Nestor Ratesh, fostul director al Europei Libere, a văzut Revoluţia din decembrie 1989 la televizor, de la Washington DC, însă a trăit evenimentul cu intensitate şi cu o doză foarte mare de implicare emoţională. A trebuit să explice americanilor cum de a reuşit „mămăliga românească să explodeze”. Are şi o dezamăgire: „Mă tem că nu puţini români au uitat să facă legătura între ce e astăzi ţara lor şi ce s-a întâmplat în zilele şi nopţile de acum 21 de ani”. Nestor Ratesh a avut o carieră de 30 de ani la Europa Liberă, dintre care 20 de ani în calitate de corespondent la Washington al postului (din 1973) şi 10 ani ca director al Departamentului Românesc al aceluiaşi post (1989; 1994-2002).
Cum s-a văzut Revoluţia română de la Washington?
Nestor Ratesh: S-a văzut, ca să zic aşa, de la depărtare, dar cu o doză foarte mare de implicare emoţională. Şi nu mă refer neapărat numai la noi cei de la Europa Liberă sau alţi români pripăşiti la Washington, ci chiar la americani, evident cei avizaţi.
Americanii au fost surprinşi de violenţa evenimentelor. Erau obişnuiţi cu tot felul de caracterizări ale românilor de genul „mămăliga nu explodează” şi a fost singura schimbare violentă care a avut loc în acea zona. Au fost încântaţi şi de faptul că evenimentele s-au desfăşurat cu o încărcătură mult mai puternică decât în alte ţări.
Mediile de informare americane au fost pe faza şi au dat ştiri şi imagini edificatoare. Ţin minte că am participat eu însumi la emisiuni de televiziune americane consacrate evenimentului, iar atmosfera era electrizantă. Schimbarea în România a fost violentă şi producea o impresie de senzaţie.
„Nimeni nu se aştepta la evenimente violente”
Nimeni nu se aştepta la evenimente violente , nimeni nu se aştepta la o schimbare de acest gen. Toate schimbările din celelalte ţări au fost paşnice, treceri de la un guvern la altul. În România însă a fost o revoluţie, a fost violenţă, au fost morţi şi asta desigur a electrizat publicul american doritor de senzaţii tari şi televiziunile erau pline de emisiuni şi de interviuri pe această temă. S-a risipit destul de repede, în doua trei zile. Revoluţia română a dispărut complet de pe ecranele americanilor pentru că au apărut alte evenimente demne de a fi relatate de televiziuni şi ziarele americane. Revoluţia propriu zisă a durat două trei zile, până când s-a pus pe picioare un nou guvern , o nouă conducere. Având în vedere ca Statele Unite este o ţară mare, aceasta nu s-a concentrat prea mult mai ales pe o ţărişoara ca România . Revoluţia, cu aspectele ei inedite, a stârnit foarte mult interesul americanilor . Presa a năvălit la noi la Europa Liberă. Au fost zile foarte intense în birourile Europe Libere, nu numai că participăm şi noi emoţional şi informaţional la acest eveniment, dar şi pentru că ne asaltau ziariştii americani.
Noi la Europa Liberă, desigur, am intrat într-un gen de tranşă mediatică, iar ambasada americană de la Bucureşti se transformase într-o sursă importantă de ştiri pentru noi, căci veştile erau contradictorii şi greu de descifrat, iar noi nu puteam opera cu zvonuri şi afirmaţii neverificate. Asta desigur până ce am trimis proprii noştri corespondenţi.
V-a surprins înlăturarea brutală a dictatorului Ceauşescu?
Nestor Ratesh: Ne-a surprins într-o oarecare măsură caracterul violent al evenimentului, căci ne contaminasem şi noi de formula nu tocmai graţioasă că „mămăliga românească nu explodează”. Ne obişnuisem cu schimbările relativ paşnice care avuseseră loc în celelalte ţări comuniste. Şi cind zic noi, nu ma refer la putinii români care ne aciuisem în capitala americana, ci mai ales la americanii pur sânge, care au fost realmente luaţi prin surprindere de vigoarea şi violenţa revoluţiei.
Deşi cu un regim ca acela al lui Ceauşescu era de aşteptat că nu va pleca de bunăvoie de la putere. Însă eroismul oamenilor, sacrificiul lor a scos România dintr-un con de umbră. Un eveniment pe care noi românii din America l-am privit cu mare bucurie şi optimism.
Chiar la Europa Liberă, care avea o idee destul de bună despre ce se întâmplă în ţară, surpriza a fost destul de mare, deşi satisfacţia o punea repede în umbră. Satisfacţia provenea nu doar din faptul însuşi, ci şi din supoziţia că şi noi înşine vom fi contribuit poate la acel deznodământ.
Au contribuit „agenturili” străine la succesul Revoluţiei?
Nestor Ratesh: În limbajul regimului, „agenturilii” însemnau toate locurile din care se emiteau opinii contra lui. Desigur, insinuarea era ca opoziţia faţă de regim era creaţia Apusului, cu unele elemente ale ei manipulate fie din Occident, fie chiar de la Moscova. Orice disident trebuia neapărat să fi fost recrutat, instruit şi proiectat în arena de serviciile de spionaj străine. Toată lumea ştie acum cât se poate de bine că obsesiile lui Ceausescu nu aveau nimic în comun cu realitatea. Opoziţia şi dizidenţii erau produsul unui regim opresiv şi ar fi fost tare trist dacă România comunistă, care a avut unul din cele mai tiranice regimuri, să se fi dinstins prin absenţa oricărui protest.
„Revoluţia încâlcită”
Cum aţi defini Revoluţia română din decembrie 89?
Nestor Ratesh: Eu am numit-o încă acum 20 de ani „Revoluţia încâlcită”, chiar în titlul carţii pe care am publicat-o atunci în America, în care am descris şi analizat acele evenimente care au dus la răsturnarea regimului comunist din România. Documentăm în acea carte, care a fost tradusă, de altfel, şi în limba română, că, deşi evenimentele revoluţionare ramâneau atunci încă încâlcite într-o sumedenie de contradicţii, obstacole, intrigi, minciuni, inepţii şi rivalităţi, ele au constituit punctul de pornire al unei Românii democratice. Acum acest lucru este absolut evident pentru oricine. S-ar putea formula desigur unele rezerve faţă de un aspect sau altul; nu cred, însă, că poate cineva să conteste caracterul democratic al sistemului politic românesc actual. El este urmarea acelei revoluţii încâlcite.
„Profitorii Revoluţiei nu au fost puţini”
Cine sunt câştigătorii Revoluţiei?
Nestor Ratesh: Aşa cum aţi pus-o, întrebarea nu poate avea decât un singur răspuns: România şi românii! Căci cum ar fi arătat România şi viaţa românilor astăzi dacă nu ar fi avut loc acea revoluţie? Am, însă, senzaţia că faceţi aluzie la profitorii revoluţiei, şi ei nu au fost puţini. Dar revoluţia era menită să ne scape de comunism şi de Ceauşescu. Ea nu putea să ne scape de afacerişti şi profitori, nici de mentalităţi care nu ţin numai de comunism, ci de tare mai vechi şi mai adânci ale civilizaţiei româneşti. Nu ar trebui să uităm că revoluţia ne-a adus libertăţi individuale fundamentale, ne-a reaşezat într-o regiune geopolitică de democraţie, în alianţa cu Occidentul evoluat şi prosper, şi prin aceasta ne-a deschis accesul spre un viitor cu totul diferit decât trecutul. Cum am ştiut şi vom şti să punem în valoare potenţialul este deja o altă problemă.
Cum a fost primul dvs contact cu România de după Revoluţie?
Nestor Ratesh: Am descins la Bucureşti în aprilie 1990, după mai bine de 17 ani de la plecarea mea din ţară. Doream să cunosc direct ce se întâmplă aici, nu doar pentru curiozitatea mea de jurnalist, ci şi pentru a face niste cercetări la faţa locului în vederea unei cărţi ce-mi fusese comandată de prestigiosul Center for Strategic and International Studies din Washington. Ce-am găsit aici a depăşit aşteptările mele. Mii de demonstranţi umpleau Piaţa Universităţii care fusese declarată „zona liberă de neocomunism”. I-am văzut pe români gustând libertatea şi ieşind din apatia de dinainte. Au fost zile şi nopţi de neuitat, revederi cu vechi prieteni, participări regulate la mitingurile din piaţă, dar şi întrevederi sau interviuri cu unii din noii actori ai scenei politice sau lideri ai noului regim. Sigur, fusese o deplasare de serviciu, dar şi o cură bună pentru suflet. Multe s-au schimbat de atunci şi mă tem că nu puţini români au uitat să facă legătura între ce e astăzi ţara lor şi ce s-a întâmplat în zilele şi nopţile de acum 21 de ani…
Urmariţi aici fragmente din înregistrarea video a interviului cu Nestor Ratesh
