Radu Carp, secretar executiv al PDL și profesor la Facultatea de Științe Politice de la Universitatea București, crede că în plenul Parlamentului se va renunța la propunerea din Legea finanțării campaniilor electorale care prevede decontarea de către stat a împrumuturilor pe care le fac partidele și candidații în campanie.
În același timp, profesorul Carp spune că noul PNL nu a discutat încă despre strategia privind modificarea Constituției și nici despre regimul politic pe care ar urma să-l aibă România după modificarea Legii fundamentale. În ceea ce privește incidentul de la Ministerul de Externe, cu broșura aniversară a relațiilor germano-române, pe coperta căreia a apărut steagul german peste harta Franței, Carp susține că “nu doar coperta este problema, ci și întreaga concepție a broșurii”, fiindcă “nu poți să spui că aniversezi 135 de ani și să începi istoria relațiilor bilaterale în 1971. Nu poți să pui fotografii cu Nicolae Ceaușescu, în condițiile în care acest lucru i-ar putea jigni pe germanii care au fost vânduți de statul comunist la bucată, cu 5.000 de mărci, în perioada regimului comunist”.
Potrivit proiectului legii de finanțare a partidelor, statul ar urma să le deconteze acestora banii cheltuiți în campanie, inclusiv împrumuturile pe care partidele și candidații vor avea voie să le facă. Este o soluție bună?
Radu Carp: Finanțarea de la stat și limitarea finanțării private sunt idei foarte bune pentru că acest lucru asigură o transparență mai eficientă. Acolo unde este vorba despre banul public, acesta poate fi urmărit mult mai bine prin mecanismele de control ale statului. Chestiunea împrumuturilor, înțeleg că a fost solicitarea Autorității Electorale Permanente de a trece toate cheltuielile, inclusiv împrumuturile, care sunt prevăzute și de actuala lege. E posibil însă ca această chestiune a împrumuturilor să fie eliminată la dezbaterea din Parlament, pentru că ar putea crea posibilitatea unor împrumuturi fictive care să fie decontate de stat. Autoritatea Electorală are, pe de altă parte, dreptate, ca în lege să fie trecute toate posibilitățile de finanțare a unei campanii, fiindcă dacă nu există o listă clară în acest sens și o enumerare limitativă ar putea apărea portițe spre posibilități conexe de finanțare.
Problema care rămâne este cea a banilor negri. Faptul că statul va finanța campaniile electorale nu exclude prezența acestor bani negri.
R.C.: Nu există un model ideal de finanțare a campaniilor, care să excludă așa-numiții bani negri. Atunci când campaniile nu sunt finanțate exclusiv de stat, vin și bani din partea susținătorilor. Singura modalitate de descoperire a banilor care se spală eventual într-o campanie sau a sumelor care intră ilegal este una ulterioară. Pe de altă parte, și finanțarea de către stat comportă anumite riscuri, rezolvă o problemă, care este finanțarea ilegală, dar face ca partidele să devină mai dependente de stat: s-ar putea ivi diferite probleme, de exemplu, statul ar putea să nu deconteze anumite cheltuieli prevăzute, să amâne diverse plăți etc. Deci rezolvăm o problemă și creăm alta.
Socotiți însă că e mai bună soluția finanțării de către stat a partidelor, decât din fondurile proprii?
R.C.: Da. Este o măsură de prevedere, pentru că tot ce s-a întâmplat în ultimii ani ne arată că sume foarte mari de bani nu pot fi justificate de către partidele politice.
Citește și: Ce partide au încălcat, la alegerile prezidențiale, legea finanțării partidelor
Nu ar fi fost mai bine să fie întărite instituțiile de control ale statului, decât să fie finanțate partidele din bugetul țării?
R.C.: Aici este o problemă, pentru că instituțiile de control ale statului pot interveni doar în ceea ce privește banul public, nu și în ceea ce privește banul privat.
Totuși Fiscul poate controla și banul privat, cel puțin în anumite privințe.
R.C.: Poate, dar dacă cineva face o donație, cum poate Fiscul să arate că acea donație ar fi provenit din sume care nu pot fi justificate? Acest lucru se poate face doar după ce începe o anchetă a procurorilor. N-am mai avea stat de drept, dacă statul ar verifica tot ceea ce înseamnă donații. Există și următoarea situație, care este permisă de legea în vigoare: donațiile prin sms, dacă cineva donează un euro pentru un partid sau o persoană independentă. Nu e nimic de blamat aici. Pe de altă parte, într-adevăr s-ar impune un control mai mare din partea statului asupra finanțelor folosite în campaniile electorale. Există și un alt model, care a fost propus, acela de a transparentiza toate finanțările politice. Este însă un model controversat, a fost aplicat cu succes în țări cu corupție endemică: de a acorda o finanțare de la stat egală cu finanțarea la negru care este declarată de partide. Adică o amnistie fiscală prin care sunt scoși la suprafață banii negri.
Dvs. pentru ce model optați?
R.C.: Sunt adeptul modelului german, unde finanțarea vine în funcție de numărul de membri ai unui partid, în acest fel se încurajează și participarea politică. Partidele ar fi mai dispuse să atragă simpatizanți și să-i implice în diverse activități.
Poate pentru România ar fi prea devreme, fiindcă aici avem liste cu decedați și în ziua votului.
R.C.: Nu cred că ar fi un mare pericol. Pe de altă parte, numărul românilor care participă în partide și organizații neguvernamentale este foarte scăzut și trebuie cumva încurajat. Suntem pe ultimele locuri ca grad de participare în partide și ONG-uri. O democrație sănătoasă se bazează totuși pe o participare mai mare a populației la viața publică.
Comisia pentru revizuirea Constituției reîncepe să lucreze, iar PSD ar vrea să supună la vot în Parlament proiectul în acest an. E fezabil, ce ar mai trebui schimbat în afară de articolele declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională?
R.C.: Curtea a declarat neconstituționale cam 75 la sută dintre propunerile Comisiei de revizuire, după care a apărut și avizul Comisiei de la Veneția, care a lansat o provocare aproape de nerezolvat, fiindcă a spus că și articolele constituționale și cele neconstituționale fac ca regimul politic să fie neclar. Aceasta este cea mai mare provocare: ce fel de regim politic este cel mai potrivit în România, cum facem ca acesta să fie transpus integral și coerent. Comisia de la Veneția reproșa că mecanismele regimului parlamentar sunt suprapuse peste mecanismele regimului semiprezidențial, iar rezultatul este un regim nefuncțional. Urmează deci o decizie politică foarte grea, dar înainte de a fi luată trebuie conștientizată problema. Experții de la Veneția au dreptate: au fost luate mecanisme de la alte state, grefate pe modelul românesc și nu e clar ce fel de regim constituțional ne dorim. Dacă păstrăm articolele declarate constituționale din proiect, ar rezulta un regim hibrid care s-ar autobloca.
Noul PNL știe ce regim își dorește și cum ar trebui să funcționeze. În perioada prezidențiatului lui Crin Antonescu, liberalii au agreat întreg proiectul de revizuire a Constituției. Vă asumați acest proiect, urmează un nou start, ați discutat despre acest subiect?
R.C.: E o problemă care nu s-a discutat. Parlamentul a adoptat înainte de începerea lucrului la revizuire niște teze pe baza cărora să se facă modificările. Acum fiecare grup parlamentar în parte trebuie să decidă ce face cu aceste teze, în măsura în care ele nu corespund cu principiile Comisiei de la Veneția. Principala problemă acum este ce aranjament constituțional poate genera o majoritate de două treimi din Parlament. Fiidcă altfel ne întoarcem la situația din 2011, când am avut un proiect constituțional, nu comentez acum dacă era bun sau nu, dar care nu a putut strânge două treimi. Întrebarea corectă nu este ce vrea PSD sau PNL, ci ce vor toate partidele, astfel încât o eventuală revizuire să treacă de cele două treimi din Parlament. Deocamdată nu s-a pus această întrebare la nivelul decidenților politici. Dacă într-adevăr se dorește revizuirea, e nevoie de o negociere politică între PSD și PNL, fiindcă nici unul dintre cele două partide nu poate forma o majoritate calificată fără celălalt, iar rezultatul ar trebui să fie un regim mai funcțional decât cel pe care îl avem
Dar în noul PNL nu ați discutat încă despre toate aceste lucruri.
R.C.: Nu, dar Comisia de revizuire, în noua componență, nu a început să lucreze
Credeți că o eventuală majoritate pe care ar putea să o facă PNL cu diverși traseiști, cu UNPR și disidenții din PSD ar fi una credibilă?
R.C.: Problema trebuie pusă principial: am văzut limitele guvernării actuale și am văzut că promisiunile făcute nu au fost respectate, de aceea e nevoie de altceva. Cine consideră că putem trăi în utopia unei guvernări imprevizibile, care nu mai are obiective clare, poate să rămână alături de acest Guvern, dar cine dorește altceva se alătură noului program al PNL.
Ați discutat în interiorul partidului despre acuzațiile aduse de Gabriel Sandu și lotul Cocoș referitoare la finanțarea campaniilor electorale cu bani proveniți din mită?
R.C.: În această săptămână are loc primul birou politic al PDL din anul acesta, deci încă nu s-a discutat. A avut loc o Convenție Națională cu privire la stat , dar aceste acuzații încă nu fuseseră făcute. Și mai este ceva – actuala structură de conducere a partidului a fost aleasă în 2013, iar acuzațiile privesc o perioadă anterioară. Eu am venit tot în 2013 și alți colegi la fel, suntem cumva în afara subiectului.
Ministrul român de Externe i-a oferit omologului său german o broșură cu steagul Franței peste harta Germaniei. Credeți că acest detaliu va fi trecut cu umor sau vor fi și consecințe?
R.C.: Acest incident scoate la suprafață un mod de luare a decizilor care nu corespunde cu așteptările pe care le avem de la diplomația românească. Nu doar coperta este problema, ci și întreaga concepție a broșurii. Nu poți să spui că aniversezi 135 de ani și să începi istoria relațiilor bilaterale în 1971. Nu poți să pui fotografii cu Nicolae Ceaușescu, în condițiile în care acest lucru i-ar putea jigni pe germanii care au fost vânduți de statul comunist la bucată cu 5.000 de mărci în perioada regimului comunist. Nu e vorba doar de gafa unei coperți, e vorba de întregul concept care a stat la baza elaborării unui astfel de document și care din cauza coperții a ieșit la suprafață. Cred că ar trebui să fie făcută o analiză aprofundată a situației în care a putut să apară un astfel de material. Nu doar demisia unui purtător de cuvânt, care rămâne salariatul ministerului și probabil va fi și recompensat. Va fi trimis într-o misiune diplomatică, să uite lumea. Domnul Aurescu este responsabil pentru felul în care lucrează ministerul de Externe, fiindcă acest incident a fost prezentat în presa internațională, poate chiar mai mult decât în cea internă.
Noul șef al SRI scria înainte de nominalizarea sa în această funcție că România are acum “oportunitatea” de a avea o axă București-Berlin-Washington. De ce ar fi greșită această abordare?
R.C.: Eu văd lucrurile în felul următor, România are parteneriate strategice și cu Statele Unite și cu Germania și cu Polonia și cu alte țări. Trebuie să existe o analiză a felului în care pot fi îmbunătățite toate parteneriatele pe care le are România astfel încât să fie dezvoltat cât mai bine profilul țării. A avea o relație privilegiată cu Germania nu înseamană a nu avea o relație privilegiată cu SUA. Cele două au relații complementare cu România: din punct de vedere economic, investitorii germani sunt mai aproape geografic și mai activi; SUA excelează în ceea ce privește asigurarea securității României.
Relația cu Germania a primit noi impulsuri, acest lucru se vede deja. Vă așteptați ca Berlinul să ajute România să fie inclusă, în sfârșit, în Spațiul Schengen?
R.C.: Semnalele dinspre Germania au fost extrem de pozitive, nu doar în ceea ce privește problema Schengen, dar și în cazul poziției României la Marea Neagră. Apoi, Germania a rămas implicată în Republica Moldova, unde România este interesată ca Berlinul să-și continue politica din ultimii ani. Într-o Europă în care multe state s-au dezis de relația cu Germania, România a avut într-un fel o poziție atipică. Faptul că emigrația României în Germania, mai ales cea de după 2007 nu creează probleme, lucrează în domenii de vârf, cred că este și o punte de legătură între cele două țări.
Colegul dvs. liberal, George Scutaru a plecat recent din funcția de consilier prezidențial pentru siguranță națională. Este o pierdere?
R.C.: Nu vreau să comentez, pentru că nu-l cunosc pe George Scutaru, nu știu de ce nu mai face parte din Administrația Prezidențială, cred că s-a găsit o soluție coerentă acolo.
Credeți că șeful SIE ar trebui numit din afara PNL, așa cum cere PSD?
R.C.: Nu cred că se poate vorbi de un troc politic în ceea ce privește șefia serviciilor de informații. Nu cred că ar trebui să fie politizate aceste funcții. Profesioniștii cu funcții politice sunt preferabili. E momentul să schimbăm paradigma în acest sens. Sigur că sprijinul politic e important, dar e la fel de important ca cei care cunosc într-adevăr domeniul și cei care pot asigura neutralitatea să fie cei numiți în aceste funcții.
