în care cere aprobarea Congresului SUA pentru alocarea de resurse în scopul îndeplinirii sarcinilor pe care ministerul Apărării îl are potrivit Constituției. Și la noi după această strategie care este mai holistică trebuie să urmeze un plan pentru următorii ani de înzestrare a armatei, la fel cum ne trebuiesc planuri și pentru celelalte sectoare, pentru sectorul energetic, detalii legate despre familie și demografie, care a fost identificat ca un risc major de securitate, probleme legate de ciber, unde România are în continuare vulnerabilități, mai ales în zona civilă, în contextul în care astfel de riscuri vor deveni în viitor mai mari prin comparație cu cele militare-tradiționale etc.
Moscova amenință de mai multă vreme România, dar și Polonia, că au devenit ținte pentru sofisticatele arme rusești. Credeți că este posibilă trecerea de la vorbe la fapte?
M.G.: Nu, este totuși o țară care este urmașa URSS și care a avut cu SUA și cu NATO, în timpul Războiului Rece, perioade cu adevărat complicate. NU e vorba despre oameni care se pot arunca într-o aventură și să intre într-o confruntare militară cu o forță cumulată SUA plus Europa, deci cu o forță mult mai mare decât cea rusă din toate punctele de vedere: militar, strategic, economic, financiar, tehnologic. E o disproporție incredibilă între Federația Rusă și capacitatea occidentului reunit. În schimb, propaganda și amenințările și comunicarea publică, inclusiv acest tip de amenințări bombastice fac parte dintr-un instrument pe care Moscova îl mânuiește foarte bine: se joacă, prin astfel de declarații, cu opinia publică. Eu nu cred că pe ruși îi deranjează atât de mult scutul antirachetă, cel puțin în România, în Polonia semnificațiile s-ar putea să fie altele, fiindcă acolo este o parte a scutului mult mai avansată, decât va avea România. Scutul de la noi, care poate intercepta doar rachete cu rază intermediară de acțiune nu deranjează deloc Rusia.
Deci este doar retorică.
M.G.: Da, o retorică musculoasă pe care Vladimir Putin o promovează. Scopul nu este influențarea factoriulor decidenți din Alianță, cât mai degrabă opinia publică din statele flancului estic al NATO, dar și Ucraina sau Republica Moldova, care se află sub o presiune extraordinară în această perioadă.
Ar fi vorba de fapt despre intimidarea oamenilor?
M.G.: Da. Scopul este să facă opinia publică românească să se îndoiască de beneficiile NATO, dar eu cred că, dimpotrivă, efectul este de bumerang pentru interesele rusești, fiindcă toată lumea își dă seama că Alianța Nord-Atlantică este defensivă prin definiție. faptul că avem o divizie NATO în România trebuie privit cu satisfacție, fiindcă Rusia funcționează după logica puterii și acolo unde vede slăbiciune acolo atacă și acolo unde simte forță se repliază. Decii tot ceea ce înseamnă comandamente NATO, scut antirachetă și alte arme occidentale nu înseamnă elemente de risc pentru România, ci elemente de descurajare credibile.
Care ar fi slăbiciunea României?
M. G.: Capacitatea economică modestă a României, o capabilitate militară de asemenea extrem de modestă, țesut social sărăcit și divizat, instituții ale statului slabe și multă corupție. Acestea sunt vulnerabilitățile și totodată slăbiciunile României, nu calitatea relației cu SUA sau NATO. Pentru cineva atât de sofisticat ca Rusia, slăbiciunile României pot fi nișe profitabile.
Președintele l-a propus pe Mihai Răzvan Ungureanu pentru șefia Serviciului de Informații Externe (SIE). Ați discutat despre acest lucru cu Klaus Iohannis?
M.G.: Nu. Am avut, însă, ocazia să vorbesc cu dl Ungureanu la un eveniment al Institutului ASPEN cu o zi înainte de nominalizare. Are calități și calificări certe și demonstrate în zona politicii externe, a fost ministru de Externe și a mai fost șef la SIE. Vom avea o discuție serioasă în Parlament pe această temă. După discuțiile care există la nivelul Legislativului, chiar în pofida opoziției PSD și ALDE, are o șansă foarte bună să fie aprobat de Parlament.
Lideri din PSD, cum este și Liviu Dragnea, spun că partidul se află în degringoladă. Ce urmează?
M.G.: A început lupta pentru succesiune la șefia PSD pentru că se profilează o plecare iminentă a lui Victor Ponta din viața politică românească. Aceasta este citirea declarațiilor diferiților lideri sociali-democrați. Toată lumea care este lucidă, și în PSD sunt destui, își dă seama că trebuie găsite formule pentru perioada post-Ponta. Care sunt acestea și cât de viabile sunt? Opiniile mele sunt total diferite de cele ale oamenilor din PSD. Eu cred că Victor Ponta a făcut atât de mult rău partidului, încât PSD va intra într-o etapă foarte complicată. Și eu am condus partidul în opoziție, am găsit mereu resurse interne de reinventare și de a merge mai departe. Acum, însă, sunt efecte multiple asupra partidului: dosarele de corupție și Ponta care a eliminate formulele alternative credibile din interiorul PSD. Va urma, probabil, o foarte lungă perioadă de opoziție pentru acest partid, poate mai dură ca oricând în ultimii 20 de ani.
Când vorbiți despre lupta pentru succesiune din PSD, puteți identifica și cine sunt cei care-și dispută puterea, dincolo de Rovana Plumb, lăsată de Victor Ponta să conducă partidul în perioada în care el se află în concediu medical?
M.G.: Liviu Dragnea și-a anunțat, prin declarațiile făcute, intenția, chiar dacă nu explicită, de a intra în această cursă. Evident că vrea să conducă PSD. Victor Ponta vrea și el să-și lase o moștenitoare sau un moștenitor, dar socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg. Sunt diverse facțiuni, dar care nu au nici suficientă vizibilitate, nici destulă credibilitate. Va urma un congres la PSD, dar probabil, că în loc să rezolve problemele, acest partid le va multiplica. Poli de putere s-au creat în jurul lui Valeriu Zgonea, în jurul liderilor grupurilor parlamentare, în jurul lui Dragnea, dar niciunul nu are forța de a reinventa partidul. Cred că formula aleasă de mine, de a construi pe o fundație nouă prin PSOR – Partidul Social Românesc –, este formula de viitor pentru stânga autohtonă.
Credeți că veți putea atrage dinspre PSD suficienți oameni, astfel încât partidul dvs. să devină suficient de puternic până anul viitor?
M.G.: Electoratul este important, mai ales în acest moment în care PSD a încetat să mai reprezinte interesele salariaților, ale celor care au greutăți socio-economice; chiar și Codul Fiscal, care tocmai a trecut prin Parlament, este un Cod Fiscal de dreapta, destinat marelui capital, nu oamenilor săraci. Cred, pe de altă parte, că sunt destui oameni în PSD, bărbați și femei de bună calitate, pe care îi voi primi cu brațele deschise dacă îndeplinesc două condiții: integritate și profesionalism.
Există și sensul invers, pe care să vă întoarceți dvs. în partid, în această perioadă în care PSD pare să-și caute un nou lider?
M.G.: Din păcate, ceea ce eu am numit sultanatul perioadei Ponta, în sensul de conducere prin familia extinsă, a privat PSD-ul de instrumentele democratice de regenerare internă. PSD și-a pierdut instinctele democratice, de competiție internă, ajungând un partid care mai degrabă acceptă umilințe după umilințe decât să încerce o reformare. Nu există de multă vreme consultări între centru și baza PSD, de aceea cred că tot mai mulți oameni din partid nu vor crede într-un rebranding, ci mai degrabă într-o formațiune nouă, nealterată.
Excludeți o revenire în PSD?
M.G.: Nu văd în acest moment elemente și oameni care să poată produce un proiect de revenire a PSD. E adevărat că și compromiterea unui număr semnificativ de lideri ai partidului, ca și la PNL, de altfel, face și mai grea selecția. Cei care veneau din generația a doua sau a treia, cum sunt Victor Ponta și Dan Șova, sunt compromiși, Cătălin Ivan, un tânăr care măcar avea ambiția de a candida la președinția partidului, a fost eliminat din PSD și de aceea văd aproape imposibilă revenirea acestui partid la forma de odinioară.
Gabriel Oprea și UNPR ar putea deveni un aliat pentru dvs.?
M.G.: Nu văd cum, fiindcă nu avem nimic în comun, nici măcar ideologic. Acum noi avem un protocol de colaborare cu PNL pe un proiect de țară. Astăzi PNL reprezintă principalul ax al viitoarei guvernări, cu o singură condiție: viitorii miniștri să respecte criteriile de integritate și profesionalism. În ce privește integritatea, există destule semne de întrebare pentru mulți dintre membrii UNPR, dar este, până la urmă, decizia președintelui și a liberalilor ce fel de alianță vor să facă. Din punctul meu de vedere ar fi ideală o majoritate fără UNPR.
Un astfel de aranjament ar fi posibil doar dacă dvs. reușiți să racolați din PSD numărul de parlamentari pe care-l are astăzi UNPR, adică 56. Aveți promisiuni că vor veni alături de dvs. atât de mulți oameni?
M.G.: Nu intru în astfel de scenarii. Parlamentul actual este destul de fluid și sunt sigur că o majoritate va putea fi creată deîndată ce Victor Ponta nu va mai putea să-și continue mandatul de premier, dintr-un motiv sau altul. Pentru un an de zile sunt sigur că se vor găsi formule onorabile pentru a susține un guvern care să-și facă treaba și care să nu mai fie în situația de a avea 17 miniștri acuzați de corupție, cum a fost cazul guvernelor Ponta. Sunt mulți nemulțumiți în PSD care nu mai au decât două variante: să lupte, dacă pot, în interiorul PSD pentru reinventare și să se pregătească pentru o perioadă lungă de opoziție, sau să vină alături de noi, într-o construcție nouă de stânga. Așa cum în Germania este o coaliție largă stânga-dreapta, care depășește granițele ideologice, și în România se poate construi un proiect de țară comun.
Sebastian Ghiță a vorbit despre “o lovitură de stat și de palat”, acuzând SRI și DNA că prin dosarele și anchetele pe care cele două instituții le fac ar putea fi schimbată balanța de putere. Credeți că acest fel de acuzații, pe care le încurajează liderii PSD, pregătesc o nouă etapă politică?
M.G.: E cel puțin hilar ca un personaj care în legendarea ca politician a folosit relațiile sale cu serviciile speciale să facă acuzații de acest fel față de o zonă pe care o prezenta ca pe un fel de alianță personală până acum.
Asistăm la un fel de război total în România, care este miza lui?
M.G.: Cred că miza este curățirea de corupție a sistemului politic din România și este o miză nobilă. Evident că sunt și victime colaterale, evident că sunt și exagerări. Teoria consecințelor nebănuite funcționează și într-o astfel de operațiune. Dar între faptul că există victime colaterale și o anumită paralizare a unor instituții ale statului, în sensul unor temeri pe care unii funcționari le au să mai semneze hârtii sau să organizeze licitații, totuși miza centrală rămâne. Slaba guvernanță din cauza corupției poate fi vindecată doar așa.
