7.3 C
București
marți, 24 decembrie 2024
AcasăSpecialInterviu. Directorul AGERPRES: Managerii TVR nu au vrut să facă treabă, deși...

Interviu. Directorul AGERPRES: Managerii TVR nu au vrut să facă treabă, deși au avut la dispoziție sume uriașe de bani

Dintre instituțiile media de stat din România, Agenţia Naţională de Presă AGERPRES a avut în ultimii ani cea mai bună evoluție. Clienții agenției s-au înmulțit, traficul pe site a crescut semnificativ, parteneriatele media au sporit vizbilitatea AGERPRES, atât pe plan național, cât și internațional. Într-un interviu acordat ziarului România liberă, Alexandru Giboi, directorul AGERPRES, a explicat că scopul unei instituții media de stat nu trebuie să fie profitul, ci misiunea publică de informare. Cu toate acestea,  directorul agenției a criticat managerii Televiziunii Publice care de ani de zile au cheltuit fără rezultate bugetul instituției.

Ce provocări ați întâmpinat la începutul mandatului la AGERPRES? 

Alexandru Giboi: Principala provocare a fost că toată lumea m-a văzut ca reprezentantul PSD-ului în AGERPRES. Nimeni nu s-a obosit să verifice dacă sunt membru de partid sau nu sunt, ceea ce nu eram. Am fost angajat la Partidul Social Democrat ca şef al biroului de presă. Mai mult, toată lumea se gândea că am doar 30 de ani și nu am mai lucrat în presă. În aceste condiții, așteptările de la mine nu erau foarte mari, ceea ce m-a motivat. Scopul meu în viață este ca la fiecare loc de muncă pe care îl am să las ceva în urmă. Recunosc că nu mi-am imaginat cât de multă muncă va fi.

Care au fost obiectivele pe care vi le-ați setat la începutul mandatului?

A.G.: Cea mai mare problemă a instituției, din punctul meu de vedere, era că nu avea vizibiltate. Degeaba ai un produs foarte bun, dacă nu știe nimeni că există. Primul obiectiv a fost să aducem AGERPRES la lumină, ceea ce s-a materializat în 2013 printr-un rebranding. Am schimbat sigla, site-ul, atitudinea. Atitudinea a însemnat definirea agenției ca fiind echidistantă. Eu am plecat cu un handicap de imagine și nu mi-am dorit absolut deloc să se reflecte asupra agenției.

A fost nevoie să obțineți o aprobare de la autorități pentru acest rebranding? Cum a fost percepută această inițiativă?

A.G.: Din fericire, nu. Acesta este un mare avantaj pe care îl are legislația ce vizează Agenția Națională de Presă și anume lipsa de subordonare. Suntem o instituție publică autonomă și independentă editorial. Eu sunt ordonator principal de credite, nu am consiliu de adiministrație și de aceea nu trebuie să cer aprobări. Ceea ce în ultimii trei ani s-a dovedit un lucru bun, pentru că din punctul meu de vedere, aprobările de mai sus presupun condiționalități și un ritm mai încet de evoluție.

În ceea ce îi privește pe angajați, unora le-a plăcut mai mult, altora mai puțin. În instituțiile publice este o anumită rezistență la schimbare și e mai dificil pentru angajații de la stat să vadă lucrurile mai proactiv. Sper că am reușit să îi conving că este un lucru bun.

Cum ați reușit să schimbați mentalitatea angajaților, mai ales într-o instituție de stat?

A.G.: E vorba de deschidere. Trebuie să lași oamenii să gândească și să fie creativi. Să nu le fie frică să spună ceva că vor fi luați la ochi. Pot să mă supăr pe tine că ai făcut o greșeală, dar asta nu înseamnă că rămân supărat până mi se termină mandatul. Oamenii văd că eu sunt deschis, în consecință sunt și ei mai deschiși, nu stau cu grija că fac cine știe ce și ce zice șeful.

Au fost anumite greșeli care au iscat scandaluri publice, ultimul pornind de la un interviul cu ministrul Educației, Adrian Curaj. Cum ați procedat în aceste momente?

A.G.: Aceeași strategie: deschidere și transparență instituțională. În principiu, toate situațiile de genul acesta, nu au escaladat, pentru că lumea din afară a văzut această deschidere. Când o instituție încearcă să ascundă niște informații, tendința jurnaliștilor este de a săpa și mai tare, de a căuta și mai multe, de a presa. Au fost câteva situații: un interviu cu domnul Fenechiu, prin 2013, a fost broșura pentru MAE, anul trecut. Sunt greșeli care, inevitabil, se întâmplă. Din fericire, nu îmi amintesc decât una pe an. Dacă se întâmplă foarte des, nu mai ai ce să mai explici, înseamnă că ai o problemă și nu ții bine lucrurile în mână.

În cazul interviului cu ministrul Curaj, ați anunțat că veți face o anchetă internă. Care au fost concluziile?

A.G.: Am făcut o anchetă, în sensul că m-am informat și eu ce s-a întâmplat. Colegul care a făcut interviul a făcut o notă scrisă în care a povestit ce s-a întâmplat: el a solicitat interviul cu mai mult timp înainte și a transmis celor de la minister subiectele de discuție, iar între timp lucrurile au evoluat și au apărut alte subiecte. Cei de la minister au spus să trebuie să se respecte temele stabilite inițial și după aceea, în timpul interviului, nu am de unde să știu ce s-a întâmplat.

Pe de altă parte, jurnalistul care a făcut interviul respectiv este un jurnalist foarte apreciat pe domeniile pe care scrie: Sănătate și Educație. Nu am mai avut din partea lui poticniri de genul aceasta. Din punctul nostru de vedere, a fost o întâmplare, poate un pic ciudată, poate un pic nefericită, dar singulară în cazul lui. Trebuie să te raportezi la fiecare om în parte când analizezi o situație de genul acesta. Nu este doar interviul în sine, trebuie să te gândești cine l-a făcut, contextul în care a fost făcut. Interviul a fost citit și preluat de multe publicații și televiziuni, ceea ce mie îmi spune că a fost un interviu bun până la urmă. Fiecare are dreptul să spună ce îi place și ce nu, dar strategia editorială este a noastră.

Ce planuri de viitor aveți pentru agenția AGERPRES?

A.G.: Am pornit încă din 2013 un proiect video, dar la nivel tehnic și cu resurse umane limitate. Anul trecut, am primit aprobarea de la Parlament pentru a suplimenta bugetul de salarii, astfel încât să angajăm niște oameni și să dezvoltăm proiectul video. Orice agenție de presă care se respectă și are pretenția de a fi actuală, trebuie să aibă un serviciu video. Îmi doresc într-un an de zile să obținem premii pentru produsele noastre video. Trebuie să îți setezi niște scopuri destul de înalte ca să poți să evoluezi.

Vă doriți un nou mandat în fruntea agenției de știri?

A.G.: Îmi place ceea ce fac și nu pot să spun că nu mi-aș dori să continui. Când muncești cu drag într-un loc, ai rezultate și ai putea să faci lucruri, este normal să îți dorești să continui. Sper că Parlamentul va aprecia rezultatele agenției. O dovadă a aprecierii a fost că bugetul nostru pe 2016 a fost votat în unanimitate în Parlament, ceea ce îmi spune că echidistanța pe care am impus-o este un criteriu foarte important pentru politicieni și este normal să fie.

Ați spus că ați obținut anul acesta un buget mai mare, dar suficient pentru ceea ce vă doriți să faceți la AGERPRES? 

A.G.: Nu, principala problemă la AGERPRES este cea a salariilor foarte mici, comparativ cu restul pieții media. De exemplu, pentru proiectul video pe care îl dezvoltăm am primit o suplimentare de fonduri pentru a angaja 30 de persoane, plus activități conexe. Nu toți 30 vor realiza clipuri video. Ca să ai un produs foarte bun, trebuie să aduci colegi foarte buni, profesional. Din păcate, în momentul acesta, nu cred că  sunt oameni care să vină pentru bani în AGERPRES. Îmi doresc să vină oamenii să muncească de plăcere. Desigur, oferim și alte avantaje: siguranța locului de muncă, toate taxele la stat plătite, mediu de lucru ok și subiecte diferite de ceea ce există pe piață. Sper să găsim persoane dedicate și buni profesioniști.

Aceasta e o problemă pentru tot sistemul public: când nu ai salarii suficient de competitive, nu poți să compensezi niște lucruri. Siguranța locului de muncă nu este veșnică până la urmă și nu ține de foame. Salariul mediu în agenție este 2000 de lei. În domenii precum grafică sau montaj video, domenii în care încercăm să ne dezvoltăm, salariile sunt foarte mari în zona privată. Un tânăr foarte bun pe grafică, cu o experiență de câțiva ani în domeniu, nu o să vină la AGERPRES pe salariul pe care îl putem oferi, în funcție de vechimea pe care o are.  

Ceea ce îmi doresc pentru anul acesta și sper să capăt înțelegere din zona guvernamentală și parlamentară este creșterea de salarii. Dacă vrem să susținem o evoluție a agenției și ne interesează să avem o agenție de presă care să evolueze constant, trebuie să îi mai și oferim lucruri, nu doar să îi cerem. Plus că salariile din TVR și Radio sunt mai mari decât la noi. AGERPRES a fost un fel de Cenusăreasa. De când a apărut Mediafax, în urmă cu 20 de ani, AGERPRES a fost dat uitării de statul român. Nu comentez de ce. Acum nu mai este aceeași situație.   

O sa aveți un alt competitor. Foștii șefi de la Medifax și-au deschis o nouă agenție de știri.

A.G.: Trebuie să demonstreze seriozitate. Eu le doresc succes, dar ar trebui să fie conștienți că e foarte greu să intre pe o piață ocupată deja. E mai greu ca oamenii să schimbe furnizorii foarte des. Depinde de planurile fiecăruia și de ceea ce își dorește. Ei spun că într-un an își doresc să fie marea și sarea. E greu într-un an și depinde și de context. Noi nu mai suntem cei de acum cinci ani de zile sau cei de acum 20 de ani. Noi suntem noul AGERPRES și o să le fie foarte greu cu noi.

Noul AGERPRES investește și în Online și se promovează inclusiv pe rețele sociale.  

A.G.: Așa este. În 2013, am creat o redacție online, care să se ocupe de site-ul public și de social media. Când ai un compartiment dedicat, evident că lucrurile se fac mai strategic. Avem niște oameni pricepuți în domeniu, unii din afara agenției, alții din agenție, dar care au fost instruiți în domeniu și le-a plăcut. De la 1000-2000 de like-uri în 2013 pe pagina de Facebook, avem în prezent vreo 27.000. În condițiile în care nu am investit. Greșesc. Am dat bani din buzunar. Și eu și colegii de la online și comunicare, când am avut un proiect mai drăguț, am mai pus câte 10 sau 20 de lei fiecare să îl promovăm pe Facebook. Treptat, am ajuns ca un clip al nostru să aibă peste 5000 de vizualizări pe Facebook. E vorba de un clip de promovare a evenimentului din martie în care lansăm arhiva fotografică AGERPRES.

Ce evenimente ați plănuit pentru acest an?

A.G.: În data de 16 martie, lansăm arhiva fotografică a AGERPRES. Sunt fotografii începând din anii 1920, cu impact vizual puternic, pentru că sunt făcute în momente cheie, momente dramatice, momente importante din istorie. Din 1927, noi am surprins în imagini tot ce s-a întâmplat în țara asta, mai mult sau mai puțin important. Au muncit foarte mult colegii mei la digitalizarea fotografiilor, unele dintre ele realizate pe plăci de sticlă. Este istoria țării și va fi interesant pentru cei care vor participa la eveniment, dar și pentru cei care vor consulta pe site arhiva fotografică. Evenimentul de lansare va fi internațional, avem invitați din toată lumea, inclusiv agenții de presă străine, ambasade, ONU, UNESCO. 

După această lansare, pe 17 martie avem o conferință pe tema libertății presei și a protecției jurnaliștilor. Este un subiect foarte important, în contextul situației jurnaliștilor de la nivel mondial, atât din punct de vedere financiar, cât și al presiunilor la care sunt supuși. În acești trei ani, am învățat importanța libertății presei pentru democrația unui stat. Dacă nu ai o presă liberă, nu mai ai democrație. Democrația înseamnă, printre altele, acces liber la informație curată. Dacă nu ai acces liber la informație curată, nedistorsionată, nu poți să mai ai o democrație, pentru că oamenii nu pot să mai ia decizii pe care trebuie să le ia, fiind bine informați. Rolul nostru este foarte important ca instituție publică. Încercăm să tragem semnale de alarmă. Este foarte important să înțeleagă toată lumea, de la politicieni la public, că presa este un domeniu în care nu trebuie să te implici foarte mult cu reglementări.

Cum vedeți situația presei din țara noastră?

A.G.: Este sensibilă, ca în orice altă țară. Nu poți să pui niște limite, așa cum s-a încercat cu defăimarea și calomnia în Codul Penal. Oricine are dreptul și posibilitatea de a da în judecată. Și eu am avut probleme cu anumite publicații online, care au scris tot felul de prostii, preluate ulterior și de presa națională. Am avut libertatea de a da în judecată publicațiile respective. Nu am făcut-o pentru că nu m-a interesat subiectul. Fiecare are o telecomandă sau un mouse și poate să aleagă unde se uită și ce citește. Presa se descurcă cel mai bine când este liberă. La noi în țară, criza financiară și trecutul au avut o importanță în modelarea unei părți a presei. Acest lucru se va rezolva cu timpul, pentru că publicul va deveni mai selectiv și atunci fiecare va dormi cum și-a așternut.

Credeți că o instituție media de stat poate fi profitabilă?

A.G.: E dificil să fie profitabilă, pentru că avem în spate o istorie legislativă și o istorie de resurse umane. Nici nu cred că ar trebui să fie profitul primul scop al unei instituții publice. Nu știu dacă putem să spunem că Ministerul Finanțelor sau ANAF trebuie să fie profitabile ca instituții. Câte amenzi ar trebui să dea ANAF ca să câștige mai mulți bani decât cheltuiește cu personalul și alte cheltuieli? Nu cred că scopul unei instituții publice în sine este să fie profitabilă. Scopul este să își ducă la îndeplinire misiunea publică pe care o are. E clar că nu trebuie să aibă datorii. Ca șef de instituție publică, să ajungi să ai datorii la stat sau la furnizori înseamnă management prost.

Televiziunea Română este de ani de zile în criză, iar în prezent există o propunere de unire cu Radioul Public. Ce părere aveți despre această soluție?

A.G.: În principiu, nu îmi place să mă bag în bucătăria altora, dar ca și consumator de presă, pot să spun că la TVR se puteau rezolva mai bine unele probleme dacă exista un management mai bine intenționat. Impresia de afară este managerii nu au vrut să facă treabă, deși au avut la dispoziție sume uriașe de bani. Noi avem bugetul de zeci de ori mai mic decât TVR și avem în prezent o imagine de zeci de ori mai bună decât Televiziunea Publică. Toată piața media recunoaște agenția și produsul și nu am investit în publicitate deloc în trei ani de zile, pentru că la noi banii sunt puțini.

În ceea ce privește ideea de a uni Televizunea cu Radioul Public, riști să unești probleme și pe medie să iasă TVR-ul mai bine, dar Radioul mai prost. Sacrifici Radioul pentru a susțiune Televiziunea? Adică există capacitatea financiară la Radio de a susține și Televiziunea, pentru că la asta se va ajunge până la urmă. Ai o sumă de bani totală, care provine din taxă, pe care trebuie să o împarți la doi, în diferite procente. Un management coerent și bun, cu toate problemele din TVR, nu ar distruge Radioul? Nu știm.

Alexandra Jeles
Alexandra Jeles
Alexandra Jeles, redactor Rl online
Cele mai citite

Andrei Ivan, pe cale de a pleca de la Craiova în iarna aceasta. Destinația posibilă și viitorul olteanului

Andrei Ivan ar putea părăsi Universitatea Craiova în această iarnă, iar Turcia ar putea deveni următoarea sa destinație, în ciuda unei perioade mai puțin...

Programul băncilor în perioada sărbătorilor de iarnă: ce trebuie să știți pentru 24 decembrie – 7 ianuarie

În perioada sărbătorilor de iarnă, majoritatea băncilor își adaptează programul de lucru, iar multe dintre sucursale vor fi închise în zilele de 25 decembrie,...

Mesajul transmis de președintele României, Klaus Iohannis, cu prilejul Crăciunului

Președintele României, Klaus Iohannis, a transmis marți, 24 decembrie 2024, un mesaj cu prilejul Crăciunului. "Crăciunul este o sărbătoare a generozității și a compasiunii, a...
Ultima oră
Pe aceeași temă