Fost ministru al UDMR în mai multe guverne, Laszlo Borbely consideră că tensiunile generate de arborarea steagului secuiesc sunt întreţinute artificial de politicieni, dar admite că, deşi PRM nu a mai reuşit să joace un rol decisive în politica ultimilor ani, ştafeta naţionalismului a fost preluată de unele partide aflate în arcul guvernamental.
“Unii din PNL şi din PC au considerat în campanie, că o campanie mai naţionalistă le-ar aduce mai multe voturi în Transilvania”, susţine Borbely în interviul acordat României libere. Vicepreşedintele UDMR lansează însă un avertisment şi în direcţia guvernului ungar: “am demonstrat că UDMR a rămas reprezentatnul maghiarilor, iar guvernul de la Budapesta trebuie să ştie acest lucru”.
Primarul de Miercurea Ciuc, Raduly Robert Kalman, este de părere că limba maghiară ar trebui să fie obligatorie în această zonă: “Începând de la prefect, corespondenţii televiziunilor şi radiourilor româneşti, toată lumea care trăieşte din impozitele secuilor trebuie să cunoască limba maghiară”. Nu vi se pare excesivă această declaraţie?
L.B.: E o declaraţie pitorească. Problema de fond este însă că noi nu discutăm aceste chestiuni la rece. Eu am crescut în Transilvania şi, când eram copil şi mă întâlneam cu un prieten român, nu concepeam ca eu să nu-i vorbesc în româneşte, iar el mie în ungureşte. Cu toţii vorbeam ambele limbi, era o tradiţie care acum pare că să pierde.
Dar nu era nici un fel de obligaţie, era doar o formă de curtoazie.
L.B.: După părerea mea, nu poţi să obligi pe nimeni să vorbească o limbă sau alta. Noi, maghiarii din România, tocmai acest lucru îl repetăm atunci când suntem acuzaţi că nu vorbim bine româneşte: ne străduim, copiii noştri învaţă la şcoală limba română, dar depinde de fiecare în parte, iar pentru cei care cresc în zone majoritar maghiare e mai greu. Manualele sunt aşa cum sunt, şi eu ştiu exact cum stau lucrurile pentru că am patru nepoţi, iar doi dintre ei sunt în clasa I şi văd cât de dificil e pentru ei să asimileze româna, o limbă care pentru ei este străină.
Deci nu ar trebui obligaţi nici copiii maghiari să înveţe româna şi nici invers?
L.B.: Când e vorba de obligaţie, nimănui nu-i place şi în cazul nostru, al minoritarilor, e şi mai neplăcut. Cred mai degrabă că e ceva normal să ştii limba oficială a statului şi oricine vrea să ajungă undeva vrea să înveţe româna. Problema este însă alta, şi cred că primarul Raduly acest lucru ar fi vrut să-l scoată în evidenţă: n-ar trebui să fie nici o problemă pentru un român care trăieşte într-o zonă preponderent maghiară să vorbească şi această limbă. Nu vorbesc despre o obligaţie, dar e normal pentru un prefect din Harghita sau Covasna să ştie ungureşte pentru că e nevoit să comunice cu maghiarii în fiecare zi. Ministrul Apărării, Mircea Duşa, vorbeşte foarte bine ungureşte. Există de altfel şi o lege care spune că atunci când anunţi un concurs pentru un post într-o instituţie oficială în care se intră în legătură cu publicul dintr-o zonă în care peste 20 la sută din populaţie este preponderent maghiară, candidaţii trebuie să cunoască şi această limbă.
Vorbiţi despre Legea administraţiei locale, dar acolo pare să fie mai degrabă vorba despre o sugestie decât despre o obligaţie.
L.B.: Iată cum sună art. 15 al acestei legi: “În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii minorităţii au o pondere de peste 20 la sută din numărul locuitorilor, în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale sau judeţene, în compartimentele care au atribuţii privind relaţii cu publicul vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba minorităţii respective. Angajarea se face prin concurs”.
Acest articol e interpretabil, dar în nici un caz nu menţionează obligativitatea cunoaşterii limbii minorităţii la angajare.
L.B.: Da, e interpretabil, dar putem găsi o soluţie prin care să conciliem lucrurile.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) l-a amendat acum o lună pe primarul Raduly fiindcă a impus printre condiţiile obligatorii la ocuparea postului de arhitect-şef cunoaşterea limbii maghiare. UDMR a discutat această situaţie în forurile sale de conducere?
L.B.: Noi suntem o formaţiune democratică. Problemele trebuie rezolvate în aşa fel încât nici românii, nici maghiarii să nu se simtă frustraţi.
Socotiţi că primarul Raduly aduce prejudicii de imagine comunităţii maghiare şi UDMR prin declaraţiile sale oarecum exagerate?
L.B.: Ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă cu steagul secuiesc şi cu atacurile politicienilor români împotriva acestui steag sunt chestiuni artificiale, dar unii consideră că trebuie să avem o atitudine mai radicală. Eu i-aş sfătui pe toţi cei care fac astfel de declaraţii, inclusiv pe cei din zona noastră, să înţeleagă că atunci când se discută modificarea Constituţiei sau regionalizarea ţării, noi, comunitatea maghiară şi UDMR, suntem
într-o situaţie dificilă, mai ales că nu suntem la guvernare. Au existat nişte semnale pozitive, însă, atunci când premierul Ponta a anunţat, imediat după alegeri, că versa guverneze cu UDMR sau atunci când Traian Băsescu le-a cerut maghiarilor în ziua alegerilor să meargă la vot. UDMR a ales mereu calea dialogului, nu a confruntării, iar aceste declaraţii făcute de primarul Raduly nu-i sigur că ajută unui dialog.
N-ar fi normal să-l chemaţi pe primarul din Miercurea Ciuc la discuţii?
L.B.: Pentru a înţelege ce-i în capul ungurilor trebuie să vă spun că noi avem trei zone: Secuimea, care este majoritară şi secuii vor să-şi dovedească forţa, inclusiv prin revendicarea mai multor drepturi; este apoi zona de mijloc, Partium, care cuprinde judeţele Bihor, Satu Mare, Sălaj şi o parte din Mureş, şi sunt aşa-zisele zone de diaspora, în care trăiesc populaţii restrânse de maghiari: Bistriţa, Hunedoara, Arad, Sibiu, Timiş. Noi trebuie să avem grijă de toţi aceştia: nu trebuie să fie un pitic mai mare (secuimea) şi un pitic mai mic (restul maghiarilor). Scandalul steagurilor şi al declaraţiilor nu ajută pe nimeni şi cu atât mai puţin îi ajută pe maghiarii care trăiesc în afara Harghitei şi Covasnei.
Declaraţiile despre obligativitatea limbii maghiare în Harghita şi Covasna au fost făcute o dată cu arborarea unui steag uriaş al Ţinutului Secuiesc în centrul oraşului Miercurea Ciuc. Este o provocare?
L.B.: Nu, deşi putem discuta dacă a fost momentul cel mai potrivit.
Abia se încheiase războiul steagurilor, şi radicalii celor două părţi au tăcut când a fost adus acest drapel de dimensiuni impresionante, iar primarul Raduly le-a spus românilor din zonă că e obligatoriu să ştie ungureşte. Nu e o provocare?
L.B.: Provocator a fost gestul prefectului de Covasna şi de aici a pornit scandalul. De zece ani de zile aceste steaguri ale Ţinutului Secuiesc n-au deranjat pe nimeni în judeţele Harghita şi Covasna, dar acest proces a pornit 25 de procese. A fost o provocare continuă, prefectul a fost schimbat de acest guvern, care şi-a dat seama de această provocare. Pe de altă parte, noi suntem o minoritate de 7 la sută. Care e problema românilor? Noi nu putem face nimic decât dacă peste cele 7 procente mai punem încă 44. Partidele româneşti ar trebui să decidă care e atitudinea lor faţă de unele doleanţe ale maghiarilor. Între 1996 şi 2000, o inscripţie bilingvă de la Târgu Mureş a fost vopsită de 150 de ori, până când românii s-au obişnuit cu acest lucru, acum pe nimeni nu mai interesează.
Recunoaşteţi că există o inflamare naţionalistă venită dinspre majoritate şi alta dinspre maghiari?
L.B.: Acţiune şi reacţiune. Nu sunt atât de îngrijorat, fiindcă, faţă de alte ţări, la noi partidul extremist-naţionalist, România Mare, nu a intrat în Parlament şi a luat doar 2 la sută.
În schimb, aveţi de-a face cu alţi naţionalişti din partidele tradiţionale, mai ales din PNL şi PC.
L.B.: Da, e adevărat. Unii din PNL şi din PC au considerat, în campanie, că o campanie mai naţionalistă le-ar aduce mai multe voturi în Transilvania, iar PNL a luat într-adevăr mai multe voturi în această zonă, fiindcă a avut, de pildă, mai mulţi candidaţi decât PSD, cel puţin la consilii judeţene aşa şi-au împărţit. Eu cred însă că votul lor nu a fost un vot naţionalist, ci un vot de protest faţă de ceea ce a fost înainte, atât la locale, cât şi la parlamentare. Ei ar trebui să uite această retorică naţionalistă fiindcă nu mai funcţionează.
Există cel puţin două televiziuni fondate de oameni politici, RTV, de Sebastian Ghiţă (PSD), şi Antena 3, de Dan Voiculescu (PC), care amplifică această dispută interetnică.
L.B.: România e o ţară bogată dacă-şi permite să aibă atâtea televiziuni de ştiri, în Ungaria mereu sunt întrebat cum de pot exista aici 5-6 televiziuni. Cred că problema maghiară este exagerată de aceste televiziuni tocmai pentru că e o bătălie atât de mare pentru audienţă.
Vreţi să spuneţi că naţionalismul aduce audienţă?
L.B.: E vorba mai degrabă despre senzaţional, dar chiar şi aşa acest lucru influenţează populaţia.
La ultimul Consiliu al Reprezentanţilor Unionali (CRU) aţi discutat despre cauzele exacerbării naţionalismului?
L.B.: Da, şi eu am spus că e foarte important ceea ce noi, maghiarii, şi noi, UDMR, am realizat în aceşti 20 de ani şi că trebuie să avem grijă, pentru că din cauza unor evenimente de acest fel lucrurile pot fi date peste cap. Greşeşte cine spune că roata istoriei nu se poate întoarce. Ni se pot lua drepturi, se pot face interpretări despre comunitatea maghiară, deci şi noi şi partenerii noştri români trebuie să avem grijă. În plus, noi
într-adevăr ne uităm spre Ungaria, ca statul care ne este cel mai apropiat, şi noi avem nevoie de o Ungarie puternică. Acum Ungaria are problemele ei, iar pentru anul viitor, când vor avea loc alegeri generale, nu ne dorim o campanie agresivă aici, pentru că este pentru prima dată când maghiarii din România cu dublă cetăţenie pot vota, ceea ce înseamnă zeci de mii de oameni. Pe mine nu mă interesează cine ia mai multe voturi, eu spun mereu că noi suntem apropiaţi de toate partidele democratice din Ungaria.
Să înţelegem că excesele guvernului de la Budapesta vă incomodează?
L.B.: Este vorba mai degrabă despre declaraţii ce nu trebuiau să fie publice, fiindcă există canale diplomatice, există UDMR şi cu noi ar trebui să se consulte atunci când există probleme. Acest lucru le cerem celor din Ungaria. Am avut două scrutine foarte grele şi am demonstrat în continuare că UDMR a rămas reprezentantul maghiarilor, iar guvernul de la Budapesta trebuie să ştie acest lucru. Cu noi trebuie să discute şi politicienii români şi cei din Ungaria atunci când se iveşte o problemă.
Guvernul Orban nu face acest lucru?
L.B.: Guvernul Orban câteodată se mai consultă cu noi, dar la alegerile locale au fost unele intervenţii ale unor politicieni maghiari în sprijinul celorlalte două partide maghiare (Partidul Civic Maghiar şi Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania).
Spuneţi că aţi discutat la CRU despre noul val de naţionalism; aţi identificat şi vinovaţi?
L.B.: Nu cred că trebuie să găsim vinovaţi.
Cum pot fi reparate lucrurile dacă nici una dintre părţi nu încearcă să descopere unde a greşit?
L.B.: Cred că fiecare parte a tras învăţămintele de rigoare. În curând sper că va veni ministrul de Externe ungar la Bucureşti şi sper să închidem acest subiect.
E ceva ce nu funcţionează bine în UDMR?
L.B.: Comunicarea trebuie să fie mai bună, mai ales către mass-media de limbă română. Ar trebui de asemenea să acordăm o atenţie mai mare celorlalte minorităţi.
Potrivit DNA, sunteţi implicat într-un dosar de trafic de influenţă, dar nu puteţi fi cercetat înainte de a demisiona din Parlament. Intenţionaţi să vă daţi demisia?
L.B.: Într-adevăr, DNA a vrut
să pornească o investigaţie în legătură cu mine şi a înaintat la Parlament acest dosar, iar eu mi-am dat imediat demisia din funcţia de ministru al Mediului. Parlamentul funcţionează, pe de altă parte, conform Constituţiei şi legilor în vigoare, ca o justiţie în această privinţă: are obligaţia să analizeze dosarul. Este o
frână constituţională şi legală care-i apără pe politicieni de procese politice: m-am uitat în toate constituţiile europene şi în 27 de state din 27 sunt imunităţi mai puternice decât în România. În cazul meu, Parlamentul a ajuns la concluzia că nu are elemente constitutive să pornească investigaţia. Decizia Parlamentului arată că dosarul e închis.
Din punctul de vedere al Parlamentului, dar nu şi din cel al procurorilor.
L.B.: Din punctul de vedere al legii dosarul e închis.
Totuşi, Justiţia este o altă putere în stat.
L.B.: Da, dar există şi această posibilitate care nu e numai în România. Tocmai pentru ca nici o instituţie să nu poată să abuzeze de un politician.
În ultimul Raport al Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare se face referire la doi foşti miniştri membri ai Parlamentului, care blochează anchete ale justiţiei, este vorba despre dvs. şi Victor Paul Dobre, fost ministru de Interne
L.B.: Nu apar nume în Raportul Comisiei.
Într-adevăr, nu apar nume, dar problema este menţionată şi toată lumea ştie la cine se referă.
L.B.: Problema este clarificată. Comisia Europeană ştie că din punct de vedere legal lucrurile sunt rezolvate conform Constituţiei şi legilor ţării.
Deci dvs. vă consideraţi exonerat de orice răspundere?
L.B.: Evident, chiar dacă mi-aş da demisia în acest moment lucrurile ar fi la fel. Cercetarea mea nu ţine de demisia mea din Parlament. În momentul în care Parlamentul şi-a dat votul, dosarul meu s-a închis.
Dacă v-aţi da demisia, procesul ar reîncepe?
L.B.: Nu, pentru că Parlamentul a decis.
Din punctul dvs. de vedere, Parlamentul decide în locul Justiţiei?
L.B.: Da, aşa e Constituţia şi aşa sunt legile, dar nu doar în România, ci şi în 25 din cele 27 de state din UE.
