» In apropierea alegerilor din PSD, Ion Iliescu critica multe din gesturile perdantului Geoana, "excesul de zel" al lui Nastase si declara ca opozitia este "purgatoriul" care ajuta PSD sa scape de "oportunisti" si "fripturisti". Contestat el insusi in postura de presedinte de onoare, Ion Iliescu spune ca PSD nu are motive sa fie "complexat".
Romania libera: Unii prieteni ai PSD se tem ca multi dintre cei care se arata preocupati de schimbari in PSD sunt, de fapt, adversarii sai politici. Dar chiar venind dintr-o zona legata de dreapta politica, interesul pentru PSD este indreptatit. PSD este partid de opozitie, iar Romania are nevoie de opozitie. PSD este partid de stanga, iar in Romania exista interese legitime care merita sa fie aparate de un partid de stanga. In privinta primului aspect, spuneati ca e greu sa fii partid de opozitie. De ce este atat de greu?
Ion Iliescu: In opozitie e si greu, e si usor. Nu-i usor pentru oameni care au avut pozitii responsabile in viata tarii sa treaca de la guvernare in opozitie, dar in acelasi timp pentru un partid mare opozitia poate fi un fel de purgatoriu necesar pentru permanenta curatare a randurilor de arivisti, de fripturisti, de oameni care intotdeauna se lipesc de putere si de oamenii aflati la putere. Oportunismul este o trasatura cam generala in comportamentul oamenilor si de un partid cu pozitie dominanta se lipesc intotdeauna oportunisti. In aceasta practica consacrata, adica alternanta la putere a fortelor politice, aceasta trecere de la putere in opozitie si de la opozitie la putere este un fel de mecanism de consolidare a partidelor pe niste pozitii, pentru definirea mai precisa a caracterului lor in relatia cu cei pe care ii reprezinta. Pe de alta parte, in perioade grele, cum este aceasta marcata de criza globala, nici guvernarea nu e simpla. A fi la guvernare e uneori mai complicat decat a fi in opozitie. E mai simplu sa fii in opozitie, sa te axezi pe cateva teme, dar este si un prilej ca sa se readune randurile celor legati intr-adevar de substanta unui partid.
R.l.: Spuneti ca intrarea PSD la guvernare alaturi de partidul lui Traian Basescu in 2008 a fost un fel de victorie a oportunistilor?
I.I.: Nu vreau sa dau etichete generale, dar era ademenitoare aceasta chestiune pentru multi oameni. Era dupa o perioada de patru ani de opozitie si nu e simplu. La noi nu prea exista, indiferent ce partid se afla la guvernare, o atitudine foarte corecta in spiritul legii si in interesul general. Cam fiecare isi protejeaza sustinatorii. Noi avem un numar de primari, de presedinti de consilii judetene care au simtit apasarea opozitiei. si deci era un anumit interes ca sa se intre intr-o combinatie. Pe de alta parte, se crease si aceasta conjunctura, cu doua partide de pondere egala in Parlament, cu o majoritate care putea sa dea un anumit echilibru. Ar fi fost reala si eficace o asemenea chestiune daca traiam in conditiuni normale. Vedem in Europa ca partide diferite ca profil politic realizeaza marile coalitii, cum am avut recent exemplul Germaniei.
R.l.: Aceasta este o exceptie.
I.I.: Presupune o anumita cultura a dialogului politic si, mai ales, inexistenta unui factor perturbator cum e la noi seful statului care perturba apele in general. Eu am avut rezerve fata de intrarea la guvernare, dar nu pentru imposibilitatea unei asemenea solutii, ci tinand seama de factorul perturbator care a fost si ramane seful statului.
R.l.: Cum de a iesit totusi atat de prost coalitia PDL-PSD?
I.I.: In prezenta domnului Traian Basescu nu era nici o sansa ca sa iasa o alianta de guvernare corecta si stabila.
R.l.: Exista insa critici chiar in PSD care spun ca n-a fost tocmai inspirata iesirea PSD de la guvernare in prag de alegeri.
I.I.: Aici nu e vorba de inspiratie sau de neinspiratie. Aici a devenit, pur si simplu, perdanta aceasta pozitie de aliat secundar fata de un partid care avea un patron care decide in toate. Ei au fortat nota (PDL – n.r.) fata de ministrul de Interne al partidului din coalitie de o maniera atat de brutala si de necivilizata, incat nu putea fi acceptata. Era compromiterea partidului in ochii propriilor adepti si ai opiniei publice. Mai ales ca urma sa se intre intr-o confruntare directa: presedintele partidului cu presedintele in functiune. Deci neinspirata a fost ralierea la guvernare.
R.l.: Care sunt riscurile cu care credeti ca se confrunta PSD acum? Ma refer inclusiv la hemoragia de parlamentari.
I.I.: Intotdeauna in asemenea momente apar astfel de gesturi. Dupa ce in 1996 PSD a pierdut alegerile, ramasese principalul grup din Parlament, cam 30%, dar pierduse guvernarea. 1997 fost un an dificil, s-a produs chiar o fisura, a aparut APR-ul care s-a bucurat de un sprijin foarte activ al mediei si care a smuls un numar de oameni din partid.
R.l.: In frunte cu Teodor Melescanu, fostul ministru de Externe.
I.I.: Da, cu vicepresedintele partidului care a devenit seful acestei formatiuni, cu Boda, cu Salajan, cu Cosea, cu altii. Deci s-a rupt din partid o factiune care a avut chiar o anumita ascensiune. Brucan prezenta APR-ul ca fiind o formatiune moderna, europeana, de perspectiva si spunea ca PDSR-ul se va spulbera. Deci au fost un an, doi foarte grei; abia in 1999 partidul a inceput sa se aseze, sa prinda cheag si pe urma a castigat alegerile din 2000.
R.l.: Adica dvs. ati castigat alegerile din 2000.
I.I.: Exact. Dar si partidul a avut vreo 46% si atunci s-a format guvernul monocolor condus de Adrian Nastase, cu sprijin parlamentar din partea UDMR-ului. A fost o revenire spectaculoasa. Deci nu e o chestie noua ca o serie de oameni au plecat si a aparut, cum spuneati, aceasta hemoragie. Printre parlamentari si probabil si in plan local. Lucrurile se vor aseza, dar e o perioada intotdeauna dificila de clarificari. Aceasta este misiunea congresului, care trebuie sa fie un prilej de dezbateri reale.
De aceea, eu nu sunt adeptul unor congrese stufoase, cu lume foarte multa, ca am avut, din pacate, in ultimii ani de zile, cateva congrese, toate un fel de mitinguri electorale, cu lozincaraie multa. N-avem nevoie de asa ceva. Cu numarul de delegati nu trebuie sa exageram, sa existe un cadru propice pentru discutii. E nevoie de adunarea gandurilor tuturor si de gasirea acelor orientari strategice esentiale pentru ce urmeaza: trei ani de batalie politica pana la alegerile locale si parlamentare. Acum este un moment important, pentru ca totul este cum anume debutam.
R.l.: Remarc ca si domnul Geoana compara situatia prezenta a PSD cu cea din 1996, dar din alta perspectiva. Domnia sa spune: Ion Iliescu a ramas la conducerea partidului…
I.I.: Fals!
R.l.: … in 1996, chiar daca a pierdut alegerile, implicatia fiind "si eu, Mircea Geoana, care am pierdut alegerile, pot sa raman la conducerea PSD".
I.I.: Fals. Este o comparatie inexacta. Eu parasisem partidul din 1990, cand am fost ales presedinte. Apoi am participat in numele FDSN-ului la alegerile prezidentiale din ‘92 si am avut un alt mandat, de aceasta data constitutional, de patru ani de zile. Deci in 1996 eu imi terminam mandatul de presedinte al statului, nu mai eram membru de partid. Eram in afara partidului. Eu atunci am revenit in partid dupa pierderea alegerilor prezidentiale cu Emil Constantinescu. Am avut o conferinta nationala a partidului in ianuarie, unde am fost reales presedinte, revenind in fruntea partidului pe care l-am creat in 1990.
R.l.: E vorba totusi de candidati care au pierdut alegerile.
I.I.: Nu e vorba de aceeasi situatie. Eu veneam din afara partidului, desi fondator al sau, dupa un mandat conjugat de sase ani. M-am reinscris in partid. Am semnat din nou adeziune de membru, m-am prezentat la organizatia locala, eu am respectat regulile statutare. Pe cand multi lideri ai partidului n-au parcurs acest traseu, nici chiar Geoana nu stiu daca a avut vreo organizatie de baza de care sa fie legat. Unii dintre ei au fost numiti ministri si pusi in fruntea partidului, vicepresedinti, fara sa invete lectia muncii de partid de la baza.
R.l.: Deci nu numai Mircea Geoana.
I.I.: Nu. Asta este ceea ce a facut Nastase, care, pe de o parte, a avut o idee buna sa atraga si oameni noi pentru activitatile guvernamentale. Unii au confirmat, altii nu. Dar sa faci dintr-un ministru care n-a fost o zi membru de partid vicepresedinte la partid?! Asta a fost o greseala politica.
R.l.: La cine va referiti?
I.I.: Pai, si Tanasescu, si Geoana, si Diaconescu, si Ponta, mai multi. Adica o serie de oameni care au confirmat ca manageri, oameni pentru administratie, dar asta nu iti da calitati de membru si militant de partid. Aceasta calitate trebuie sa o castige in cadrul partidului. Deci ei ar fi trebuit ca mai intai sa adere la partid, sa mearga la organizatia de baza care sa-i primeasca, sa semneze adeziune, sa achite cotizatie, sa mearga lunar la adunarile generale cu membrii de baza ai partidului si partidul sa-i fi promovat lideri politici, nu numai lideri administrativi.
R.l.: O problema de ascensiune a oamenilor in partid?
I.I.: Nu. Atunci s-a produs o ruptura si a avut efecte negative.
R.l.: Atunci, cand?
I.I.: Cand Nastase, cu intentii bune, a cautat sa aduca forte proaspete si oameni noi cu experienta profesionala, cum a fost Tanasescu in domeniul finantelor, din diplomatie Geoana, oameni reusiti din acest punct de vedere, si Titus Corlatean, pe Ponta, din simplu procuror l-a adus la el la guvern (seful Corpului de Control – n.r.). Nu inseamna insa ca un foarte bun functionar poate deveni rapid militant. Dupa cum altii pot fi buni militanti, dar nu sunt in stare sa conduca ministerul. A fost deci un exces de zel din partea lui Nastase, care a afectat relatiile din cadrul partidului. Ar trebui sa fie un echilibru in politica aceasta de management al formarii si promovarii oamenilor.
R.l.: Din acest punct de vedere, mandatul lui Mircea Geoana in PSD a fost unul benefic?
I.I.: E o experienta pe care a capatat-o cu bune si cu rele. Vom vedea asta la congres. Vom analiza ce a fost bine, ce a fost mai putin reusit, inclusiv concluzia ca n-a castigat alegerile prezidentiale.
R.l.: Au aparut deja unele analize care ofera diverse explicatii, unele destul de ample.
I.I.: Nu, n-au aparut.
R.l.: Ma refer, de exemplu, la studiul Institutului Social Democrat, destul de dur.
I.I.: Eu ma refer la analiza de ansamblu a partidului, ceea ce se face acum. Ma refer la Comitetul Executiv (de astazi – n.r.), vom avea Consiliu National (12-15 februarie – n.r.), cu toate documentele necesare, si congresul (martie – n.r.) care va stabili in ultima instanta aprecierile corespunzatoare.
R.l.: Sa spunem atunci ca s-au incercat diverse raspunsuri la intrebarea "de ce Mircea Geoana a pierdut prezidentialele". De ce credeti dvs. ca a pierdut Mircea Geoana?
I.I.: Nu vreau sa devansez niste concluzii. E timp sa reflectam in aceasta privinta.
R.l.: Cateva impresii?
I.I.: Vor trebui vazute multe in ceea ce priveste evolutia partidului, in ce priveste folosirea unor conjuncturi. Au fost si lucruri foarte reusite, inclusiv aceasta tactica atunci cand s-a rupt Alianta D.A. Cum a venit Basescu la conducere? Cu sprijinul unei aliante in care PNL era partenerul major, cu ceva voturi in plus atunci in Parlament fata de PD. Dar dl Basescu a inceput sa intre in conflict cu propriul guvern, cu propriul sau prim-ministru. Ei, pentru PSD a fost o problema: ce atitudine sa adopte in aceasta chestiune? Va amintesc ca a fost ideea unei motiuni de cenzura.
R.l.: Exact, in toamna anului 2007 (motiunea de cenzura sustinuta de Mircea Geoana a cazut in Parlament – n.r.).
I.I.: Eu am fost impotriva acestei idei. Ar fi fost o greseala. Rasturnarea domnului Tariceanu facea jocul lui Basescu. si ce ar fi fost? Deci a fost o abordare diferita intre noi.
R.l.: Momentul respectiv a fost originea aliantei dintre PSD si PNL, materializata inclusiv in campania din 2009.
I.I.: Nu, nu, acestea au fost mai degraba pe planul raporturilor personale, niste contacte probabil. Dar atunci a fost vorba de o decizie politica. Ce face PSD? Sprijina sau nu guvernul Tariceanu? Jocul politic al opozitiei este foarte important. Poate fi perdant, poate fi benefic. Eu cred ca pana la urma s-a adoptat o tactica potrivita de a sprijini din opozitie guvernul Tariceanu, ca sa-l tina cat mai mult la putere. si asta si pentru tara a fost benefic: in ciuda acestor conflite, a fost totusi o perioada de stabilitate in guvernarea tarii.
Datorita trasaturilor de caracter ale domnului Basescu, care nu suporta convietuirea civilizata cu altii si care a intrat in conflict cu propriul guvern, cu propriul aliat, cu Parlamentul, cu Justitia, cu presa, cu toata lumea, eu cred ca Partidul Social Democrat a adoptat atunci o pozitie corecta de a sustine pe cat se poate acest guvern minoritar al liberalilor. Au urmat apoi alegerile din 2008, care au creat un alt raport de forte in Parlament, si atunci a aparut acest moment, cu cele doua partide care reprezentau peste 60%. Erau doua variante posibile si a prevalat optiunea celor care pledau pentru marea coalitie.
Aveau si ei o motivatie: pe de o parte, interese, si erau si presiuni de jos: "Dom’le, ne-am saturat de atata opozitie". Adica sa avem si noi ponderea pe care o are partidul, o pozitie determinata in guvernarea tarii. Deci era aceasta atractie si era interesul celor din teritoriu sa nu tot fie ruda vitrega a guvernarii, deci era un factor subiectiv, cu sustinere larga. si pentru foarte multi parlamentari, de asemenea, pentru unii sa devina ministri era un lucru mai atragator decat sa fie simpli parlamentari.
R.l.: Carieristi?
I.I.: Da. Eu cred ca a fost gresita aceasta optiune – tentatia oportunismului. A fost un moment gresit aceasta alianta cu PD-ul, alianta care nici macar n-a rezistat. In plus, au slabit si dialogul cu PNL-ul si increderea reciproca. Alianta cu PD-ul a afectat din multe puncte de vedere relatiile politice.
R.l.: Spuneti ca alianta cu PNL a fost benefica. Admiteti insa ca au existat si efecte secundare, unele chiar toxice?
I.I.: Da. Este tocmai ce se discuta acum in ceea ce priveste definirea mai clara a profilului ideologic al unui partid de stanga, social democrat. De dragul unor relatii tactice si al unor momente tactice, partidul si-a cam pierdut profilul de partid de stanga si a facut concesii uneori inacceptabile.
R.l.: Cota unica, de exemplu?
I.I.: Cota unica este eminamente de dreapta. Este o masura de politica fiscala care incurajeaza paturile mai avute din societate si a avut ca efect adancirea discrepantelor intre o minoritate cu venituri mari si majoritatea care o duce inca in saracie. Pachetul de legi privind justitia si proprietatea – unde nu ca au fost cedari, ci aliatii nostri s-au raliat acestor masuri. Nicaieri in toate tarile din zona nu s-au luat asemenea masuri radicale. In Ungaria, in 1993, cu un guvern de dreapta, toate fortele politice au considerat ca e greu sa te intorci in istorie.
Pana unde mergi inapoi in istorie? Asa ca au hotarat sa nu restituie nimic in natura si ca despagubirile trebuie sa fie la o suma suportabila pentru societate, au limitat totul la 75.000 de dolari. De aceea, fosti proprietari din Ungaria n-au putut sa-si reconstituie domeniile, in schimb, in Transilvania au luat zeci de mii de hectare, cu paduri si asa mai departe.
R.l.: N-as vrea sa intram in astfel de controverse.
I.I.: Asta inseamna discutia stanga-dreapta. Noi am facut ce n-a facut nimeni: nici ungurii, nici nemtii, nici cehii, nimeni. Asa cum am pierdut o mare batalie la inceputul anilor ‘90. Noi am desfiintat cooperativele agricole de productie, Germania de Est nu le-a desfiintat si acum concureaza cu succes fermele din Germania de Vest.
R.l.: Probabil ca astfel de directii se vor contura la congres.
I.I.: In acest moment sunt discutii in partid in legatura cu cedari principiale in legatura cu diverse politici economice, politici fiscale, de politici sociale care sunt de neaccceptat pentru un partid de stanga. El trebuie sa ramana un partid de stanga, sa apere intesele categoriilor cele mai largi.
R.l.: In aceasta alianta cu PNL au existat si exagerari de natura simbolica, mai ales in campania electorala. Ma refer la intelegerea semnata la Timisoara cu primarul Gheorghe Ciuhandu.
I.I.: Bine, sunt pasi tactici care intotdeauna pot sa afecteze. Pentru ca alminteri a fost un mare succes.
R.l.: Ce anume?
I.I.: Evolutia acestor relatii si crearea unei veritabile aliante nationale pentru apararea democratiei si a statului de drept si, in fapt, izolarea politica a lui Basescu si a PDL-ului. asta a fost un lucru bun si aici poate fi apreciat si aportul personal al lui Geoana, si in general modul cum a lucrat PSD-ul.
R.l.: Ati vorbit de anumite contacte personale in aceasta privinta. Care ar fi?
I.I.: Nu numai personale, ci si la nivelul relatiilor dintre partide. S-a creat o alianta care a dus la izolarea lui Basescu si a PDL-ului pe esichierul politic al tarii. S-a creat o alianta a PSD cu PNL, cu UDMR, cu PC, cu alte forte politice care au sprijinit candidatura lui Mircea Geoana. si cu PRM-ul si PNG-ul si asa mai departe. A fost deci un succes.
R.l.: Cu efect de bumerag, din moment ce a dus la victimizarea lui Traian Basescu, care este din nou presedintele Romaniei.
I.I.: Nu aceasta alianta a avut efect de bumerag, ci anumite gafe, greseli, cum ati si mentionat. Momentul Timisoara, care cred ca n-a fost bine gandit.
R.l.: Cum ar fi fost sa fie bine gandit? Ce ar fi trebuit sa faca?
I.I.: Trebuiau evitate asemenea momente sensibile care au creat reactii inverse. De exemplu, filmuletul cu pustiul, desi e clar ca acolo Basescu a avut o atitudine nefireasca fata de un copil. I-a dat un dos de palma care nu e acceptabil.
R.l.: Sau iesirea lui Dinu Patriciu, care si-a asumat paternitatea divulgarii casetei?
I.I.: Iesirea lui Patriciu ca sa pledeze pentru asta a fost o mare greseala. A venit sa sustina tezele lui Basescu ca Geoana este la cheremul mogulilor.
R.l.: Ca si vizita la Vantu?
I.I.: Ca si vizita la Vantu. Daca a fost o gafa in sine sau in motivatia ei, nu stiu. Deci au fost niste momente tactice care au dus la pierderea unor castiguri politice importante care puteau sa aduca o schimbare benefica pentru Romania, zic eu. Pentru ca era nevoie pentru tara de o asemenea schimbare.
R.l.: S-a vazut insa ca paradigma, schema pe care a folosit-o Traian Basescu in campania electorala, s-a dovedit de mult mai mare succes decat toata aceasta adunare de partide care au luptat impotriva sa.
I.I.: Asemenea momente le-au folosit lui si sustinatorilor lui ca sa-l victimizeze pe Traian Basescu. si atunci, o actiune care putea sa fie de succes sub aspect politic s-a transformat in bumerag, in apararea lui Basescu. Aceste jocuri trebuiesc analizate si ele cu toata chibzuinta.
R.l.: Pe tot acest parcurs, dar mai ales in ultimele doua saptamani inainte de alegeri, simpatizantii lui Traian Basescu au folosit foarte des aceasta ecuatie: "Geoana si Iliescu", "Votezi Geoana, votezi Iliescu".
I.I.: si care e problema?
R.l.: In contextul aniversarii celor 20 de ani de la Revolutie si a lui "cine a tras in noi 16-22", a folosit sau n-a folosit lui Mircea Geoana aceasta asociere?
I.I.: Aceasta asociere putea fi folosita in interesul partidului. Nimeni cu minte limpede din aceasta tara nu poate sa accepte o campanie aberanta care cauta sa-i atribuie lui Iliescu responsabilitati pentru diversiunea terorista. Pai, cand a aparut aceasta diversiune? A aparut in dupa-amiaza zilei de 22, pe la orele 16.30, eu aparusem la televiziune in jurul orei doua. Eram director la Editura Tehnica. N-aveam nici un fel de relatii cu factori de putere. Eram unul dintre cei mai supravegheati oameni de catre Securitate. Erau doua echipaje care ma urmareau peste tot si un al treilea care statea in fata casei.
R.l.: Acest punct de vedere nu s-a dovedit convingator.
I.I.: Ce raporturi aveam eu cu fortele armate?! Eram lipsit de orice fel de relatii. Dar am castigat un suport spontan din partea oamenilor care stiau cate ceva despre mine. S-a creat atunci o adeziune totala. Diversiunea armata, terorista, s-a declansat in seara de 22 decembrie, cand noi nici macar nu ne constituiseram, in timp ce redactam comunicatul Frontului Salvarii Nationale. S-a tras asupra noastra, noi am fost obiectul acestei actiuni.
R.l.: Dar indiferent de acest punct de vedere, domnule Iliescu, conteaza ce cred oamenii, iar tabara pro-Basescu a transformat numele dvs. intr-o povara pentru candidatul Geoana.
I.I.: De ce povara? Asta trebuia transformat intr-un mare avantaj.
R.l.: si de ce nu a fost transformat intr-un mare avantaj?
I.I.: Ce a insemnat Iliescu atunci? In ciuda acestei campanii care s-a declansat din ianuarie ’90, in ciuda acestei platforme a Pietei Universitatii, animata de anumite cercuri si din interior, si din afara, Iliescu a fost castigatorul alegerilor cu 85%. Deci adeziunea populatiei, cu prezenta la vot record si neegalata de atunci. Deci acesta era un avantaj pentru PSD, ca si acum, sa ai sprijinul unui personaj ca Iliescu, care a jucat rolul pe care l-a jucat. De ce acest complex? Pentru ca sunt niste carcotasi care continua campania anti-Iliescu?!
R.l.: Inteleg ca PSD nu si-a permis sa fie cu adevarat un partid de stanga pentru ca a facut concesii si nici nu prea indrazneste sa-si asume ceea ce este.
I.I.: Un partid care a iesit din Revolutia romana nu trebuia sa aiba complexe, ci din contra. Trebuie sa fie in ofensiva. Sa-i contracareze pe toti cei care incearca sa ponegreasca Revolutia romana si sa-i apere pe cei care si-au asumat atunci si riscuri, si raspunderi, sa-i cinsteasca. Asta e o chestiune de interes national si de mandrie nationala.
R.l.: Deci nu numai domnului Mircea Geoana ii revine pierderea alegerilor.
I.I.: Sigur, nu numai. Cum spuneam, sunt cei care au venit mai tarziu in partid si n-au legatura aceasta organica legata de toata evolutia societatii romanesti. Pai, un om care a trait in acele zile nu rabda asemenea iesiri, ostile tarii in ultima instanta, si n-ar ramane fara reactii. Cei care au mai venit tarziu (in PSD – n.r.) raman neutri, pe dinafara. Nu-i treaba lor. Este atacat Iliescu, e treaba lui Iliescu. Pai, un partid serios nu accepta asa ceva cand liderul traditional si fondator este atacat. Este o alta slabiciune pentru niste militanti ai partidului.
R.l.: Se discuta mult in aceste zile despre formula de conducere a PSD. Reaparitia postului de presedinte executiv, cum ar dori Adrian Nastase, sau de prim-vicepresedinte, cum vrea Mircea Geoana. Institutul Social Democrat sustine prima varianta.
I.I.: Ma rog, suntem in faza discutiilor, o sa ne clarificam pana la urma. Mi se pare daunator in aceasta faza de pregatire a congresului sa ne lasam cu totii angrenati in niste jocuri marginale. Ca e Ionescu, ca e Popescu, ca e Dumitrescu…
R.l.: Ca e Miron Mitrea…
I.I.: Nu aceasta e problema in momentul de fata. Problema e mult mai serioasa. Sa ne clarificam cu chestiunile de fond privind partidul, privind fizionomia sa, privind platformele sale ideologice, ca partid de stanga, social-democrat. Ce inseamna stanga moderna? In Europa, in general, stanga trece acum prin dificultati. Criza aceasta globalizata a pus stanga europeana in dificultate in loc sa o propulseze. Toti sunt preocupati de astfel de lucruri.
R.l.: O sa insist asupra numelor, desi spuneti ca este o chestiune care vine dupa clarificarea ideologica…
I.I.: Nu e lipsit de importanta, dar nu e nici singurul si nici cel mai important subiect in momentul de fata. Acum trebuie sa lamurim mai bine concluziile pe care le avem de tras dintr-o perioada importanta si dinainte de 2004, si de dupa 2004 si sa venim cu elemente de reafirmare a programului nostru ideologic, un proiect alternativa la guvernarea actuala, care sunt problemele mari cu care se confrunta societatea romaneasca, categoriile mari de oameni care sunt in suferinta, cu locuri de munca, cu nivelul salariilor, cu slabirea protectiei sociale, cu problema pensionarilor, copiii, tineretul, perspectivele lor de viata, deci probleme majore ale oamenilor care se confrunta cu greutati. Plus mostenirea decalajului istoric fata de tarile europene dezvoltate. Un partid social democrat trebuie sa vina cu propriile analize si proiecte in fata acestor probleme.
R.l.: Exista decalaje inclusiv in privinta comportamentului politic. Domnul Geoana nu trebuie sa-si depuna mandatul pentru ca a pierdut alegerile? Un lider occidental ar face acest gest.
I.I.: Nu. Nu-i nevoie. Asta-i misiunea congresului. La congres toti isi depun mandatele. Congresul este forumul care ii reconfirma sau ii alege pe altii. Dar, oricum, actuala conducere isi va depune mandatul. Nu numai presedintele, dar si toti ceilalti din conducere. Se alege un nou Consiliu National. Poate nu unul de 750 de oameni ca acum, ci de 250-300 de oameni, sa poata fi mai eficient, mai activ. De asta nici nu s-au adunat de cate ori prevedea statutul in ultimii ani, erau prea multi.
R.l.: Pe cine vedeti in finala? Geoana, Nastase, Mitrea, Diaconescu?
I.I.: Sunt multi oameni care au castigat si experienta, care erau niste novici, iar acum reprezinta altceva in viata partidului. Vom judeca cu totii in functie de concluziile privind strategia anilor ce vin, cum anume gandim si dimensionam activitatea partidului si care vor fi oamenii cei mai potriviti. Important este sa cream o echipa sudata, solidara, o echipa din cei mai buni oameni care au confirmat in aceasta perioada, din care sa se profileze inclusiv presedintele, secretarul general, functiile concrete, nominale. Deci nu e vorba de o persoana, este periculos sa devieze toata discutia si fiecare sa incerce sa-si faca aliati.
R.l.: Dar daca greutatea functiilor in aceasta echipa de conducere este similara si fiecare lider mai important castiga una dintre aceste multe functii, unde mai este competitia? Cum poti sa-l alegi pe cel mai bun?
I.I.: Din pacate, multi oameni sunt ademeniti mai mult de batalia pentru posturi. Asta e o trasatura de caracter mai generala la oamenii nostri si asta va afecta intotdeauna partidul, asa cum s-a intamplat si in anul 2005. A fost un moment care s-a platit ulterior. Daca vom ramane sclavii unor aranjamente subterane prin coalitii sau legaturi din acestea obscure intre oameni interesati si grupuri de interese, sigur ca partidul va avea de suferit pe viitor.
Sau poate vom fi capabili sa ne debarasam de asa ceva si sa discutam cu cartile pe fata, in mod cinstit, care sunt oamenii cu cel mai bun potential, ca sa reprezinte cel mai bine partidul si interesele lui, sa fie si oameni competenti, sa fie si oameni cu experienta. Sa fie si oameni carismatici, oameni care sa fie acceptati de votantii nostri. E un tip de judecata mai complexa. De aceea, eu am fost defavorabil acestei discutii despre "cine va fi".
R.l.: Cine are sanse sa devina lider e o intrebare importanta.
I.I.: Da. Dar nu ne mai aflam in perioada cand liderul era o forta de tractiune. Eu, intamplator, am avut aceasta misiune si m-am profilat in felul acesta si a contat foarte mult. Cand spuneai Iliescu, spuneai ceva. Cei care erau pentru o anumita orientare erau adeptii lui Iliescu. Nu ne mai aflam in acest punct. Mai e Basescu, cum am mai spus eu, ultimul mohican – forta de tractiune care a tras dupa el un partid intreg, l-a aruncat de la stanga la dreapta, l-a facut peste noapte, din partid social-democrat, partid populist, isi pastreaza inca simbolul socialistilor europeni, trandafirul, desi s-au proclamat de dreapta, adica a iesit o confuzie intreaga. Pentru ca un om a decis asa ceva.
R.l.: Revenind la PSD…
I.I.: Eu cred ca am iesit din faza aceasta a omului-tractiune. Acum am ajuns la alt stadiu de evolutie intr-un forum democratic si, cu toata implicarea nu numai emotionala, dar si rationala, trebuie sa gasim cea mai buna formula pe care o poate propune astazi PSD.
R.l.: S-a creat in Romania aceasta cutuma ca presedintele partidului sa devina si candidat la presedintie. PSD trebuie sa se gandeasca si la acest lucru atunci cand distinge intre Adrian Nastase si Cristian Diaconescu, de pilda.
I.I.: Nu e obligatoriu sa ne gandim acum la presedintie. Sunt patru ani, cinci ani pana atunci. Va fi un alt congres care va decide. Poate sa fie presedintele partidului sau nu. Sunt partide europene care n-au presedinte. Partidul Socialist Francez, de exemplu, n-are presedinte, cu un secretar national.
R.l.: Am in fata lista actuala a conducerii PSD. Dintre toate aceste nume, pe cine vedeti lideri de viitor?
I.I.: Vom vedea cati dintre ei vor ramane. Pot aparea altii care sa innoiasca aceasta componenta. Dar vedeti ca si dumneavoastra alunecati pe aceasta partie: nume! S-ar putea sa apara suprize chiar la congres. Sa ne trezim cu niste oameni noi. Mi-ar placea asa ceva: ca in Consiliul National si apoi in congres sa apara niste figuri noi, dar care vin cu ceva, poate aparea cineva de nu stiu unde din teritoriu, dar care este un om de isprava.
R.l.: Si are PSD in acest moment mecanismul necesar ca sa-l propulseze in prim-plan?
I.I.: Pai, congresul. La congres fiecare poate sa-si depuna candidatura si sa-si pledeze cauza si poate sa convinga in fata liderilor consacrati.
R.l.: Nu sunteti prea idealist?
I.I.: Nu, nu numai idealist. Dar se pot intampla si asemenea minuni. Vedeti, la spanioli, dupa dictatura lui Franco, a fost o perioada de provizorat, dupa care au urmat primele alegeri. Iar Partidul Socialist Spaniol a stat 15 ani la guvernare, o guvernare de mare succes. Felipe Gonzales a fost liderul partidului, Spania a intrat in Uniunea Europeana si a cunoscut o dezvoltare extraordinara.
El s-a retras, nici n-a mai stat la conducerea partidului, si erau doi, trei care ii urmau lui Felipe Gonzales. Erau doi, trei lideri cunoscuti, principalii candidati care i-ar fi urmat lui Gonzales. Dar a aparut Zapatero, un om tanar, dintr-o alta generatie. Nu venea chiar din neant, fara experienta politica, dar era consacrat, mai ales, in miscarea de tineret; iar la inceput a fost privit cu o anumita retinere ca nu va avea forta necesara. Dar s-a impus ca un om de succes.
R.l.: Un fel de Victor Ponta spaniol?
I.I.: Nu stiu daca Ponta sau Popescu, Ionescu, nu stiu cine va veni dintr-una din fililalele partidului. Deci pot fi asemenea momente intr-un partid, de ce sa nu le luam in calcul?
R.l.: Sa ne referim atunci la cateva chestiuni punctuale, problematice, inclusiv din perspectiva stangii. Iar prima chestiune priveste raspunsurile date celor doua intrebari de la referendum: reducerea numarului de parlamentari si trecerea la unicameral.
I.I.: Este o alta greseala de-a partidului nostru ca nu a realizat o analiza proprie in legatura cu valoarea acestui referendum si, mai ales, consecintele lui. Pentru ca este un atac la Constitutie si la principala institutie a democratiei care este Parlamentul. Aceasta idee a Parlamentului unicameral si restrans poate fi foarte periculoasa.
R.l.: N-am auzit vocea PSD in campania electorala pe aceasta tema.
I.I.: Ba, din contra. Ati auzit o voce care spunea: "Noi am avut ideea unui Parlament unicameral".
R.l.: A domnului Mircea Geoana.
I.I.: Da. A fost o greseala, iar pozitia cea mai corecta era de boicot a acestui referendum si stoparea acestei actiuni indreptate impotriva Constitutiei, impotriva statului de drept, impotriva Parlamentului.
R.l.: Faptul este consumat in acest moment. Electoratul a votat.
I.I.: S-a votat la mustata. De aceea spuneam ca a gresit PSD cand a acceptat aceasta idee ca fiind solutia miracol. Pentru ca s-a creat, din pacate, si cu sprijinul mediei si al tuturor factorilor, o campanie de discreditare a Parlamentului ca institutie si a parlamentarilor; s-a creat in opinia publica o atitudine de respingere: "Sa fie cat mai putini". Dar aceasta chestiune este foarte periculoasa.
R.l.: Dar exista dorinta exprimata a 85% din cetateni ca Parlamentul sa fie mai slab.
I.I.: Lucrurile nu se rezolva atat de simplu. Constitutia si cei care au conceput prima varianta a Constitutiei au introdus in text prevederi de autoaparare impotriva unor posibile aparitii de momente si de grupuri, oameni interesati sa submineze temeliile de baza ale constitutionalismului si ale statului de drept. Deci modificarile in ceea ce priveste Parlamentul presupun, in primul rand, o majoritate de doua treimi.
R.l.: Ce ar trebui sa faca PSD concret?
I.I.: Trebuie sa vedem. Unele prevederi ale Constitutiei trebuie intr-adevar ameliorate si perfectionate. Sunt chestiuni care decurg si din Tratatul de la Lisabona si din noile prevederi europene. Se pare ca in perspectiva se va si impune ca la nivel national sa fie parlamente bicamerale, fapt legat de politica regiunilor. Dar ce s-a intamplat a fost o chestiune lipsita de raspundere.
R.l.: Cum vedeti regimul politic din Romania in urmatorii ani? Republica parlamentara sau semiprezidentiala cum se prefigureaza acum? Am vazut intre propunerile lui Adrian Nastase ideea de limitare a puterilor presedintelui.
I.I.: Tendintele si tentatiile totalitariste ale sefului statului apar ca un pericol, ca si incercarea de a slabi celelalte verigi ale statului, in primul rand, a Parlamentului. De aceea, cred ca acest lucru se va impune.
R.l.: Se va impune limitarea puterilor presedintelui?
I.I.: Bineinteles. Bine, ele si acum, prin Constitutie, nu sunt foarte mari.
R.l.: Dar sunt ambigue.
I.I.: Nu. Respectarea literei si a spiritului Constitutiei ar fi suficiente ca sa se respecte aceste raporturi ale institutiei presedintelui cu celelalte institutii ale statului. Sistemul a functionat, iata, 20 de ani de zile si n-am avut derapaje si nici pericole, interferente brutale care sa fie reclamate de partide sau de institutii. Avem asa ceva numai de cand e presedinte domnul Basescu.
R.l.: Stiti ca umbla tot felul de zvonuri si scenarii privind o posibila noua suspendare a presedintelui Basescu.
I.I.: Depinde, in primul rand, de comportarea domniei sale. Eu sper ca si domnul Basescu sa evolueze. Adica dupa cinci ani de experienta, si venind in al doilea mandat, sa se si linisteasca putin si sa abordeze lucrurile cu ceva mai multa intelepciune. Sper.
