Ionuţ Rădulescu este un tânăr artist care a decis să facă performanţă în SUA. Visul de a fi ilustrator, un artist de renume, îl urmăreşte din copilărie. Ionuţ şi-a luat destinul în mâini şi a plecat cu bursă să facă masterul în SUA. Artistul spune că nu regretă niciun moment decizia, deoarece în România sistemul cultural pentru design şi ilustraţie este încă în devzoltare, iar în America designul are foarte multe valenţe şi direcţii de aplicare.
De ce pleacă tinerii români în străinătate, dar şi ce înseamnă să îţi atingi visul, aflăm de la Ionuţ Rădulescu, tânărul din Balş, care vrea să cucerească New – York-ul.
Când erai mic desenai cu creta pe asfalt. Cum ai ajuns visual communicator în New York ?
De mic mi-a plăcut să desenez, de când urmăream tot felul de desene animate. Îmi amintesc cu haz de pokemone, digimon pe care îi desenam pe garajul unui vecin. M-au interesat în mod special persoanjele şi caracterul lor. Dincolo de asta, am vrut să merg pe modă şi desenam multe crochiuri în direcţia asta. De aici a pornit şi pasiunea pentru design, când am ajuns să studiez la liceu disciplină asta şi am văzut cu adevărat ce înseamnă.
Te prezinţi visual communicator. Ce faci tu mai exact ?
Tansmit un mesaj, legat de societate, cultură, mediul social. Receptorul interacţionează cu mesajul şi este influenţat. Că e vorba de un poster, de un logo, website, reclamă sau ilustraţie editorială, comunic o idee şi filtrez experienţe din realitate.
Mi-ai spus ca ai vrut să mergi pe design vestimentar, dar acum faci design industrial. De ce ai schimbat domeniul ?
Cred că a venit de la sine, am vrut iniţial design vestimentar, însa designul industrial pare ceva nou, diversificat şi era o curiozitate mai mare. De aici, au urmat cei patru ani de liceu (Liceul de Artă Marin Sorescu – n. red.) de arta unde am studiat diverse aspecte şi am învăţat cât de complex şi frumos poate fi domeniul acesta.
De ce ai ales SUA şi nu ai rămas în ţară ?
Mi-am dorit de mic să călătoresc şi părinţii m-au susţinut tot timpul pentru a trăi experienţe noi în afara ţării. Am avut ocazia să plec, când eram liceu, pentru prima dată în Germania. Apoi am mers în diverse locuri, printre care Festivalul de la Cannes, unde primisem o bursă de student.
Nu aveam bani de licenţă (adică să fac facultatea în SUA – n. red.), aşa că singură şansă a fost să caut o bursă full în SUA, pentru master.
Intrasem în Londra, la 2 facultăţi (la Central Saint Martins pentru MA în Communication Design şi la Camberwell College of Arts în Illustration – n. red.), dar bursa primită de la SCAD (Savannah College of Art and Design – n. red.), mi-a schimbat direcţia.
De ce nu pot tinerii români să performeze în România ?
Tinerii românii au nevoie să vadă o altă cultură, au nevoie să vadă ce se întâmplă şi afară cu arta, cultura. În ţară aceste domenii sunt încă în dezvoltare şi mulţi simţim nevoia de a pleca şi studia pentru a ne îmbogăţi personal şi profesional. Ştii, americanii au o vorbă: Nu te întreba ce poate societatea să facă pentru tine, ci ce poţi tu să faci pentru ea.
Mi-a plăcut la americani faptul că sunt populari şi sociabili. De exemplu, în facultate se fac o grămadă de proiecte cu un mesaj sincer, care îi ajută pe oameni. Studenţii sunt sinceri şi există doză aia de solidaritate.
În România ai avut proiecte cu mai multe companii. Care a fost proiectul cel mai bun ?
În ţară am avut ocazia să lucrez cu mai multe agenţii şi reviste. Nu am un proiect special, dar probabil cele realizate pentru Tabu şi Decât o Revistă, sunt cele preferate. Pentru că a fost o ocazie de a-mi exersa stilul de ilustraţie şi typography.
Care e cea mai mare realizare de până acum din SUA ?
În SUA sunt de un an şi câteva luni. Aş putea spune că în perioadă masterului, proiectul clasat în finală pentru coperta New York TIMES Summer Movies Cover 2012. A fost o ocazie specială prin care am luat contact cu art directori de renume de la ziar. Iar acum, în vară, internshipul de la agenţia de design Pearlfisher şi un proiect pentru Kayser Roth Company sunt importante datorită expunerii pe care am avut-o în piaţa de aici. Am învăţat multe despre designul din New York cu această ocazie.
Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o iei în carieră ?
Cred că nu m-am confruntat încă cu cea mai grea decizie, singura a fost când a trebuit să renunţ la jobul de Art Director la McCann Erickson Londra şi la masterele de acolo ca să plec în State. A fost o decizie bună, dar iniţial a fost un mic şoc pt ai mei, pentru că ştiau ce înseamnă să plec atât de departe. Dar tot timpul au fost de acord cu deciziile mele şi m-au susţinut pentru a face alegerea cea mai bună.
Cum ţi-ai defini stilul ?
Stilul meu e încă în dezvoltare, tot timpul vreau să evoluez. Dacă ar fi să îl definesc prin două cuvinte, acestea ar fi: spontan şi eclectic pentru că îmbin type, colaj şi ilustraţie. Deseori folosesc doar type sau handlettering ori ilustraţie şi colaj. Sau toate împreună.
Cui îi este adresat type-ul ? Dar colajul ?
În lucrările mele integrez fie type sau colaj. Au un mesaj variat în funcţie de proiect. Însă mă interesează ca privitorul să fie influenţat într-un mod pozitiv şi să mediteze asupra mesajului, să-i producă o anumită stare. Practic, să avem o conversaţie vizuală prin intermediul lucrării mele.
Care este diferenţa între graphic design şi ilustraţie ?
Graphic Design înseamnă relatia dintre client şi designer ca formă de comunicare ce transmite un mesaj şi influenţează receptorul. Asta se materializează în reviste, postere, video, logouri, semne stradale, practic informaţia care ne înconjoară. Elementul central este lucrul cu litera, textul folosit în comunicare. Aici se adaugă fotografia şi ilustraţia, care pot fi integrate într-un poster, carte.
Ilustraţia este o formă mai liberă şi flexibilă, apropiată artei. Implică relaţia dintre client, ilustrator şi mesajul transmis, dar nu este la fel de tehnică precum designul grafic. Ilustraţia şi fotografia sunt integrate în Graphic Design.
Ai terminat UNARTE şi ai ales un master în SUA ? De ce nu ai ales un master în România?
În România sistemul cultural pentru design şi ilustraţie este încă în devzoltare şi simţeam nevoia să încerc ceva nou, mai complex. Iar în SUA, mai ales în oraşele mari, sunt foarte multe culturi, şi universităţi, organizaţii unde designul are foarte multe valenţe şi direcţii de aplicare. E un mediu variat, unde înveţi foarte multe şi capeţi o perspectivă de ansamblu în privinţa designului ca formă culturală, socială.
Povesteşte-mi mai multe despe master. ..
Masterul a fost o provocare pentru mine. Dincolo de surpriza cu bursa totală primită, a fost un efort financiar pentru că în SUA educaţia este scumpă. În pauza de un an dintre licenţă şi aplicarea la master, am lucrat în ţara cât şi în Londra şi aşa am strâns o parte din bani ca să plec acolo. Visul de a studia şi experimenta în acel mediul m-a încurajat să plec acolo cu banii pe care-i aveam şi cu planul de a lucra în campus în cadrul facultăţii.
Am contactat-o pe internet pe Ramona, o studentă româncă, la design grafic, la Savannah College of Art and Design. Sfaturile ei m-au ajutat în perioada de aplicare ca să înţeleg procesul de selecţie şi cum să mă pot prezenta cât mai bine pentru a obţine bursă totală.
În perioada masterului, am avut două joburi. Unul la muzeul SCAD şi altul ca mentor. Am ajutat studenţii cu temele şi dezvoltarea personală. A fost o perioadă intensă, dar dinamică. Pentru că în fiecare semestru- la ei ţine 10 săptămâni un semestru şi se numeşte quarter- şi sunt sunt fall quarters, winter, spring, summer, adică un semestru pe anotimp: toamnă, iarnă, primăvară, vară. Trebuia să iau 3 cursuri pe „quarter” să pot termina la timp.
Mai târziu, cu un împrumut făcut de părinţi şi ajutor de la prieteni, am reuşit să termin masterul într-un an. Sistemul american este foarte riguros şi disciplinat şi te obligă să rămâi focusat şi motivat. Fiind o facultate foarte scumpă, sunt multe programe de dezvoltare şi vin des companii, târguri de cariere. Rezumând, masterul m-a ajutat să mă devzolt, să cunosc oameni din toată lumea şi asta a avut un impact mare asupra mea. Simţ că experienţa asta m-a schimbat foarte mult şi m-a ajutat enorm.
Te gândeşti să te întorci în România ?
Nu am un plan fix, acum la 24 de ani, vreau să învăţ cât mai multe şi să mă concentrez pe carieră şi să explorez culturi noi. Am planuri pentru diverse proiecte cu artişti şi îmi doresc să le pun în aplicare. Asta ar fi un plan pe termen lung. Încă nu ştiu ce va fi, dar nu exclud posibilitatea de a mă întoarce în ţara mai târziu şi de a începe ceva acolo.
La ce vârstă ai câştigat primii bani din desen ?
Când eram în liceu, pe la 16 ani. Am lucrat pentru prima dată cu o agenţie de design, Giltist din Craiova. Am lucrat pe design de ambalaj şi am devzoltat personaje pentru un produs, cereale pentru copii. Atunci mi-am dat seama ce înseamnă design grafic. Mi-a plăcut foarte mult şi am decis să merg în direcţia asta la facultate.
Dar primul premiu ?
Primul premiu a fost la un concurs de cretă pe asfalt la şcoala primară. Îmi amintesc că primisem locul întâi şi am caştigat o şapcă albă şi alte mici jucării.
La ce proiecte lucrezi acum ?
Acum lucrez la un proiect de freelancing pentru designul aplicaţiilor pentru telefoanele mobile. Sunt practic o serie de restaurante, care au nevoie de aplicaţii pentru smartphone şi mă ocup de digital branding şi user experience, cu ceva ilustraţie, proiectul este încă la început. Un altul este un proiect social, un eveniment muzical care îşi doreşte să strângă bani pentru nişte comunităţi din New Jeresey, care au nevoie de hrană. Proiectul se numeşte Rock The Kitchen.
Pe viitor te vezi tot freelancer sau vrei un job stabil într-o companie ?
Momentan vreau să învăţ cât mai multe despre piaţa de aici, despre marketing şi design. Munca într-o companie o să mă ajute să înţeleg sistemul american. Dar pe termen lung, vreau să mă dezvolt, să obţin viză de artist pentru a putea merge la studiouri mai mici de design şi pentru a lucra freelancer pe proiecte ce se potrivesc bine cu personalitatea mea. Un plan ca ăsta mă ajută să pun în echilibru visurile şi să rămân, în acelaşi timp, ancorat în realitate.
Ce înseamnă viză de artist şi cum se obţine ?
Viză de artist este o viză ce se acordă artiştilor din orice domeniu, prin care demonstrează că au performanţe în educaţie, premii şi mediul profesional. Practic, trebuie să arăt că sunt foarte bun în ceea ce fac. Viză mi se dă pe 3 ani şi am libertatea de a călători şi de a lucra nelimitat cu diverse agenţii, reviste.
Lucrez la ea cu un avocat şi durează aproximativ patru luni şi trebuie multe acte, minimum 12 recomandări, premii, practic tot ce am realizat până acum va fi evaluat de o comisie.
Cum e New York pentru un băiat care a crescut în Balş, un orăşel din Oltenia ?
E foarte foarte motivant şi frumos! De mic mi-au plăcut oraşele mari şi am avut ocazia să merg treptat în diverse locuri, să călătoresc. Aşa m-am obişnuit cu oraşele mari şi mi-am dat seamă că nu pot trăi fără el. Am nevoie de energia oraşului şi New York e perfect pentru asta.
Clădirile imense, oamenii din diverse culturii, muzeele, galeriile, oraşul noaptea sunt atât de multe elemente care mă uimesc.
Cel mai mult îmi place să mă plimb noaptea pe străzi, dar şi ziua să descopăr localuri noi.
De exemplu, High-Line din Chelesea este o cale ferată transformată în parc suspendat cu o privire frumoasă asupra oraşului! Mă duc des acolo!
O altă zonă foarte frumoasă este Bedford, o regiune plină de artişti. Clădirile vechi, cărămida brună, afişele, cafenelele au un aer aparte şi îmi doresc să mă mut acolo în viitor. Momentan stau în Queens, într-o comunitate columbiană, dar şi cu comunităţi asiatice. Mi se pare amuzant să aud fie spaniolă, fie engleză, fie chineză ori de câte ori plec prin cartier.
New York înseamnă varietate, înseamnă culturi difeirte la un loc, e ca un mozaic plin de zgârie nori, dar şi de clădiri vechi şi colţuri mai puţin comerciale de atracţie turistică.
Mi-am adus aminte ceva. Ştii, când eram mic alergam pe lângă calea ferată din câmpia de lângă casa mea, acum alerg printre mii de clădiri şi tot felul de zgomote. Era linişte acasă.
Îmi place şi Central Park care este superb iarna. Am fost zilele astea şi e interesant cum e izolat în inima oraşului. Îmi place mult să merg în China Town şi Korea Town, ador mâncarea asiatică şi îmi place cultura lor. De ceva timp tot încerc mâncăruri de felul asta, îmi plac la nebunie. Am mulţi prieteni asiatici şi e o plăcere să ies cu ei în oraş!
De unde te inspiri în lucrările tale ?
Mă inspiră muzica, oamenii de pe stradă, cultura lor, modul cum se îmbracă, diversele buticuri şi cafenele din New York, mai puţin comerciale, colţuri de stradă şi pereţi plini de graffiti, mâncarea de aici, un afiş pe un zgârie nor, o broşură într-un local, toate au aceeaşi inlfuenţă asupra mea.
Ce înseamnă arta pentru tine ?
Pentru mine artă înseamnă sacrificiu şi pasiune, dincolo de forma mesajului. Consider că arta este cel mai frumos lucru din viaţa mea.
Pasiunea pentru frumos şi cultură mă motivează şi e o lume care, spiritual vorbind, mă încarcă de energie pozitivă.
Când am ajuns în New York aveam două valize negre şi două pachete cu haine, pe care le-am lăsat recent la un prieten. Am avut ocazia să cunosc oameni importanţi, care m-au ajutat şi m-au făcut să înţeleg ce înseamnă să ai pe cineva căruia îi pasă şi are încredere în tine. În primele luni, am stat la un artist român în studio, până ce am obţinut primele joburi şi m-am mutat. Mi-am promis mie că dacă vreau să lupt pentru acest frumos din viaţa mea trebuie să rămân tare şi motivat.
Un moment dureros a fost moartea tatălui meu. A murit de cancer şi m-a sprijint să ajung până aici. Ştiu că acum ar fi fericit să mă vadă.
Din păcate, nu am putut să ajung acasă să îl văd, iar ăsta a fost cel mai mare sacrificiu pentru artă.
