Hidehiro Hosaka, ambasadorul Japoniei în România, spune înainte de sfârșitul mandatului său la București că oamenii de afaceri din țara lui au probleme aici cu infrastructura prea puțin dezvoltată, cu deficiențele cadastrale și mai ales cu faptul că multe dintre titlurile de proprietate sunt neclare: ”E foarte greu să faci investiții într-un mediu atât de precar”.
Diplomatului japonez i-a plăcut însă România, mai ales Delta Dunării, unde a fost de 30 de ori, dar condusul a fost pentru el un chin: “E periculos să conduci nu numai în București sau pe autostradă, ci în general”. Despre amenințările Chinei din ultima perioadă, ambasadorul Hosaka nu vrea să vorbească prea mult, dar speră ca Beijingul “să se întoarcă la dreptul internațional”. Despre creșterea bugetului de apărare la Tokyo, diplomatul japonez menționează că doar 2% din PIB-ul țării sale este alocat investițiilor militare, ceea ce înseamnă circa 40 miliarde de euro.
Există o dispută recentă între China și Japonia în ceea ce privește Insulele Senkaku. Care sunt principalele amenințări la adresa Japoniei?
H.H.: Insulele Senkaku sunt parte a teritoriului japonez, iar guvernul de la Tokyo consideră că nu este vorba despre nicio dispută teritorială. Intrarea navelor chinezești în apele teritoriale ale Japoniei a fost o acțiune nefericită. Ne-am dori ca Beijingul să regrete această situație și să se comporte în conformitate cu legile internaționale.
China amenință Japonia prin astfel de manevre?
H.H.: Nu cred că Japonia este amenințată de China. China încearcă să exprime ceva prin felul în care se comportă, dar noi sperăm că Beijingul se întoarce la dreptul internațional și contribuie la întărirea actualei ordini, și nu la destabilizarea acesteia.
În ultima perioadă, bugetul militar al Japoniei a crescut. De ce fel de investiții ar mai avea nevoie în domeniul apărării?
H.H.: Bugetul apărării a crescut anul trecut și cu un an înainte cu doar 2%, deci creșterea a fost foarte mică.
Mică în procente, dar mare în valoare.
H.H.: În total, bugetul pe anul acesta este în jur de 40 de miliarde de euro. Dar, în general, Japonia a menținut în ultimii 20 de ani un buget militar aproape constant, circa 2% din Produsul Intern Brut. Sigur că trebuie să menținem ceea ce avem și să înnoim tehnica militară, fiindcă tehnologia de apărare avansează extrem de repede.
Produceți și în Japonia astfel de tehnologie de ultimă generație?
H.H.: Japonia produce într-adevăr cea mai mare parte din necesarul de apărare, dar există și unele excepții. De exemplu, importă avioane de atac făcute în SUA. De asemenea, Japonia se pregătește să cumpere avioane de luptă de ultimă generație F-35. Unele echipamente de înaltă tehnologie le aducem din afară, altele sunt produse în Japonia, dar nu prea multe, pentru că ne-ar costa prea mult. Pe de altă parte, Japonia și-a schimbat politica de apărare în concordanță cu situația internațională. Este vorba despre mai multă flexibilitate, în așa fel încât să putem trimite în afară forțe militare, repede și eficient, mai ales pentru a ne apăra insulele mai îndepărtate. În acest scop au fost create și capabilitățile amfibii.
Relațiile militare foarte bune dintre Tokyo și Washington sunt adesea criticate în Japonia și mulți japonezi și-ar dori o reducere a bazelor militare americane pe teritoriul țării. Cât de confortabilă este această situație în care Japonia continuă să fie dependentă de garanțiile de securitate ale SUA?
H.H.: Relațiile japonezo-americane sunt într-adevăr excelente, mai bune ca niciodată. Cele două guverne sunt foarte apropiate, iar cea mai mare parte a populației susține această bună cooperare.
Câte baze militare americane sunt în Japonia?
H.H.: Nu știu exact numărul lor, dar 75 la sută din suprafața totală a acestora se află în Insula Okinawa, care, pe de altă parte, reprezintă 1% din suprafața totală a Japoniei. Oamenii din Okinawa sunt cei mai deranjați de aceste baze, dar cauzele sunt istorice: dramele petrecute aici în cel de-al Doilea Război Mondial (aproape 150.000 de japonezi au murit în Bătălia din Okinawa în 1945 –n. red). Insula a fost ocupată de americani și a rămas în posesia lor până în 1972.
Apărarea țării se bazează și pe sisteme antirachetă?
H.H.: Da, dar Japonia deține inclusiv sisteme Patriot defensive. Japonia și Statele Unite gestionează împreună capacități de apărare anti-rachetă, iar cele două state se coordonează, completându-se reciproc, pentru că statul nord-coreean dezvoltă nu doar un program nuclear, ci și rachete cu rază lungă de acțiune. Acest lucru ne îngrijorează nu doar pe noi în Japonia, ci și pe aliatul nostru, Statele Unite.
De ce credeți că Pacificul tinde să fie transformat într-o regiune fierbinte?
H.H.: Această întrebare ar fi mai potrivită pentru vecinii Japoniei. Nu știm exact care este motivul efervescenței lor, dar sperăm că ei vor respecta ordinea și legile internaționale și că vor încerca să rezolve orice dispută prin discuții, negocieri sau la Curtea Internațională.
O alianță între China și Rusia ar putea fi periculoasă pentru acestă regiune în care se află și Japonia?
H.H.: E o întrebare dificilă. Pe de altă parte, menținerea unor relații bune între China și Rusia este benefică pentru comunitatea internațională.
Cu toate acestea, atât Rusia, cât și China au încălcat regulile internaționale: Rusia a anexat Crimeea și aproape în paralel China a amenințat stabilitatea în regiunea în care se află și Japonia. Nu vă sperie o alianță între cele două?
H.H.: Bineînțeles că ne îngrijorează orice încălcare a dreptului internațional. Guvernul japonez nu va accepta niciodată anexarea Crimeii. Suntem împotriva unui astfel de comportament și credem că Rusia ar trebui să fie mai responsabilă. Nu suntem de acord cu violarea dreptului internațional și credem că orice situație se poate rezolva prin negocieri sau cu ajutorul Curții Internaționale.
Anexarea Crimeii este un fapt acceptat deja de marile puteri. Ar putea fi un precedent periculos, nu doar pentru această zonă, ci și pentru cea în care se află Japonia?
H.H.: În interiorul G-7 (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și SUA) s-a luat în mod clar decizia să nu fie recunoscută această anexare.
Aceste decizii nu par să impresioneze Rusia, iar Acordurile de la Minsk nu suflă o vorbă despre Crimeea.
H.H.: Pentru că sunt doar acorduri de încetare a focului, de trecere de la un conflict cald la unul înghețat. Ocuparea teritoriului unei țări de forțe străine este o situație total inacceptabilă pentru Japonia.
Cum credeți că ar fi posibil ca Rusia să abandoneze Crimeea în viitor?
H.H.: Grupul celor 7 state puternic industrializate a impus deja sancțiuni Rusiei. Poate că efectele nu se văd încă, dar în timp economia Rusiei se va resimți, iar guvernul va fi nevoit să țină seama de comunitatea internațională pentru că altfel populația va avea de suferit.
Credeți că statele vestice ar avea nevoie de sprijinul Rusiei în Siria?
H.H.: Nu cred. În același timp, ar fi nevoie de o anumită coordonare pe teren sau între guverne.
Care ar fi soluția Japoniei pentru rezolvarea crizei din Siria?
H.H.: Nu orice țară poate influența situația din Siria. Japonia, de exemplu, nu este în situația în care să poată oferi soluții. Națiunile Unite ar trebui să se implice mai mult.
Cum ați descrie relațiile româno-japoneze?
H.H.: Sunt foarte bune, dar mai există loc pentru dezvoltarea lor, în special în ce privește sectorul economic. În această perioadă Japonia și UE negociază Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Japonia, care sperăm să fie gata în scurt timp. În acest fel, relațiile economice dintre cele două părți se vor îmbunătăți. Ambasadorul României la Tokyo este foarte activ în încercarea de atragere a oamenilor de afaceri japonezi în România. Economia Japoniei și-a revenit, iar investitorii noștri caută locuri cu potențial pentru afacerile lor. Sper că unii vor veni în România în viitorul apropiat.
Companiile japoneze care au vrut să investească în România au avut unele probleme?
H.H.: Da, dar întotdeauna oamenii de afaceri care investesc departe de țara lor întâmpină probleme pentru că se lovesc de obiceiuri diferite, sisteme economice diferite, tradiții pe care nu le cunosc etc. Totuși, nu putem spune că au avut probleme serioase în România. România și Japonia se află la foarte mare distanță, dar uitați-vă câte diferențe sunt între Franța și Germania, care sunt vecine, deci, raportat la spațiul care ne desparte, problemele sunt minore. Pe de altă parte, există anumite obstacole comune în toate statele Europei estice, cum ar fi, spre exemplu, absența infrastructurii de cale ferată și rutieră. Oamenii de afaceri vorbesc, de asemenea, despre despre deficiențele din sistemul cadastral. Am avut o serie de dificultăți cu titlurile de proprietate, care sunt neclare sau se află în proces de clarificare. E foarte greu să faci investiții într-un mediu atât de precar. Există deasemenea dificultăți în tranziția spre economia de piață.
Dar oamenii de afaceri japonezi s-au plâns de tradiția mitei în Balcani și estul Europei?
H.H.: Nu chiar atât de mult, pentru că oamenii de afaceri japonezi sunt foarte grijulii în această privință. Cei care folosesc astfel de metode pot fi pedepsiți în Japonia.
Ce v-a plăcut cel mai mult în România?
H.H.: În cei trei ani cât am stat în România cel mai mult mi-a plăcut să întâlnesc oameni noi, nu doar aici, la București, ci și în multe orașe din țară unde am cunoscut oameni de afaceri, intelectuali și am fost mereu impresionat de cât de bine primit am fost peste tot. Personal, fiindcă sunt interesat de fotografie, am fost în Delta Dunării de 30 de ori în trei ani, inclusiv iarna. Natura e incredibilă, dar, din păcate, am văzut cum unele locuri se degradează de la o zi la alta. Sper că pădurea va fi totuși menținută vie aici.
Și ce nu v-a plăcut?
H.H.: Am mers mult cu mașina și mi-am dat seama că drumurile ar trebui refăcute și infrastructura îmbunătățită. Maniera de a conduce aici e, de asemenea, interesantă. E periculos să conduci nu numai în București sau pe autostradă, ci în general.
Ați condus chiar dvs. sau ați mers cu șofer?
H.H.: Am condus chiar eu și am vizitat în acest fel aproape toată țara.
