INTERVIU. Maria Ligor, ministru delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, arată cum poate fi evitat un eșec electoral în diaspora

Ministrul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni admite, într-un interviu pentru „România liberă“, că actul normativ care reglementează votul în străinătate trebuie modificat pentru ca scenariul din diaspora de la alegerile prezidențiale să nu se repete și la scrutinul din toamnă.

Care sunt prioritățile mandatului dumneavoastră?

Maria Ligor: Mă interesează să evaluăm și să ne dăm seama dacă activitatea de până acum a Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni a dat rezultatele pe care și le-a propus și dacă mai sunt necesare anumite corecții. În altă ordine de idei, așa cum s-a remarcat în spațiul public, premierul are o serie de așteptări de la Ministerul Afacerilor Externe și de la activitatea noastră, în mod specific, și ele sunt legate de desfășurarea alegerilor în străinătate.

Prioritatea o reprezintă organizarea votului din diaspora?

M.L.: Aici trebuie făcute câte precizări. În primul rând, vom acționa în baza legislației. MAE și Autoritatea Electorală Permanentă sunt instituțiile desemnate să organizeze și să asi­gure buna desfășurare a alegerilor. Rolul ministrului delegat este de a facilita acest proces. De a mă asigura, și în baza experienței pe care am avut-o ca ambasador în Spania și Canada, că toate aspectele legate de buna desfășurare a alegerilor sunt avute în vedere. Împreună cu premierul am făcut o evaluare a riscurilor legate de desfășurarea propriu-zisă a procesului electoral, am găsit elemen­tele care pot pune probleme și am identificat câteva soluții despre care vom vorbi peste câteva zile.

Vom avea un număr mai mare de secții de vot?

M.L.: Despre soluții voi putea vorbi zilele următoare, după ce propunerile noastre sunt verificate și cu alți parteneri guvernamentali. Legea este perfectibilă. Am identificat câteva elemente care pot conduce la concluzia că, așa cum este legea (votată în 2015 – n.r.) în momentul de față, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul de a alege să întâmpine anumite obstacole tehnice.

Vom mai avea cozi ca la alegerile prezidențiale?

M.L.: În raport cu situația pe care toți o cunoaștem, nu doar din 2014, ci și din trecut, în care cetățeanul român cu domiciliul sau reședința în străinătate putea să voteze fizic doar la secțiile de vot organizate pe lângă misiunile diplomatice sau în afara acestora, legea în vigoare limitează organizarea secțiilor de vot în afa­ra misiunilor diplomatice la un caz special. Și anume, în cazul în care 100 de alegători solicită în mod expres, prin înscrierea în Registrul Electoral, înființarea unei secții de votare în localitatea unde își au domiciliul sau reședința. Mai mult, legea în vigoare distinge între cei care sunt înscriși în Registrul Electoral din localitatea respectivă și cei care nu sunt. Iar cei care nu sunt nu ar putea să voteze în localitatea unde își au reședința sau domiciliul, fiind nevoiți să se deplaseze până la ambasadă sau la consulat, care pot fi și la câteva sute de kilometri depărtare. Dacă vom continua în acest fel, vom ajunge la mai puține secții de vot decât am avut în 2014. Este o situație pe care acest guvern nu o poate accepta.

De ce avem această situație?

M.L.: Este urmare a legii adoptate anul trecut. Pentru rezolvarea acestor probleme semnalate premierului, am propus o serie de soluții, unele care se pot realiza chiar pe baza legislației existente. De pildă, putem organiza mai multe secții de vot pe lângă ambasade, consulate, instituții culturale. În loc să avem o secție de vot în ambasadă, putem avea mai multe pentru a elimina riscul de aglomerație. Sunt alte soluții care depășesc actuala lege, dar, repet, mai multe detalii vom discuta în zilele următoare.

De ce doar 3.700 de oameni s-au înscris pentru a vota?

M.L.: Această cifră reprezintă, pe de o parte, numărul celor care vor să voteze prin corespondență, pe de alta al celor care solicită o secție de vot în localitatea lor, numărul fiind mult mai mic în cel de-al doilea caz (în jur de 700 – n.r.). Legea în vigoare a adus o serie de noutăți fundamentale. Se creează posibi­litatea votului prin corespondență și fiecare poate să aleagă să își exercite dreptul de vot în acest fel sau o poate face la secția de vot. A doua posibilitate este aceea ca un număr de 100 de alegători să poată solicita înființarea de noi secții de vot în localitatea lor. Am încercat să aflăm motivele acestui număr mic de înscriși. În Marea Britanie erau înscriși doar 52. Ce îi reține? Motivele sunt legate de teama ca datele personale să nu le fie utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute de lege. Este un motiv fals, pentru că legea interzice și sancționează folosirea datelor personale în alte scopuri.

Cum îi putem convinge să vină la vot?

M.L.: Trebuie să ne uităm și la experiența altor state. Principala modalitate de vot este cea în persoană, la secție. În ge­neral, votul la distanță, sub orice formă, este unul adițional. Este și cazul României. În plus, este primul exercițiu de acest tip pentru noi. Este cumva de așteptat ca răspunsul să nu fie unul covârșitor.

Câți vor vota prin corespondență?

M.L.: Nu putem anticipa. Am putea extrapola în baza modului în care au mers înregistrările până acum. Există însă obiceiul de a se face acest demers spre sfârșitul perioadei de înscriere.

Practic, oamenii care stau la Valencia cum ar putea vota?

M.L.: Conform legii actuale, dacă nu se înscriu în Registrul Electoral, vor fi nevoiți să se deplaseze la Castellon, unde vom organiza o secție de vot, dat fiind că avem un oficiu consular. Este o distanță de 100 de kilometri. Acum, Guvernul trebuie să aplice legea așa cum este ea în vigoare. Dacă legea nu ne permite să facem o secție de vot într-o anumită localitate,
atunci nu se poate încălca. Dar am prezentat deja prim-ministrului toate opțiunile.

Pe legea actuală, câte secții de vot se pot organiza?

M.L.: Pot să vă spun că la alegerile parlamentare anterioare din Spania au existat 36-38 secții de vot. Acum, după actuala lege, avem posibilitatea de a organiza 10 secții de vot. Asta dacă alegătorii nu se mobilizează pentru a se înscrie în Registrul Electoral, ca să putem organiza secții de vot și în localitatea unde domiciliază.

La alegerile parlamentare anterioare nu au fost nevoiți să facă un astfel de demers.

M.L.: Pentru că alegerile au fost organizate pe vechea lege. Procedural, MAE propunea locațiile și localitățile unde urmau să se amenajeze secții de vot în plus față de cele din misiuni diplomatice. Stabilirea locațiilor se făcea în funcție de numărul de români, de distanța față de alte secții de vot disponibile. Prin noua lege,
într-adevăr rezultă mai puține secții, dar se creează, în paralel, posibilitatea ca alegătorii să se mobilizeze și, în spirit cetățenesc, să solicite noi secții acolo unde este nevoie.

Veți promova dreptul la vot?

M.L.: Am stabilit colaborări cu televiziunile. CNA a dat o recomandare ca mesajul legat de înscrierea în Registrul Electoral să fie asimilat celor de interes public. Avem o campanie pe social-media foarte densă. Cu sprijinul Ministerului de Interne, vom distribui pliante de informații și cererea de înscriere la punctele de intrare și ieșire din țară. Vom avea posibilitatea de a trimite mesaje pe SMS. Comunicarea se va face prin rețeaua de ambasade și consulate.

Până când se pot depune cereri pentru organizarea de noi secții și pentru votul prin corespondență?

M.L.: Până în jurul datei de 1 septembrie.

Cum sunt românii din Spania, unde ați fost ambasador?

M.L.: Românii din Spania sunt ca toți ceilalți. Aceeași conștiință de a ne uni eforturile există și în România, și în Spania. Cred că ar trebui să avem mai mult respect pentru concetățenii noștri, oriunde s-ar afla și orice opțiuni de viață ar avea. Ceea ce noi putem face, ca autoritate, este să creăm posibilitatea ca aceia care vor să își conserve limba pentru ei, pentru familie, să o poată face. În 2006, când am ajuns în Spania, plecând de la constatarea că există o nevoie de susținere a limbii române în rândul generației următoare, a copiilor, am făcut o serie de propuneri în acest sens. Am rea­lizat un proiect, cu sprijinul autorităților de la București, prin care să fie introdusă limba română în școli. În primii doi ani au fost introduși 5.000 de copii, iar acum – după zece ani – avem 7.000 de copii prinși în acest pro­iect. Copiii studiază limba română cu profesori români selectați din rândul celor ajunși la muncă în Spania și care, astfel, și-au recăpătat demnitatea de dascăl. E vorba de predarea noțiunilor de limbă, cultură, istorie și geografie a României.

Ar putea exista licee bilingve în marile orașe?

M.L.: Există această posibilitate, dar nu s-a realizat pentru că nu răspunde unei nevoi a comunității. Trebuie plecat de la agenda reală a românilor stabiliți și care au un rost în Spania. Ei sunt interesați ca generația următoare, copiii lor, să aibă la îndemână toate resursele pentru a avea șanse maxime de împlinire atât în Spania, cât și în România. Să crească profesional, să poată studia apoi la universități. De aceea, ideea unor studii exclusiv în limba română pentru copiii lor nu ar avea sens.

Care sunt proiectele derulate în Moldova?

M.L.: Din finanțarea alocată –
10 milioane de lei –, mai bine de 12% sunt fonduri alocate proiectelor derulate în Republica Moldova, pe toate cele cinci priorități operaționale pe care le are Departamentul.

În plus, față de aceste pro­iecte finanțate pe bază de cereri depuse din Republica Moldova, există inițiative directe ale Departamentului, precum organizarea de centre de informare în universități pentru promovarea limbii române, de facilitare a contactului cu România. Avem în vedere instituirea unui spațiu comunicațional comun între Republica Moldova și România, posibilitatea de a avea acces la informații, dintr-o parte în alta, mai simplu.